Postat de: Teofil Stanciu | 12/08/2012

Proștii se uită degeaba la televizor

12160.info

Nu, nu despre politică voi face vorbire azi. Deși, probabil, concluziile se potrivesc și politicii în egală măsură.

Am asistat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice – a 30-a ediție din timpurile moderne – desfășurate, după cum bine știți, la Londra. A fost o festivitate impresionantă: sute de actori (profesioniști sau voluntari) care au contribuit la spectacol, fel și fel de mașinării care completau decorul, lumini, muzică, elemente de surpriză.

Ceremonia a fost gândită ca o scurtă trecere în revistă a istoriei Marii Britanii. Destul de corectă politic – cum altfel? – însă plină de repere succinte, încifrate. Pentru a putea înțelege partitura din spatele paradei era necesar să știi câte ceva despre UK.

De pildă, un moment consistent a fost dedicat Revoluției Industriale. Un altul, mișcărilor sociale și pentru drepturi. A existat și o secvență în care muzica contemporană și filmul au avut prim-planul.

Cine a vrut chiar să înțeleagă ceva, era musai să aibă un dram de informație în creier. Google nu le poate face pe toate, fiindcă, dacă începeai să cauți informații, pierdeai spectacolul, iar dacă nu aveai habar despre istoria din spatele acestor „reconstituiri”, era inutil să mai urmărești festivitatea, pentru că nu înțelegeai nimic.

E drept că, poate tot din dorința de a nu-și pierde cu totul un anumit segment de spectatori, organizatorii au ales o muzică extrem de diversă și, de obicei, antrenantă.

Era cât pe ce să uit secțiunea dedicată literaturii pentru copii. Prilej numai bun de rememorat autori britanici care au scris în acest gen. Am făcut acest exercițiu din pură curiozitate și am adunat o listă frumușică (nici nu știam că-s așa mulți): J.M. Barrie (creatorul lui Peter Pan), J.K. Rowling (doamna a și apărut în persoană pe scenă), Ch. Dickens, L. Carroll (Alice în țara minunilor), A.A. Milne (creatorul ursulețului Winnie), Kenneth Grahame (Vântul prin sălcii), Roald Dahl (Charlie și fabrica de ciocolată), C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, George MacDonald (precursorul lui Lewis și Tolkien), Terry Pratchett, P.L. Travers (creatorul personajului Mary Poppins), R.L. Stevenson etc.

Revenind la spectacol, acesta a fost plin de simboluri, de aluzii, de hiperlink-uri culturale, dacă vreți. Prin urmare, era nevoie de un creier cu oarece mobilier cultural pentru a putea pricepe ce se întâmplă pe stadion.

Oricât de odios le-ar părea unora gândul acesta, e nevoie să acumulezi niște informații „inutile” (cum e considerată adesea istoria, de pildă) pentru a putea desluși sensurile unui spectacol dedicat sportului. Altminteri, te uiți ca vițelul la poarta nouă, fără să înțelegi ce-i cu costumele alea, ce-i cu toată recuzita și, la urma urmei, ce rost au toate dacă în final nu se împușcă nimeni sau nu se căsătoresc doi.

În esență, mi se pare că mesajul implicit al acestei festivități inaugurale a fost acela că nu poți fi prost cu totul nici măcar dacă vrei să te uiți la sport. Că, dacă devii ceea ce se sugerează tot mai frecvent că ar trebui să fim – niște inși care selectează din școală numai elementele cu folos practic imediat – atunci avem șansa să ne transformăm în niște tâmpiței care nu mai înțeleg nimic din ce se întâmplă în jurul lor. Niște naivi ușor de tras pe sfoară și de manipulat.

Pe locul în care se desfășoară în prezent Jocurile Olimpice, va rămâne un semn de aducere aminte, numit Orbit Tower, pare-mi-se. Oamenii simt nevoia să-și marcheze trecerea prin timp și să lase posterității niște indicii despre lucrurile întâmplate. Iar când fac asemenea gesturi, recurg la simboluri care vor trebui descifrate mai târziu.

Prin urmare, departe de a fi o rușine, o strădanie inutilă, efortul de a deveni ne-prost este unul necesar și folositor. Altminteri, degeaba te uiți chiar și la televizor că vei fi doar un spălat pe creier care înghite lături, deșeuri, care reacționează isteric, fraierul oricui. Fără efortul de a deveni ne-prost, ești la cheremul tuturor manipulatorilor. Un fel de vită tembelă ce se duce unde este mânată fără să se întrebe vreodată de ce sau până când.

Fiecare cuvânt rostit de către comentatori, fiecare imagine prezentată pe ecran are nevoie de o cutie de rezonanță culturală, pentru a-și dobândi adevăratul înțeles. Mă gândesc că la fel vor sta lucrurile și cu festivitatea de închidere a JO. Și sigur așa stau cu o grămadă de emisiuni și filme. Că, să fim realiști, televizorul va rămâne pentru mulți un companion de viață.

 

 

 


Responses

  1. Norodul este incult peste tot in lume.In tara de adoptiune,datorita rezonantei particulare a numelui meu,in ciuda faptului ca sunt blond,mai multi pacienti m-au crezut ..vietnamez.Daca la inceput am fost surprins,ulterior am zambit resemnat,cu atat mai mult cu cat un coleg egiptean e considerat adesea haitian.In Romania ,dupa revolutie ,intr-un sat din apropierea Bucurestiului,o sceneta cu „teroristi” a grupului Divertis era interpretata ,de catre pacientele cu broboada ,drept … „breaking news”.In acelasi sat ,in timpul „golaniadei”,mi-am permis sa atentionez un cetatean care urina in autobuzul cu care faceam naveta.Spre surprinderea mea, ceilalti pasageri i-au luat apararea.Culturalizarea pe care o mentionati este o conditie sine qua non impotriva manipularii,dar din pacate nu putem arde etapele.Din pacate nu avem o masa critica de cetatateni care sa isi asume macar pozitia de bipede,iar in aceste conditii ,literatura, estetica ,arta sunt preocupari quasi imposibile.Gandirea abstracta este un privilegiu,m-as multumi sa vad semnele uneia concrete dar decente.

    • Aici ar interveni rolul unui sistem de învățământ sănătos și gândit în perspectivă, nu pe 2-3 ani, în funcție de interesele unui minstraș de ocazie. Cum au fost nenumărați.

  2. Daca se uita deageaba, atunci nu ar fi mai bine sa nu se mai uite?:))

  3. Mai intii vreau sa va felicit, daca imi permite-ti pentru articol care e bine scris si o analiza bine facuta dincolo de faptul ca personal nu as fi ales anumite cuvinte pe care le-ati folosit. Ma bucur ca pledati pentru cultura, ma bucur ca pareti a fi o persoana, scuzati-ma dar nu stiu inca paroape nimic despre d-vs, care nu se multumeste sa fie doar consumator ci trece dincolo. Da un minimum de cultura e necesar, ferice de cei ce indraznesc si se ostenesc pentru mai mult. Imi amintesc ca atunci cind imi faceam studiile de teologie la Biola University in California si am studia Istoria Noului Testament profesorul care preda cursul a pus intrebarea:”De ce va intereseaza istoria?” Unii au raspuns ca nu ii intereseaza neaparat dar ca de vreme ce cursul facea parte din programul Master of Theology erau obligatii sa il ia. Cind mi-a venit ridul am raspuns: „Pentru ca sunt aici si acum pentru ca fost o istorie si fac parte dintr-o istorie.” Mi-a raspuns: „Tot asa ar raspunde si sotia mea care este si ea europeana.” E trist daca europenii nu mai tin la istorie, nestiind cine sunt nu vor stii incotro sa se duca. Personal va multumesc pentru ceea ce faceti.

    • Vă mulțumesc. Da, știu, am folosit cuvântul (oarecum tabu) „prost”. Dar nu în sens peiorativ, ci descriptiv. Relativ recent mi-am lămurit niște chestiuni în ce privește prostia. Și anume, că nu e un dat, că nu e o damnare, ci poate fi tratată prin smerenie. Că există ceva ce contrabalansează un IQ mic sau o educație proastă, iar acel ceva e bunătatea sufletului și generozitatea. Virtuți creștine, fără-ndoială. Deci, în creștinism, prostia este vinovată, pentru că există tratament, numai trebuie folosit.
      Istoria este o formă de leac împotriva prostirii aș zice eu, nuanțând puțin ideea textului. Cu cât omul e mai informat și mai stabil din punct de vedere al fundamentelor, cu atât e mai greu de clintit.

  4. Nu stiu daca vedem prostia din acelasi unghi. Mi se pare ca prostia e o alegere pe care o face un individ de a ramine limitat. Incapacitatea intelectuala este altceva si depinde mai putin de individ, adica persoana in cauza nu e responsabila fata de deficienta pe care o are. Prostia insa mi se pare alegerea de a ramine limitat crezindu-se tocmai opusul, facind pe undeva un titlu de gloria din aceasta si in anumite cercuri evanghelice chiar un semn de spiritualiitate.

    Cit priveste ultima afirmatie, ceea ce ma surprinde este credulitatea omului de azi, dar fara indoiala are de a face cu lipsa fundamentelor, cum spuneti, si cu faptul ca, traind intr-o epoca cu tendinte consumariste exagerate, oamenii nu mai au timp sa gindeasca si nu se mai obosesc sa o faca. Presa devine un factor de informatie aproape exclusiv si oamenii nu isi mai pun intrebari. Pe linga aceasta mai sunt niste „experiti” in America de o anumita nuanta, in Franta de alta nuanta, in Franta are de-a face cu minuirea limbii, franceza fiind o limba foarte de o suplete si o bogatie remarcabila, si este de ajuns ca cineva sa aiba o anumita formulare a unei idei ca ea sa devina acceptabila si credibila. Exemplu recent, pentru ca Franta vrea „sa se puna in rind cu lumea” in ce priveste euthanasia s-a exclus cuvintul euthanasie si s-a inlocuit cu „mort dans la dignité.” Se vorbeste putin de a trai in demnitate dar se vorbeste mult despre a muri in deminitate fara sa se puna intrebarea daca suferinta il face pe om nedemn. Oamenii inghit frumosul vorbei si sunt foarte miscati.

    • Cuvintele au mare trecere. Mai ales când sunt vagi și ascund realități inconfortabile. Când ne ajută să fugim de spaimele din noi înșine.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: