Postat de: Teofil Stanciu | 03/08/2012

Eu și paranoiile mele (2) Cardul și banca

thebestsecuredcreditcards.net

Pentru elvețieni, secretul bancar era probabil mai sacru decât taina spovedaniei. Sincer, habar nu am ce informații erau puse la secret. Noile reguli internaționale au obligat însă până și Elveția să devină mai permeabilă, mai puțin secretoasă.

În România, aceste secrete sunt mult mai puțin… secrete. În urmă cu doi ani, am fost abordat la telefon de un individ care știa câteva lucruri despre mine din… baza de date comună. Se pare că există o bază de date interbancară comună. Nu știu dacă ea e legală sau nu, deși aș fi curios să-i cunosc temeiurile juridice. Dovada că informațiile despre persoana mea circulă între diverse bănci e foarte simplu de adus: am un cont la o bancă, asigurarea la una dintre firmele de profil, iar telefonul (și n-a fost singurul) a venit de la o companie de asigurare dezvoltată pe lângă o a treia bancă, la care n-am avut niciodată vreun cont și cu care n-am făcut nicio tranzacție.

În perioada în care am lucrat într-o școală, în urmă cu vreo 5 ani, am fost obligat să îmi fac un card, pentru că banii se virează numai pe card. Dreptunghiul de plastic e foarte la modă: practic, ușor de folosit, trendy. Nu te mai împovărezi cu teancuri de bancnote, ci ții numai cardul discret în portofel.

Iată însă un scenariu deloc fantasmagoric. Într-o bună dimineață plec din localitatea de reședință către malul mării. Ca orice șofer pregătit de drum lung, fac un plin de motorină/benzină. Plătesc cu cardul.

Pe la Cluj, ne ia foamea și intrăm la o pițerie unde comandăm două pizza. Una mai sofisticată, una banală. Știu eu de ce, nu vă privește. Plătesc cu cardul.

În Sibiu (îmi place mie Sibiul) sau, na, în Curtea de Argeș (cine știe cunoaște!) decidem că vrem să înnoptăm. Luăm o cameră la un hotel sau o pensiune și… ați ghicit, plătesc cu cardul.

Dimineața, constat că am uitat sau pierdut rezerva de scutece pentru copil, intru într-un magazin, ocazie cu care mai iau și niște apă proaspătă de drum. Plătesc cu cardul.

Ajunși la malul mării, cazare, masă, vizite la acvariu pentru X persoane, suvenire, pantaloni scurți (că s-a rupt o pereche sau am prins o promoție trăsnet), pastă de dinți, perii (că poate le-am uitat), o pereche de sandale pentru femei număr rar etc. Știți deja, plătesc cu cardul.

Într-o singură săptămână, banca știe tot traseul meu (reconstituindu-l pe baza terminalelor din diverse orașe), timpul (cu aproximație, desigur) petrecut în fiecare localitate în care am oprit, costurile totale ale acestei călătorii, poate estima consumul mediu al mașinii mele, poate chiar și modelul, dacă fac o vizită la o reprezentanță a firmei constructoare etc.

Asta dacă nu cumva află și numărul de la chiloții cumpărați, numărul periilor de dinți, mărimea scutecelor pentru copil (deci și vârsta aproximativă), gusturile culinare ale familiei, preferința pentru anumite tipuri de distracții etc.

Bine, poate că vă întrebați și ce contează că nu știu ce bancă și nu știu ce supermarket află că eu, insignifiantul cumpărător, am trecut să-mi iau energizant, cizme de cauciuc și drujbă electrică. Nu contează dacă e vorba de mine, de un singur individ. Însă numele nostru este „legiune”. Dacă vă deranjează conotațiile acestui substantiv, pot folosi altul mai blând: cohortă. E mai bine? În orice caz, ideea e că suntem o mulțime de cumpărători cu anumite deprinderi, năravuri, fixații.

De ce să se știe, de pildă, că eu prefer o anumită firmă de produse lactate sau că nu cumpăr niciodată parizer? Sau ce treabă are cineva să afle cât de des umblu pe la supermarket-uri și cât de frecvent cumpăr de la magazinele din cartier (dotate și ele cu aparat de citire a cardurilor)?

Ce interesează pe cineva tratamentele pe care le urmez sau cât de mult circul cu mașina? De ce să se știe că în Turtucaia am făcut plinul și am luat zece algocalmine, iar în Crăcăceni am mi-am cumpărat foot-spray și semințe de floarea-soarelui?

Deocamdată, asemenea informații n-au fost făcute publice. Adică, n-am văzut în presă știri de genul: potrivit datelor furnizate de către banca X, românii cumpără lenjerie de 3 ori pe an și 5 pateuri pe săptămână.

Mi se pare că însă înspăimântător ca o instituție cu o morală atât de perversă precum banca să aibă acces la o seamă de date care îi permit să-mi facă un profil aproape perfect de consumator. Și nu numai.

Adăugați la toate asta și cumpărăturile online, caz în care datele cardului sunt stocate pe un server întotdeauna vulnerabil. Deja s-au înregistrat destule incidente ca să știm că odată ce au acces la informații despre card, hackerii se descurcă să-l golească fără probleme.

Înțeleg că banii reprezintă o valoare convențională, însă au avantajul de a fi anonimi. Pe când cardul lasă urme peste tot. Ca un câine ce s-a bălăcit în mocirlă și năvălește în casa curată. E doar o chestiune de timp până se va gândi cineva cum să folosească aceste date. Mă rog, e doar o chestiune de timp până vom afla noi cum se folosesc ele, căci sunt (aproape) convins că deja se utilizează.

Hai să presupunem că eu nu fac decât să fabulez și să dau frâu liber paranoilor proprii. Totuși, de ce se încurajează atât de insistent plata cu cardul, ajungându-se chiar la reduceri subtanțiale pentru cei care nu plătesc cash? Întreb șie eu, n-am dat cu parul.

 

 

 


Responses

  1. Cardul e comod si incomod in acelasi timp.Cu siguranta ca intrebarea este pertinenta,numai si pentru faptul ca in Japonia,tara cu tehnologie numerica de varf si criminalitate apropiata de zero,se plateste cash.Sa fie niponii stupizi?

    • Nu știam despre japonezi, dar acum mă simt și mai îndreptățit să fiu „paranoic”.

  2. Unul dintre motivele pentru care banuiesc ca se incurajeaza plata cu cardul este tot de natura financiara. Toate tranzactiile online si prin POS sunt la costuri mult mai mici, decat cele cu cash (de unde si stimularea prin diferite reduceri). Cumva ne dau si noua 1 ban din cei 10 lei pe care ii castiga prin reducerea acestor costuri.
    Scenariul tau este foarte posibil. Chiar si asa, eu sunt adepta tranzactiilor online (mai mult pe baza de digipass decat cu cardul) pentru ca ”fac alergie” sa stau la coada ca sa platesc facturi.

    • Cunosc alergia despre care vorbești, Diana, și cred că tocmai pe asta se mizează. Sau și pe asta. Nici eu n-am scăpat de ea, însă am redus unele chestii la minim. Ca alegere personală, încă prefer să plătesc cu banii joc. Sper că nu-s marcate și bancnotele :)))

  3. Teo… cred ca ai cam exagerat putin, pe ici pe colo prin partile esentiale… si ti-ai construit argumentele pe niste falsuri.

    De ex. ai facut vreodata cumparaturi la un supermarket si ai efectuat plata cu cardul? Daca da, atunci puteai sa observi ca ai un bon de casa care e scos de casa de marcat si in momentul in care toate produsele sunt scanate, suma totala este scrisa (sau transferata) de operator catre un alt aparat unde se introduce cardul. Astfel banca nu primeste decat informatii de genul: cumparaturi magazinul X, total y RON, data/ora. Nu stie banca daca tu ti-ai cumparat din acel supermarket un patent sau 3 pateuri sau 5 prezervative.

    Nici magazinul nu poate tine aceste evidente despre tine decat daca iti ofera un card de cumparaturi sau un card de fidelizare (cu tot felul de puncte sau discount-uri pe el) care sa te faca sa te identifici la fiecare cumparare. Da, aici sunt de acord cu tine ca scopul acestor carduri nu este neaparat fidelizarea mai degraba statistica… sa stie cu ce freventa cumperi anumite lucruri. Si aceste informatii sunt apoi vandute furnizorilor sub diferite forme, pentru a sti acestia care este profilul cumparatorului.

    De aceea eu ma feresc de cardurile diferitelor magazine care dau posibilitatea asocierii numelui meu cu lista mea de cumparaturi.

    Cat despre cumparaturile online, aici iar e alt domeniu, care are alte reglemantari. Dar ca si protectie atat pentru cumparaturile online cat si pentru cumparaturile cu cardul recomand utilizarea a doua conturi paralele, unul asociat cardului si unul care sa nu poata fi accesat de card. Transferi pe contul cardului (cu online banking cu un digipass/token/etc.) doar sume mici de care ai nevoie in urmatoarele zile si care nu te afecteaza semnificativ in cazul fraudarii cardului. Acest cont paralel poate fi un cont in alta valuta (numai ca te omoara comisioanele de schimb) sau un cont de depozit sau un cont curent la aceasi banca pe alta persoana din familie.

    Cardul se poate frauda si daca il folosesti doar pentru a scoate salarul de pe el (la bancomate „cosmetizate”)… asa ca faptul ca nu il folosesti la plati nu te scuteste de expunerea la acest risc; mai bine devii preventiv si limitezi riscul limitand suma care se poate accesa cu cardul respectiv.

    • Ehei, de când aștept eu să fiu contrazis. Oricum, și dacă așa stau lucrurile, tot mi se pare foarte mult ca banca să știe cu precizie din ce mazagine cumpăr și ce valoare. Că e simplu că de la farmacie nu pot cumpăra bormașină, iar de la Media Galaxy nu se cumpără piese de Trabant.

      Pe lângă asta, deja există platforma necesară transferului de informații și mai amănunțite. Mă bucur totuși că sunt mai paranoic decât e cazul.😀

      • Atunci poti lucra mai departe cu numerar… numai sa nu ne dai si adresa unde locuiesti😉

        • Deja o știu toate băncile, fiindcă o știe una. Mă sună pe rând. Cred că pot să-i sun să-i întreb dacă-mi uit CNP-ul, că mi-l dau ei.

  4. pe cind lucral la univ aurel vlaicu din arad ma trezesc ca trebuie sa imi fac card sa ma plateasca. mi-au impus alta banca cu toate ca aveam card. si pe cind ma dic sa imi ridic cardul, mi l-a luat o tanti de univ ca sa mi-l dea de la sediu.

    rominii e batuti domle in cap: cardul nu se da la nima de catre banka. am facut scandal si se uitau la mine ca la de parca as fi picat din marte ca pe luna au mai fost niste oameni. nu voiau sa priceapa ca acel card era al meu nu al lui tante aglaia.

    • Acolo e vorba de dictatura secretarelor. Eu mereu am fost convins că există așa ceva. Există niște secrete în țara asta, în anumite instituții (mai ales bugetare) pe care numai secretarele le știu. Că doar nu degeaba le spune secret-tare (sper să nu se supere secretarele de treabă citind asta :))

  5. Chestiunea pe care o analizezi Teofil, are o generalizare: imagineaza-ti smartphone-ul cu care in final vei face cumparaturi si care va deschide o si mai mare bresa in privatiunile tale. Prezenta online si „firimiturile” pe care le lasam pe drumurile noastre pe internet spun si mai multe despre noi decat banca stie. Una peste alta, privacy is dead. Chestiunea poate fi intoarsa pe toate partile, dar tot mai multi recunoastem ca nu se mai poate da inapoi si ca mentinerea unui nivel oareshcat decent de privatiune este o chestiune tot mai complexa si care necesita maturiatate si o oarecare echilibristica inteligenta. Lucru greoi pentru generatia adolescenta care nici nu o sa-si aduca aminte de vremurile fara smartphone, twitter si facebook. Privacy is a moot point. Privacy is dead, we’re left with how to minimize the side effects. Cei in jurul varstei de 40 de ani sunt intr-o plina tranzitie si schimbarile sociale vor avea un ritm accelerat pe care nu-l vom prinde niciodata din urma. Dar nu de la toate varstele se vede la fel: interesant ca (cel putin in jurul meu) nici babei si nici adolescentului nu-i pasa cate stie lumea despre el.

    • Știu că nu-i cale de întoarcere, dar mai bag și eu strâmbe pe traseu. Un spăimos de ăsta nu strică, poate ne facem mai prudenți🙂


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: