Este ultimul text politic înainte de referendum. Îmi propun să ies o vreme din această sferă, pentru că îmi displace „grație” încărcăturii teribile de jeg moral care caracterizează arealul politic.
M-am tot gândit în ultima vreme și mi-am mai destăinuit teoria (nu multora, că politica a ajuns să inflameze mult prea multe minți și să învârtoșeze inimi) câtorva, fără să pot ajunge totuși la o concluzie fără echivoc.
Iată care sunt liniile generale ale argumentului. În momentul în care USL a depus moțiunea de cenzură împotriva guvernului MRU, PDL era într-un picaj accentuat. Odată cu el, se prăbușea vertiginos și Băsescu. Ponta și Antonescu nu trebuia decât să stea pe margine și să se uite, iar în toamnă să culeagă roadele.
Dar, dintr-un motiv ce rămâne un mister (există niște speculații, dar nu aș da doi bani pe ele, de vreme ce sunt vehiculate de PDL), alianța social-liberală a decis să intervină și să oprească deprecierea imaginii PDL.
Nu există niciun argument valid, legitim, onorabil care să justifice această acțiune. Cred că cititorii mei, puțini câți or fi, sunt vaccinați împotriva politicanismelor împuțite care ascund orice mișelie săvârșită sub concepte pompoase: „interes național”, „binele țării”, „apărarea democrației” etc.
Toată lumea simțea apăsarea ciumei portocalii, însă asta nu era o noutate și, cum am rezistat 4 ani, mai rezistam încă 4 luni. Plus că au existat și lucruri bune pe care, cu toată lăcomia lor, le-au făcut totuși ăștia. Și probabil că mai existau niște măsuri nepopulare care trebuiau luate, așa că ar fi fost mult mai înțelept din partea USL-iștilor să-i lase pe PDL-iști să pice în buda nemulțumirii populare.
Bun, n-au făcut-o. S-au instalat în funcții cu o repeziciune fulgerătoare. Iar în precipitarea lor, au comis mai multe erori pe care, în loc să se grăbească să le îndrepte, le-au lăudat și au prins a se rățoi la Europa. Adică exact la sursa de venit care ține România pe linia de plutire, în condițiile în care e criză mare peste tot, iar recolta agricolă e compromisă.
Cât de prost trebuie să fii ca să zici că „nu votează Merkel”? Sau al cui interes îl slujești? Pe urmă te duci să faci sluj în fața cancelariilor europene ca să te ierte că te-a luat gura pe dinainte? E inimaginabil. Insul ăsta iresponsabil ca un dement se ocupă de „interesul național” al României?
Legile au fost modificate în pripă, prost, făcute pe genunchi parcă de amatori și parcă anume pentru a fi sancționate. Totuși, când îl ai în ogradă pe însuși părintele actualei Constituții, n-ar trebui să încerci să profiți zi de zi de acest fapt și să îți argumentezi beton fiecare decizie? N-ar fi de folos să ai toată legislația de partea ta?
Plagiatul. Dacă tot s-a dovedit că este – acum o știe oricine – de ce nu admiți și să treci mai departe? În România, poporul nu sancționează plagiatul, ci poate chiar îl elogiază, deci nu e niciun pericol. În străinătate… ei bine, aici toată lumea poate să vadă cum că tocmai comisia care îți este subordonată ierarhic direct îți dă singura decizie favorabilă!! Chiar îți poți imagina oare că o asemenea procedură ar putea să nu fie privită cu suspiciune?
În tot acest timp, din fundal se aud acuzele îndreptate împotriva președintelui Băsescu cum că e un infractor, un securist, un „dictator”. Și totuși, în echipa acuzatorilor există Voiculescu (securist), Iliescu (nomenclaturist cunoscut și criminal), Năstase (un frumos exemplar de infractor politic) și numeroși alții, mai la umbră. De unde rezultă, simplu, că securiștii tăi sunt buni, iar ai celorlalți sunt răi. Curată concluzie! Cât se poate de logică!
Antonescu se laudă cu seninătate că s-a asociat cu un tip despre care e convins că a fost securist ca să-l dea jos pe Băsescu. Pe care-l consideră securist. Ăsta da discernământ moral. Plus că nonșalanța lui e înfiorătoare, ținând cont de faptul că toți știm că aceste tovărășii trebuie răsplătite – în condițiile în care Voiculescu pune la dispoziție toată rețeaua lui media, sigur va cere ceva în schimb.
Nici cu PDL-ul nu ne e rușine. Nici cu Băsescu. După ce a strigat categoric că „ne rezolvăm noi singuri problemele”, președintele suspendat reclamă acum fraudarea votului la referendum. Și cere ajutorul Europei. Ba mai și îndeamnă oamenii să nu meargă la referendum pentru că ar fi ilegitim, deși la început accepta să treacă prin acest test și să le arate el useliștilor de ce e în stare.
Ca lucrurile să se complice și mai mult, Băsescu merge totuși la vot, cu toate că, după cum remarca cineva, prezența lui ar putea să-i fie fatală, dacă, printr-un ghinion, el ar fi tocmai cetățeanul care să determine validarea referendumului. Adică el crede că e singura persoană care poate opri „lovitura de stat”, însă nu face singurul lucru care ar putea garanta dejucarea planului murdar. Bizar, de neînțeles, aberant!
Mai adăugați și că la început să ferea să folosească cuvinte prea drastice, dar acum a ajuns să vorbească la tot pasul despre „lovitură de stat”, fără ca, între timp, să se fi produs o schimbare radicală în mișcările adversarilor.
Dacă le puricați cu atenție, mai există o seamă întreagă de asemenea contradicții, aberații, derapaje și toate, fără excepție, lovesc în credibilitatea României în plan extern, conduc la erodarea imaginii personajelor implicate și sporesc îngrijorarea tuturor, accentuează criza etc. Pe scur, fac rău României. Foarte mult rău… și în afară, și înăuntru.
În aceste condiții, am ajuns să mă întreb – și ajung astfel la conspiratita mea – dacă nu cumva ăștia toți nu sunt decât niște păpuși care dansează în funcție de interesele nu se știe cui. Altfel nu pot să-mi explic cum un USL, care era pe val, se aruncă sinucigaș într-o luptă inutilă. Nu pot să înțeleg cum un președinte se duce să se invalideze, deși e convins că referendumul e ilegitim și ilegal. Cu toții se poartă de parcă ar fi obligați de cineva să-și frângă gâtul, să se compromită prin tot ce fac.
Mai rău, ai zice că există un plan diabolic de derutare a oamenilor de rând. Toate aceste acțiuni concertate conduc la distrugerea capacității de discernământ (care oricum era compromisă și n-a fost niciodată cultivată în ultimii 20 de ani) a românilor. Se creează impresia – greu de contracarat – că nu mai există bine și rău, ci doar rău, că nu mai există cinste, ci numai corupție, că, în esență, răul a învins definitiv.
Indivizii ăștia au terfelit cam orice reper în lupta lor stupidă (sau teribil de ingenioasă), încât până și oameni de o ținută morală indiscutabilă (precum Doina Cornea) au fost transformați în muniție electorală. E monstruos!
Băsescu lucrează de mulți ani la distrugerea lucidității electorale, iar acum USL-ul a preluat ștafeta și o duce strălucitor mai departe. E halucinant acest consens diabolic! Nimeni nu se oprește să redreseze lucrurile. Nici măcar logica nu mai e reinstaurată în drepturile ei firești. Toată lumea se repede să distrugă orice coerență: rațională, morală, socială, ființială.
Povestea asta îmi seamănă cu un amplu proces de idiotizare, de îndobitocire, de reeducare prin televiziune. De distrugere a oricărei urme de umanitate și normalitate. Pentru că nu mai poți găsi nimic bun, nimic adevărat (până la capăt). Toți sunt manipulabili, toți au dosare pătate, încât am ajuns să cred că principala condiție pentru ascensiunea politică la nivel înalt e să fii șantajabil.
Mă întreb așadar ce e în spatele acestor manevre concertate de distrugere totală a reperelor unei nații? O conspirație? E cineva (o entitate colectivă) care trage foloase indiferent cine pierde și cine câștigă? E cineva care decide când și mai ales cum să se facă rotația cadrelor?
Sau – asta ar fi cealaltă explicație posibilă – pur și simplu le-a luat Dumnezeu mințile conducătorilor noștri? Iar acum o pâclă demonică le întunecă rațiunea…
Cu drezina 
[…] https://drezina.wordpress.com/2012/07/28/conspiratita-cine-e-in-spatele-politicienilor/ Rate this:Share this:MoreLike this:LikeBe the first to like this. By cornelilioi • Posted in Diverse 0 […]
lupta lor din prima a fost anti-Basescu, deci ii bine ca nu si-au reevaluat pozitia, si sa sutina ca ei pot coabita, ca electori lor sunt cam ultimativi.
pe argumentatia ta nu ma contrazic ca ii un punct ce ar putea fi valabil, sau nu depinde in ce alegi sa crezi.
peste toate, cu cat obiectivism pot eu sa am(putin ce-i drept), o treaba as lauda in cele doua luni de guvernare uslista, nenea ala Chitoiu, ca si activitate ministeriala, imi da sperante, sper doar sa fie cu finalizare.
iara pentru mine, 88% din 47% (cat va fi probabil la final) e mai mult decat suficient.si tu si eu stim ca 47 % e mai mult de jumatate din populatie reala cu drept de vot, ca 40% nu ies la nici un fel de alegeri niciodata(56 la locale acuma si 55 in 2004 cand a fost marea batalie anti-psd), ca eu nu tin minte cand a fost 60% procentul, deci de jure referendumul nu e valabil, dar de facto, o da, 7.5 milioane cu aceasi alegere sunt multi, mult mai multi dacat atunci cand a fost ales (5.1 in 2004, 5.2 in 2009).
Nu ne putem cere sa fim o democratie matura, suntem intr-o forma incipienta, si in formele incipiente, politicienii vor sa-si taie beregata uni altora.
Iara daca vrei, documenteaza-te despre viata politica in Belgia.
Și la ce m-ar ajuta să aflu că și alții sunt la fel? Oricum, urmează zile grele. Sper să nu aibă nimeni ideea unor manifestări de stradă violente. Că ăștia de la Antene așa par chitiți.
Nu inteleg frica asta de un drept democratic, pe care-l avem cu toti, si anume sa ne manifestam daca consideram si prin proteste. Am impresia ca noi romanii fetisizam in exces aceasta frica. Tocmai acest lucru arata ca suntem inca vii, si nu simple moluste. Oricum nu-i banuiesc pe romanii de o asa mare unitate incat sa se stranga intr-un numar cat de cat reprezentativ care sa conteze, cele cateva mii de oamenii care au iesit in strada la inceputul anului sunt doar o gluma proasta. Ne dam ochii peste cap degeaba, nu stim sa protestam, am demonstrat-o, cel putin pt mine personal nu mai este nevoie de inca o reprezentatie.
Auziți, încercați să înțelegeți contextul. După părerea mea, nici băsiștii, nici useliștii n-au motive să protesteze. Nu a fost nici lovitură de stat, cum a zis băsescu, nici dictatură cum a zis Antonescu-Ponta. Așa că, orice protest e un semn de instabilitate (și de nerespectare a regulilor deja convenite) și nu face decât să ducă țara în jos. Ideal ar fi ca ăștia, în condițiile date, să învețe să conviețuiască pentru binele țării. Pe mine mă doare fix undeva de faptul că Ponta și Antonescu nu-l suportă pe Băsescu sau viceversa. Dacă rânza lor e sensibilă, n-au decât să plece prin demisie, dar să nu tragă țara după ei, ca niște dobitoci. Nu mă interesează niște proteste în esența lor compromise, în vreme ce, de la o zi la alta, o ducem mai prost. Fiindcă, dacă ar fi vorba de apărat principii, aș fi de acord, dar aici se apără orgolii și interese de clică. D-aia nu vreau prosteste.
De anul trecut vă spun că spectacolul politic va fi fulminant. După Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, după ce am reintrat pe site-ul dvs, am rămas uimit că v-aţi colorat politic. Cu ghilimele, :). Chiar doream să vă dau un email pentru că nu prea pricepeam sincronizarea dvs cu un curent de opinie. Întrebarea pe care doream să v-o adresez în email ar fi fost cam asta:
Baptiştii privesc politica cu o anumită doză de speranţă? Există o salvare (cu s mic) prin politică? Întrebările (pentru că nu am reuşit să formulez doar una) nu au nici o doză de diversiune sau flame. Ci sunt întrebări spre cunoaştere şi informare. Din partea ortodoxă în general nu există nici o aşteptare dinspre politic. Se merge la vot ca într-un ritual secularizat fără speranţă, din datorie. (părerea mea)
Dar că aţi întrebat despre cei din spate, vă dau nişte link-uri.
http://romanian.ruvr.ru/2012_07_25/82849727/
http://romanian.ruvr.ru/2012_07_26/82917530/
http://romanian.ruvr.ru/2012_07_12/81181621/
Dacă situaţia politică este bipolară:
1. cei care nu ţin cu Băsescu sunt ruşii.
2. USL sunt anti-Băsescu.
1 şi 2 implică că în spatele USL sunt ruşii. Lucru sesizabil dacă observaţi reticienţa UE.
Dacă situaţia politică este tripolară: UE+USA, ruşi, chinezi:
1. cei care nu ţin cu Băsescu sunt ruşii.
2. USL sunt anti-Băsescu.
3. UE+USA sunt reticienţi cu USL.
4. USA ţine cu Băsescu.
5. China ţine cu Băsescu.
1 – 5 implică că în spatele USL sunt ruşii şi o parte stângistă a UE.
Manierele kgbiste se văd imediat aşa cum sunt vizibile şi manierele balcanice a le lui Băsescu.
Haideţi să simţim eminescian:
GLOSSA
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
….
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
….
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
….
O întrebare retorică:
Dacă nu m-a interesat politicul, şi nu am încercat să impun părerea mea de indiferenţă politică altora, şi am încercat să rezist întorvărăşirii cu o partidă sau cu alta, şi nu am votat pentru că toţi sunt mişei, se cheamă că am boicotat şi sunt în tabăra lui Băsescu?
De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Cum să mă „fer” în laterală ca să nu cad în lături porcine? Căci sunt prins în cleşte de partizanat. Sunt folosit deşi doream să fiu alături.
….
Da, nu puteți fi neutru. Asta a fost una dintre caracteristicile acestui referendum. Șederea acasă a fost interpretată ca vot dat lui Băsescu. Sau așa va fi manipulată de media. Și de cea pro și de cea anti. Nefericită soartă.
Nu cred că baptiștii privesc politicul cu speranță (sau nu știu să existe vreo formulare oficială a acestei idei), însă participarea la politică ține de dorința nutrită pentru binele comunității în care i-a așezat Dumnezeu. Părerea mea e că, în aceste momente foarte tulburi, discernământul exersat în creștinism ar trebui să fie de ajutor. D-aia așept ca oamenii bisericii să fie repere în asemenea situații. Cred că n-ar fi o greșeală dacă ar oferi mici sugestii de comportare civică. Însă adesea și preoții și pastorii nu fac decât propagandă pentru un partid sau altul. Nu cred că Biserica poate să stea în afara problemelor momentului, căci năvălesc peste ea oricum. Așa că liderii eclesiali trebuie să aibă o părere și totodată forța să reziste ispitelor lumești. Iar asta nu reușesc să văd. Sau poate că sunt eu mai miop (fizic, sigur sunt 😉 ).
În postările mele despre politică am încercat să demasc demagogia, manipularea și să pledez pentru un fel de dreaptă socotință, dacă e posibilă. D-aia mi-am tot bătut capul să scriu. În esență, cred că trebuie să apărăm lucrurile bune chiar și ale lumii acesteia, pentru că decurg din lucrurile bune ale lumii celeilalte. Dreptatea, adevărul, onestitatea, respectul, omenia, buna-cuviință discutate la nivel social sunt consecințe ale virtuților transcendente. Cel puțin eu așa le văd. În Polonia, Biserica Catolică a luptat cu comunismul. În Germania, au fost pastori protestanți care au luptat împotriva nazismului. În România, avem martiri preoți și pastori (precum și credincioși mireni) care au luptat împotriva orânduirii, fără ca neapărat să aștepte ceva bun de la orânduirea politică. Nu sunt eu nici până la glezna lor, dar așa îmi legitimez cumva implicarea… În cel mai bun caz, eu aștept ceva de la oamenii cu frică de Dumnezeu din politică.
interese is peste tot, dar interesele necinstite, sa le zicem asa politicos, nu pot intina sinceritatea unui protest.
daca prezenta nu era atat de la limita, si daca votul pentru nu era atat de covarsitor, atunci da, eram de acord ca asta este viata, trebuie sa acceptam situatia. dar nu e asa, cand primesti 7.5 milioane, mult mai mult de cat a fost necesar sa fi investit, cand votul ii covarsitor si majoritatea necesara la mustata, poti sa porti o discutie despre moralitate si legitimitate. In 2009 mai putin oamnei au zis ca te vor, si nu au respectat pragul de 50, cum atunci votul a fost valabil fara de prag, de ce acuma un procent mai mare de votanti, trebuie negat de prag. Pragul asta este profund neconstitutional oricum ai vrea sa te uiti la situatie. Eu unul am sa protestez, nu pentru ponta, nici pentru antonescu, nu pentru culori si clici, ci pentru pricipiul democratic al votului si al reprezentantei.
Discuția nu-și are rostul post-mortem decât de dragul discuției. Ideea era, așa cum spuneam chiar în acest text, ca indivizii ăștia imbecili (sau așa dau impresia) care conduc USL să-și facă temeinic temele ÎNAINTE de referendum, nu să se vaite când văd că au pierdut procedural. Mi-e foarte clar că Băsescu e invalidat democratic vorbind, dar cui folosește, de vreme ce USL a acceptat aceste reguli ale jocului considerându-le (atunci) democratice? Când au devenit nedemocractice? În momentul în care au constatat că n-au reușit să scoată suficienți votangii la vot? De unde rezultă că și USL-ul are un mare respect pentru tot ce e „democratic” atâta vreme cât interesul de partid și de clan o cere.
Discuția despre legitimitate și democrație e justă, însă, în chestiunea în discuție, nu prea mai are vreun impact. Totuși, bine ar fi să fie purtată în sfârșit și să reușim să depășim într-un nesperat final dihotomia pro și anti Băsescu. Numai să nu ajungem iar la legi făcute stupid, doar anti-băsescu, iar pe urmă să avem din nou de suferit din pricina unor politicieni de o calitate absolut execrabilă care nu fac decât să excrete legi în funcție de interese de moment. Oare are cineva curajul să dezbată profund, serios și cu consecințe de durată aceste chestiuni? Mă tem că nu. Cred că totul e doar agitație pentru înspăimântarea lui Băsescu. Eu unul sunt sătul de așa ceva. Mi-e clar cine a câștigat și cine a pierdut, dar regulile nu mai pot fi schimbate acum. Trebuie să găsească o soluție legală agreată de toate părțile și să urmărească binele țării. Ce vorbesc? Iar mă duc spre utopie…
Problema mea e cum să fac să rămân votangiu şi să nu cedez în faţa sentimentului că acest gest a devenit ridicol într-o democraţie în care majoritatea din urne îşi pierde orice semnificaţie prin târgul permanent dintre producătorii şi consumatorii de iude. Să fie nevoie de vreo virgulă? Am pus punct…
La multilema (că dilemă nu mai e) asta n-am nici eu vreo speranță de răspuns în viitorul imediat.
Chiar trei puncte. 😉
Pentru urmatoarele trei votari?
Eu cred că, pentru a depăși această dihotomie, ar trebui să începem prin a-i chiar prețui pe fiecare, indiferent de felul în care și-a exercitat dreptul de a vota. Altfel, cum să ne gândim, că cei care au rămas acasă se numesc scaunagii de aici încolo? 🙂
Folosesc votangiu într-un sens foarte specific și restrâns: la un electorat care votează exact cum i se spune. Nu e vorba despre oamenii care aleg să se sature de un candidat sau altul, ci de cei care aleg candidatul pe care-l indică primarul, șeful de post sau mai știu eu ce alt funcționar. Deci nu toți care au votat sunt votangii, după cum nici toți cei care au stat acasă nu sunt băsiști.