Nu mai înțeleg nimic (2)

În primele zile ale cavalcadei useliste, ziceai că statul de drept este în pericol. Vuia presa de toate culorile pe toate vocile. Iar când vuiește și presa „băsistă”, și cea aservită USL înseamnă că sigur se produce un lucru grav care trebuie măsluit mediatic.

Băsescu și PDL-ul pozau în apărători vajnici ai democrației. Nici nu e prea greu, când în tabăra adversă îi ai pe Iliescu și pe Felix, doi dintre reprezentanții exponențiali ai vechiului regim și ai vechilor năravuri.

Toată povestea are o coerență pe care e foarte greu s-o demontezi, în condițiile în care adversarii fac tot ce pot pentru a o confirma. Pe scurt, mânați de personaje oculte – cel mai des invocat fiind Voiculescu – useliștii vor să pună mâna pe putere. Însă au mare nevoie să supună justiția care a dovedit, prin condamnarea lui Năstase, că nimeni nu e intangibil.

Cred cu tărie că ceva adevăr există aici și că sunt mulți care au simțit fiori pe șira spinării când au văzut că Năstase nu scapă nici măcar dacă se preface mort. Nici măcar judecătorii de la Curtea Supremă nu au garanția intangibilității.

Apoi, Ponta se ține de scaun cu toți dinții (din ce în ce mai cariați), obligându-l pe slugarnicul Liviu Pop să-i „spele cadavrele”, cum se exprima cineva. Faptul că plagiatul este dat în vileag abia acum este puțin suspect, dar această problemă pălește pe lângă adevărul că era ce să dai în vileag, numai să vrei s-o faci.

Plus că, după ce e acuzat de condamnarea lui Năstase, Băsescu este suspendat la interval de câteva săptămâni, deși se spunea că USL nu este interesată de vreo suspendare. Schimarea e cel puțin suspectă.

Monitorul Oficial ajunge în subordinea Parlamentului exact în momentul în care avea mai mare nevoie Voiculescu să-și anunțe demisia, pentru ca să mai tragă de termen într-un proces. Iar pe urmă legile și hotărârile sunt publicate discreționar. Tot coincidență să fie?

Pentru prima dată în ultimii ani, televiziunile de știri tac suspect de 13-15 iunie, iar Piața Universității este uitată. Să fi avut asta vreo legătură cu faptul că partidul Iliescului e la putere? Tot ce se poate.

Dar, dacă treceai de înfierbântarea primului moment, nu puteai să nu fii contrariat cum au ajuns taman pedeliștii vârful de lance al  luptei pentru valorile democratice. Băsescu e omul care se recomandă că nu minte (intenționat). Dar le-a promis profesorilor 50% în plus la salariu, deși, fiți convinși, știa exact ce se poate și ce nu. N-a mințit?

Poate că președintele suspendat voia să spună că n-a mințit în relațiile cu partenerii externi ai României. Prea bine, dar atunci s-o spună așa, să nu mizeze pe amnezia noastră și să nu încerce să ne manipuleze parșiv.

Băsescu a promis că va merge la fiecare trei luni în Piața Universității, ca apoi să declare, cu un tupeu greu de suportat, că el a mers, dar nu era nimeni. Om fi chiar atât de proști încât să-l credem că umblă cu plăsuța de cumpărături prin piață așteptând să se adune lumea, iar dacă nu vine pleacă întristat acasă? Sper că nu…

PDL-ul a ținut-o ani buni în brațe pe Roberta Anastase, un personaj extrem de controversat. Putea foarte bine să pună în loc un om mai credibil, dar n-a vrut. La fel cum n-a vrut nici să adopte un cod de etică internă a partidului, deși au fost câțiva parlamentari care s-au bătut din greu pentru asta. Și ori de câte ori acești oameni sancționau derapajele partidului, li se punea pumnul în gură.

Faptul că PDL-ul a tăiat salariile e o diversiune ieftină a useliștilor, așa că n-o iau în serios. Și PSD-ul ar fi făcut exact la fel, căci România nu e atât de excepțională încât să crească economic când toată lumea e în criză severă. Astea-s baliverne pentru oameni creduli și frustrați.

Dar e un adevăr faptul că Băsescu anunța măsurile economice, fără să-i pese (pe atunci) de separarea puterilor în stat. Tot Băsescu se stropșea la Justiție, deși el nu avea dreptul să se amestece. El cerea capul lui Năstase, deși nu era de competența sa.

PDL și Băsescu au criticat decizii ale Curții Constituționale, pe care ne-o prezintă acum de bună și de imparțială. Cel puțin bizar.

Iar Curtea Constuțională care hotărăște acum că referendumul e valid doar cu jumătate plus unu din numărul total al celor cu drept de vot valida în urmă cu 5 ani un referendum la care rezultatul era contabilizat în raport cu numărul total al voturilor exprimate. Deci exact ce consideră azi ca fiind neconstituțional era constituțional în 2007. Noi câte constituții vom fi având? Și ce credibilitate are o instanță – cu rol de arbitru esențial al democrației – dacă ia două decizii contradictorii pe același text al unei Constituții care n-a suferit modificări între timp. Desigur că e absolut întâmplător că ambele decizii sunt în favoarea lui Băsescu.

Băsescu susținut de PDL a comis două atacuri ce nu au de-a face cu spiritul democratic, e drept, ci cu demnitatea umană, cu respectul unor valori nescrise: i-a atacat pe Regel Mihai și pe Raed Arafat. Și ambele atacuri n-au nicio justificare morală decât aceea că președintele avea nevoie de nițică diversiune. Și totuși, de ce să te legi de unul dintre cei mai respectați monarhi din Europa și de unul dintre puținii oameni care au reușit, prin muncă și perseverență, să facă ceva funcțional într-un sistem de stat în România? Ce spune asta despre caracterul celui care acum ne cere să-i dăm credit că ar fi ultimul stăvilar al democrației în calea totalitarismului uselist?

Povestea cu „țigancă împuțită”, „școlile românești produc proști” etc. nu le iau în seamă pentru că sunt fie subiecte fabricate de o presă în criză de audiență, fie realități inconfortabile ale unei nații întregi. Astea nu țin de democrație și stat de drept, nici de demnitate nu prea țin.

Mai trebuie observat însă că acum PDL-ul se plânge că USL-ul a câștigat ilegitim majoritatea din Parlament, mituind (se subînțelege asta) deputați și senatori din anturajul fostei puteri. Nu ține, bre, această acuză, fiindcă voi, pedeliștii, n-ați fost de acord cu legea care ar fi putut stopa traseismul politic.

PDL-ul se plânge azi de asaltul concertat al PSD-ului pe toate palierele societății. Ei, na, ca să vezi cine comentează. De parcă ar fi trecut secole de când până și directorii de școală trebuiau să fie de la PDL. De parcă n-ar ști o țară întreagă cât de politizată a devenit orice coșmelie plătită din bugetul statului. Atâta doar că demersul a fost ceva mai lent, dar asta și pentru că ciolanul s-a împărțit la început cu PNL, apoi cu PSD, și abia la urmă a rămas în bună măsură al PDL și a aliaților săi conjuncturali.

În toate discursurile „greilor” PDL, nici urmă de asumare, nici urmă de responsabilitate. Ci doar retorica goală și alarmistă, găunoasă cu care ne-a obișnuit de ani buni și PSD-ul. Nimeni nu-și mai amintește că orice acțiuni de asanare a partidului și de eliminare a baronetului local erau mereu blocate de niște chipuri fără nume, strâns unite în jurul acelorași interese oculte.

Și, colac peste pupăză, în loc ca la alegeri să se primenească garnitura politică, în loc să plătească cei care au profitat cel mai mult, exact ăștia sunt scoși în față și prezentați ca salvatorii României! Asta e deja cam prea mult.

Nu fiindcă ar fi neverosimil ca un ins corupt să lupte pentru o cauză dreaptă, nu. Ci pentru că insul corupt a profitat de sistem câtă vreme lucrurile stăteau așa cum zice el acum că ar trebui să stea iarăși. Asta e problema, de fapt. Că ni se promite acel tip de democrație în care PDL-ul sfida cetățenii și servea clientela politică fără rușine. Acel tip de conducere politică în care oamenii de bună-credință sunt sugrumați de profitorii ce parazitează toate instituțiile bugetare.

Repet ce spuneam și în textul anterior: în toată povestea asta, nu știm unde se află adevărul (rațional vorbind), ci numai că suntem mințiți, fără a putea determina care sunt minciunile și ce amploare au. Însă ni se cere să ne comportăm responsabil! Good luck, dar eu nu mai înțeleg nimic…

Anunțuri

16 gânduri despre “Nu mai înțeleg nimic (2)

  1. Eu cred că Băsescu a reuşit cumva să-i convingă pe americani că fără el şi gaşca lui (indiferent care, pentru că a dat-o în bară rău de tot cu PDL-ul, pierzând frâiele din mâini ca imagine faţă de „prostimea” care trebuia ţinută încă în lesă multă vreme) Deveselu nu se mai face, şi ţara se predă cu arme şi bagaje lui Putin. Bunul unchi Sam i-a trecut cu vederea toate imensele gafe de până acum, şi probabil că aşteaptă să vadă cum o drege cu referendumul. Şi cred că o drege, cred că va reuşi să reducă drastic din cota USL la alegerile parlamentare, astfel încât nucleul PD să facă în continuare „jocurile vestice”. Teoretic nu ar fi nimic rău în toată schema (deşi îmi vine foarte greu să cred că PSD-ul ar avea cum să ne întoarcă în caerul Mamei Rusii), doar că de fapt nu cred că e decât un paravan pentru jaful în formă continuată. Cum PDL-ul e compromis destul de grav, îi va fi greu lui Băsescu să se prezinte cu Albă ca Zăpada la alegeri, dar pentru el nimic nu pare imposibil, şi nici pentru electoratul nostru care reacţionează atât de cuminte la manipulări.
    Cât priveşte USL-ul, marea dezamăgire este faptul că a învăţat perfect de la Băsescu ideea că scopul scuză mijloacele. Da, sunt la mare ananghie – deci ar face orice. Motiv pentru care nu pot decât să se împotmolească în jocul murdar al celorlalţi, care le cam dau lecţii. Ponta nu l-a ascultat pe bunicuţul, şi uite ce are să păţească… Sigur că nu merită să conducă (nici măcar) ţara asta, dar problema e că a da în ei aşa cum merită ne lasă în faţa unei mulţimi vide de soluţii vide. Iar alternativa o ştim deja, prin MRU: un fel de învăţământ politic grefat pe un spectacol de circ…

  2. Dacă tot am ajuns la panseuri periculoase, mi se pare că partea cea mai rea nu e că suntem conduşi de un nucleu de foşti, ci că foştii erau sau s-au împărţit în cel puţin două tabere după evenimentele din decembrie. Şi de atunci încoace se luptă fără să le pese ce se alege de talpa ţării, cea care ar trebui, printre altele să le asigure bunăstarea şi plata datoriilor, nu doar să le satisfacă setea de control. PD-ul a fost de la început un fel de „agentură” americană, iar de ceilalţi ce să mai zicem… Cum de a supravieţuit PNL-ul fiind cel puţin tot atât de infiltrat precum PNŢ-ul, nu prea pricep – probabil că s-au luptat să fie şi ei cooptaţi în coloana vestică, numai că acum locul e ocupat definitiv şi sunt pârâţi în continuu că s-au dat cu Putin. Şi pâra a ţinut, mai ales din cauza populismului de care au dat dovadă. Pe Crin îl văd din aceeaşi categorie cu Emil Constantinescu – un om paraşutat într-o afacere în care e folosit şi apoi aruncat. E slab, inconsecvent, ezitant, degrabă alegătoriu de soluţii imorale când patria e în pericol, şi totuşi nu mi se pare că merită tonele de mizerii care i se aruncă în cap. Cu Ponta e altceva, el îşi cam merită soarta, pentru că a fost o vreme când se văzuse la butoane (nu recent, ci pe vremea lui Năstase), şi a dat o măsură plină de aroganţă şi cinism. Om al legii? Cam cât un golan de maidan lăsat şef pentru o noapte de adevăratul jupân.

    • Există câteva personaje în PNL care sunt profund indezirabile și care fac de rușine istoria partidului. Mă rog, n-o fi fost ea mereu frumoasă și mereu lăudabilă, știu că prezentul ne amăgește să idealizăm trecutul. Dar totuși există niște chestii pe care Brătienii le-au făcut și le-au zis. Au un nume și o statură. Mă întreb de ce musai să coboare la limbajul ăsta de țațe fără tupeu (și proaste pe de-asupra). Oare cum nu le crapă conștiința când trebuie să-i perieze pe acoliții lui Iliescu, după ce au încasat atâtea scatoalce în ultimii 20 de ani? Mare e setea de putere…

  3. Nu este o sinecura sa afli „adevarul” in Romania.Am citit cu stupoare ,ca doi primari de comuna au fost realesi ,in puscarie…Pentru un occidental ,acest fapt insolit este mai neverosimil decat o intalnire de gradul trei.Este evident ca Romania este o democratie speciala.Totusi ,cand pilonii
    democratiei sunt dinamitati in trei zile,cand premierul il admira pe Che Guevara ,iar ministrul de externe pe Vladimir Putin,”adevarul” devine mai putin esential ,
    intrucat crima nu este departe.

  4. Cu riscul de a fi considerat naiv ,partizan sau pur si simplu un limitat intelectual cu analize simpliste,nu vad alt posibil raspuns,decat teama de justitie.Trebuie sa fii oligofren ,sa te precipiti anticonstitutional impotriva unui
    mort politic(Basescu),in plus ,sustinut de un partid in descompunere.Dorinta de a controla rapid ( sau chiar imediat) sentintele judecatoresti,justifica acest comportament absurd.Acesta este diagnosticul meu pozitiv,are cineva unul diferential?

    • Eu nu cred că greșiți diagnosticul, ci doar că tratamentul s-ar putea să nu funcționeze. Ca atunci când un organism reacționează prost la medicație pentru că există niște factori perturbatori care n-au fost observați.

      Teama de justiție ar fi bună, dar de unde o obținem? Cine să fie justițiarii care să bage frica în oasele politicienilor? Că nimeni nu le conferă protecție nici dacă procurorii și judecătorii ar fi plini de cele mai alese intenții. Unde mai pui că nici măcar nu avem vreo ganrație că cei din vârful ierarhiei magistraților sunt persoane ce caută să facă dreptate cu adevărat. Așa că… nu știu ce ar fi de făcut.

  5. Dorinţe de acest tip sunt, am amara convingere, distribuite uniform între politicieni. Ceea ce mă preocupă este că dintr-un asemenea scandal permanent în care ne lăsăm târâţi nu fără voluptate este aproape imposibil să apară soluţii care să dovedească dorinţe opuse. Suntem în pericol să discutăm lozinci şi fantasme fără suport concret, pentru că la acest nivel se desfăşoară şi este menţinută cu bună ştiinţă toată viaţa publică. Mecanismele reale (deci imperfecte) de a obţine independenţa justiţiei nu sunt dezbătute, tocmai pentru ca să avem o scenografie impecabilă pentru păpuşari şi marionete. Lucrăm cu concepte vagi, pentru că nimeni nu vrea să analizeze realitatea până la statistici şi detalii cu adevărat importante. Se păstrează un amalgam de proceduri care dau aparenţe minunate, dar mediul real este inaccesibil evaluării omului de rând. Dacă judecătorii sunt inamovibili şi binişor plătiţi pentru standardele locale, cum anume pot fi influenţaţi politic? Variantele sunt destul de clasice pentru orice democraţie, cu o singură excepţie mai mult decât notabilă. La noi se constată cu ochiul liber că există mase de oameni, din multe domenii de activitate, bugetari, privaţi, casnici sau lăncieri liberi, care acţionează simultan şi organizat într-o anumită direcţie deloc imprevizibilă… Şi e bine să nu mergi împotriva curentului, dacă nu eşti purtat de altul comparabil. Probabil că există judecători şi procurori absolut imparţiali – deşi au opţiuni şi simpatii politice. Dar sigur există judecători şi procurori care acţionează de conivenţă cu anumite tabere. Care sunt de fapt mecanismele care asignează judecătorii cauzelor de pe rolul instanţelor şi procurorii dosarelor care „trebuie” să aibă o anumită soartă? De ce există încă mecanisme politice în numirile sensibile? De ce nu îşi intră CSM-ul în adevăratul rol? Dacă pur şi simplu negăm astfel de realităţi şi preferăm să discutăm în aerul rarefiat al conceptelor, ei vor rămâne la butoane şi noi ne vom certa pe etichetele de pe ele.

  6. Şi încă ceva: a păstra Curtea Constituţională în discuţia despre independenţa Justiţiei mi se pare o glumă sinistră. Modul în care au fost numiţi membrii CCR (şi nu mă refer doar la scandalurile din Parlament, ci chiar la fundamentele legale ale acestei instanţe) arată că este o instituţie politică cu aparenţe juridice care o pun într-o poziţie inexpugnabilă. Bun, poate că avem nevoie de o asemenea instituţie – dar în niciun caz cu caracter politic, pentru că nu poate face decât să adâncească haosul într-un mod marţial. Politicienii nu au căuta în procesul de alcătuire a componenţei unei instanţe imparţiale. Părerea mea.

    • Nu știu ce să zic de CCR pentru că ni se va servi exemplul americii unde judecătorii de la Supreme Court sunt numiți de președinte. Povestea asta îmi seamănă a joc pentru copii imbecili: președintele e imparțial politic, se presupune, deci poate numi judecători. Nici vorbă, nu în zilele noastre. Poate că în alte vremuri, oamenii care ajungeau acolo își luau rolul în serios. Dar nu e cazul în zilele noastre. Prea multe interese gravitează în jurul celor din vârf pentru a mai putea crede în onestitate, imparțialitate. Soluția? Revenirea la monarhie, în primă fază. Un arbitru fără aderențe. Cu riscurile de rigoare. Dar parcă n-am avut și președinți idioți. De ce ne-am teme de slăbirea calității sângelui albastru?

  7. Deci dupa cum am scris pe blogul meu, prin bunavointa unei imbecilitati comise de USL, nu mai ai nevoie de nici o justificare pentru a-l vota pe Basescu.

    • Nu mai conteaza pe cine votezi.Tacerea Americii e suspecta,UE e incremenita,aproape jumatate dintre Romani cred ca soarele se roteste in jurul pamantului,iar Voronin ii simpatizeaza pe Ponta si Antonescu.”Alea iacta est.”

    • După ce văzurăm și sentința de la Universitatea București, cred că ai dreptate. Când individul Ponta susține că asta e comisie „politică”, iar cea pusă de imbecilul Pop e „legală”… e deja prea mult, chiar și pentru un urmaș al lui Năstase.

  8. devenim prelungiri ale posturilor de televiziune pe care le vizionam care la randul lor sunt prelungiri a celor doua tabere devenind fara discernamant… ce este inadmisibil pentru crestini,

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s