Dinozaurii vs. lupii tineri

 

Multă cerneală a curs – degeaba? – pe tema primenirii elitelor societății românești. Din pozițiile exprimate de diverși cetățeni, se putea înțelege că bătrânii corupți, legați prin nenumărate fire de vechea orânduire socio-politică, ar fi cazul să facă un pas mare în spate, iar în locul lor să vină oameni tineri, fără un trecut comunist, fără aderențe din regimul totalitar.

Nu cred că sunt singurul care am înțeles aceste discursuri ca fiind o pledoarie pentru tinerețe, un elogiu al juneții care, vezi bine, ar fi fost una dintre virtuțile pe care putem conta în dorința de a asana organismul social, de a purifica puțin atmosfera greu respirabilă.

Iată că tinerii au venit și încă în cohorte întregi. Însă virtutea tinereții pare să nu fi ajuns odată cu dumnealor. Ne săturasem de bătrânul Iliescu, de bătrânul Păunescu, de bătrânul Nicolaescu, de bătrânul Hrebengiuc, de bătrânul Văcăroiu, de baba Rodica Stănoiu. Ba mai apărură și niște bătrâni foarte respectabili care s-au dovedit destul de compromiși: Bălăceanu-Stolnici sau Mircea Ionescu Quintus.

Se subînțelege că tot la bătrâni intră și cei pe care etatea fizică îi plasează mai degrabă în zona vârstei a II-a, dar relațiile cu trecutul îi transformă în vestigii ale fostei nomenclaturi comuniste și vorbim aici de majoritatea politicienilor români, de o bună parte dintre actorii scenei sociale. Oameni coruptibili, pentru că au un dosar de taină, oameni care au profitat de sistemul ceaușist, iar acum fac același lucru.

Una peste alta, izbăvirea părea că ar putea veni numai de la oameni care erau încă prea tineri pentru a se murdări iremediabil. Oameni care vor fi activat cel mult prin vreo organizație utecistă modestă, dar care n-au făcut marele pact cu diavolul.Citește mai mult »

Reclame