Îndreptar de „lectură” a limbajului politic

Vremurile care ne-au ajuns (sau pe care le-am ajuns, că e greu de spus care pe care) sunt foarte tulburi și împuțite. Mințile se înfierbântă, limbile scuipă venin, oamenii căpiază. Căldură mare, monșer. Așa că mi se pare necesar să încerc un îndreptar de lectură pentru uzul propriu. Iar dacă tot îl fac, mă gândesc că poate mai folosește și altuia.

1. Politicienii care se încaieră acum pe ciolanul puterii nu sunt interesați în esență de adevăr, de fapte, de realități, ci de imagine, de aparență, de publicitate. Nu-i interesează CE anume s-a întâmplat (dacă a plagiat Ponta, dacă a furat cutărescu), ci cum se vede și mai ales cum trebuie să se vadă astfel încât realitatea să fie folosită în interes de partid.

2. Nimic din ce se vede la televizor nu are, de fapt, legătură cu „poporul”, cu „românii”, cu „țara”, ci cu puterea, cu influența, cu banii. Bătălia nu se duce între apărătorii poporului și dușmanii săi, ci între șacalii politici care vor să se sfâșie fiindcă le ajunge funia la par. Totul e o mare mascaradă în care victimele sunt cei mulți, da’ proști. Și mulți mai e din ăștia.

3. Orice adevăr rostit de un politician este susceptibil de a fi o minciună. Sunt două aspecte aici. Mai întâi acela că un politician vine să lingă azi unde a scuipat ieri (insistând că ce ai văzut și auzit cu ochii tăi e, de fapt, o festă pe care ți-a jucat-o imaginația). Pe urmă, e faptul că orice adevăr care ajunge în gura politicienilor devine instrument de demagogie politică. Chiar credeți că pe o seamă de pedeliști îi interesează, de pildă, că revista Nature e una respectabilă? Nu! Nici măcar nu contează dacă Ponta a plagiat, ci contează că îl pot lovi cu asta. Atât!

4. România nu are o masă critică de cetățeni educați în spiritul democrației. Cel mai probabil e că nici nu s-a dorit vreodată să existe un nucleu social dur, care să reacționeze la derapajele antidemocratice. Cu siguranță că Băsescu și PDL-ul nu l-a vrut, iar acum culegem cu toții roadele, căci, în loc să instaureze democrația furată, chipuril de „dictator”, leprele USL-iste comit fără rușine și fără frică orice mârșăvie.

5. Populația amorfă a României nu reacționează decât la lucruri ce afectează stomacul, pensia, subzistența. Dacă parada de forță a useliștilor nu va intra în coliziune talpa țării la nivel de tub digestiv, nu se poate conta pe o „revoltă populară”. Până una alta, Băsescu și Boc sunt cei care au luat din banii săracilor, au crescut prețurile. Nu contează dacă pe drept sau pe nedrept.Citește mai mult »