Un vvekend de coșmar (în 2 părți)

Foto: Răzvan Chiriță via gandul.info

Mai întâi au fost alegerile din PDL care au reinstaurat vechea gardă. Poate că dacă vedeam niște figuri proaspete, care n-au contribuit la atitudinea arogantă și disprețuitoare manifestată de PDL în numeroase momente, m-aș fi gândit să îi votez. Dar așa, cui să dai votul? Lui Berceanu? Lui Blaga? Lui Videanu? Mai ziceți și voi alții…

Oricât de simpatic mi-ar fi Paleologu (și chiar îmi e), oricât l-aș admira pe Sever Voinescu pentru strădaniile de a cârpi mediatic ceea ce strică faptic colegii lui, oricât mi-aș dori să aibă dreptate Cristian Preda și Monica Macovei, tot nu pot să am prea mult entuziasm văzând cine a luat prim-planul la conducerea fostului partid de guvernământ.

Argumentele alea cu „vechii” care ar fi dus, chipurile, greul (ca și când li s-ar cuveni vreo răsplată pe lângă ce au luat – și cine se îndoiește oare că și-au luat tainul?) sunt praf în ochi. Din păcate, a devenit extrem de indezirabil ca imagine, dar Boc cred că ar fi fost mai demn de încredere decât ce se vede acum.

Culmea e că această ofensivă a „bătrânilor” vine după ce partidul părea să fi înțeles să lase niște tineri cu cazier ușor de răsfoit și destul de curățel la vedere, trimițându-și dinozaurii în umbra mișmașurilor subterane. Ori poate că nu e nimic surprinzător, ci e revanșa pe care și-o iau cei marginalizați atunci pentru o mai bună imagine publică a partidului.

Îmi aduc aminte că Boc declara înainte de demisie că partidul urmează să facă o analiză a cauzelor care au condus la eșecul din alegerile locale. Încă de pe atunci mi s-a părut ridicol să faci „analiza” a ceea ce e limpede ca lumina zilei. Partidul suferea de pe urma măsurilor nepopulare, dar mai ales (cred eu) din pricina aroganței, clientelismului, politizării instituțiilor din teritorii, îngăduinței față de lichelism, refuzului de a respecta un cod de etică internă etc.

Iată ce concluzie a născut profunda analiză politică: întoarcerea la generația feseniștilor de ondinioară. Plus instalarea șefului de campanie (adică a responsabilului de eșec) drept tartor prim al partidului. Să le fie de bine…

Până și pesedii au sesizat că trebuie să arunce în prima linie niște prospătură. Doar cum credeți că a ajuns Victoraș la volanul mastodontului PSD? Numai pentru că e el băiat deștept și școlit (după cum s-a dovedit)? Ei, aș!

Și dacă tot veni vorba, trec la următoarea apariție coșmarescă a weekend-ului. Victor Ponta s-a prezentat la vorbitorul său către prostime (CANALUL – pestilențial – Antena 3), unde, printre întrebările blajine rostiste popește de Gâdea, și-a vărsat oful în văzul țării. Cum că i s-ar fi înscenat o „execuție mafiotă” – tănărul ăsta ori n-are deloc proprietatea termenilor, ori e abject! – pe baza magistralei sale teze de doctorat. Asta după ce declarase deja că se prezintă în fața „oricărei” instituții să-și dovedească nevinovăția.

Ce legătură are mafia cu teza lui? De ce ar fi mafiotă treaba cu dovedirea plagiatului? Sau spunem cuvinte tari ca să lovim țațele la sentiment? Să prostim lumea și să stârnim umorile „boborului”?

Până acum, Ponta n-a dovedit nimic. N-a făcut decât să se prevaleze de tot felul de chichițe procedurale ca să nu trebuiască să dea seama în fața cuiva. Iar trepădușul de la învățământ se dă peste cap, ca un bezmetic, ca să-i facă voia. Ba că n-a fost cvorum, ba că nu-i valabilă comisia, ba că plouă afară, ba că-i curent în sală și nu stau filele cărților comparate cum se cuvine.

În fine, treaba lor. Cert e că, pentru România, a fost un vveckend de coșmar (vveckend vine de la cei doi V: Victor și Vasile), fiindcă, la cum arată acum lucrurile, n-avem între cine să alegem. România este, în clipa de față, fără alternative politice serioase, demne, credibile. Stă la cheremul lui Victor care se vaită în televizor, de suspină babele pe coclauri. Iar de cealaltă parte îl are pe Blaga cu toată cohorta de mahări pedeliști, ofuscați că Boc a permis să le fie luat mălaiul de la gură.

Habar n-am dacă vreuna dintre astea două variante mai poate fi considerată „răul mai mic”. Nu văd cum…

În tot acest timp, Crin Antonescu tace. Dacă nu cumva e răcit și asta-l oprește să iasă la televizor de teamă să nu-l prindă curentul și să-i strice efectul infuziilor cu mușețel, atunci chiar e o tăcere suspectă. Oare ce va spune revoltatul bunului-simț când se va arăta? (Dacă ar despărți PNL-ul de PSD… aproape că mi-ar câștiga votul.)

Anunțuri

6 gânduri despre “Un vvekend de coșmar (în 2 părți)

  1. Asta am zis si eu despre Crin Antonescu. Daca ar iesi acum si s-ar delimita de Ponta ar arata ca are stofa de politician. Sa iasa si sa zica: USL merge inainte dar Ponta trebuie sa plece. Dar ma indoiesc

    • Cred că ar fi adunat o bună parte din voturile dezamăgiților de PDL. Totuși nu destul, că e multă lume ca vede mereu roșu înaintea ochilor. Indiferent de ce se mai întâmplă pe lumea asta.

    • Nu știu ce părere să am încă. Un singur lucru mă deranjează cu adevărat la Mihail Neamțu: admirația pe care i-o poartă lui Băsescu. Deși recunosc că are ceva ce poate fi admirat, dar mai degrabă ca spectacol, decât ca model.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s