Postat de: Teofil Stanciu | 26/06/2012

Cum se fac legile

by darktaco, via http://www.sxc.hu

Din câte înțeleg eu ca profan al chestiuni, există vreo trei feluri de legi. Legi cu caracter adminstrativ, care nu vizează comportamente sociale deviante, ci pur și simplu organizează activitatea unor instituții. Aici nu contează prea mult premisele legilor, fiindcă e vorba de acte normative tehnice.

Vin apoi cele două categorii care mă interesează. Mai întâi, sunt legile făcute pentru oameni fundamental buni care mai și greșesc din când în când. Toată lumea știe și invocă mult clamata prezumție de nevinovăție. Ei bine, această categorie de legi pornește de la ideea că omul nu este vinovat. Ori, mai exact, că vinovăția este o excepție. Și, în civilizația modernă, cam spre acest model se tindea.

Există însă o categorie de legi care pleacă, dimpotrivă, de la prezumția de vinovăție. Toată povestea cu amenințările teroriste, de exemplu, a transformat paradigma astfel încât legile ce erau menite să protejeze cetățeanul cinstit de încălcări ale drepturilor au devenit legi care verifică cetățeanul dacă este sau nu cinstit. În principiu, asta înseamnă că toată lumea e suspectă până la proba contrarie, deci nevinovăția trebuie dovedită și este, la nivel conceptual (nemărturisit), o excepție.

În aeroporturi, suntem toți potențiali infractori. Toți vrem, pesemne, în subconștientul nostru să deturnăm un avion cu care să intrăm în vreun bloc, din pricina vreunui administrator hrăpăreț pe care simțim nevoia să ne răzbunăm. Așa că statul ne umblă prin bagaje, prin documente (mult mai insistent ca odinioară, spun cei mai experimentați), ca să afle dacă ne ținem subconștientul în frâu sau ba.

E adevărat că s-a profitat din plin de acea bunăvoință legislativă europeană (și americană) ce prezuma nevinovăția. Primiți să studieze în universitățile occidentale, teroriștii au găsit cu cale să răsplătească această ospitalitate într-un fel propriu, abominabil. E limpede că nivelul de încredere este la cote foarte mici.

Atunci s-au inventat legile croite după chipul oamenilor potențiali infractori. Acum, mașinăria birocratică statală are un pretext suficient de convingător pentru ca să instituie legi de care, cel mai probabil, nici nu prea e nevoie, căci serviciile secrete își au propriile reguli, niciodată făcute publice.

S-a preferat însă o restrângere a libertăților individuale, iar societatea, spăimoasă cum e după atâtea pățanii cu morți (probabil că mai mulți mor totuși în războaie deschise, în accidente „civile” decât căsăpesc teroriștii), și-a dat imediat acceptul. Cam aceasta e calea pe care s-a ajuns la ACTA, de pildă. Dar nu e un caz singular. Tot pe același raționament fundamental se justifică în România o seamă întreagă de legi care ar trebui să răzbune cumva vidul legislativ anterior sau să diminueze prerogativele cutărui personaj.

Astfel că legile nu mai sunt croite în folosul celor mulți, ci în vederea depistării precoce a presupușilor încălcători de reguli. E și normal ca aceste legi să fie agresive, invazive, restrictive. Căci, pentru a circumscrie un nou perimetru al lucrurilor permise, trebuie tăiat afară întregul teritoriu contaminat sau cu risc major de contaminare infracțională. Ceea ce înseamnă că libertățile trebuiesc redefinite și reinterpretate. De exemplu, pentru a respecta legea drepturilor de autor, se monitorizează întregul trafic de internet, de vreme ce întreg internetul e pasibil de facilitarea fraudei…

Alt exemplu, din politică. Din cauza lui Băsescu și a comportamentelor sale autoritariste, se încearcă o șubrezire a instituției prezindețiale. Or, dintre toți politicienii, cel mai legitim (la cum a fost ales) e totuși președintele, oricât de antipatic ne-ar fi, pentru că e singurul ales prin vot direct cuantificabil.

Din păcate, nu există niciun mecanism care să facă Parlamentul mai responsabil în fața societății. Așa că, dacă o haită de haidamaci politici extrem de corupți hotărăște să pună mâna și pe Președinție, o va putea face mult mai ușor pe viitor. Iar dacă vrea să facă altceva, nu contează ce, o va face, fiindcă poate!

Personal nu agreez ideea de a construi legi porind de la o antropologie catastrofică. Însă realitatea se încăpățânează să ne amintească faptul că moralitatea obișnuită, bunul-simț comun de odinioară, nu mai funcținează și trebuie legiferate. Chiar și pentru legiuitori bine intenționați ar fi dificil să găsească un echilibru. Darămite când avem în politică ceea ce se vede că avem…

Iar Justiția a devenit un simplu pion în jocurile unor grupuri de interese. Însă e un pion extrem de puternic, fiindcă salvează aparențele legitimității. Gândiți-vă doar la toate „drepturile” legiferate în disprețul democrației de către Curtea Supremă a SUA…

Dincolo de toate abuzurile posibile, aceste legi date plecând de la prezumția de vinovăție a tuturor subminează și totodată adeveresc lipsa de încredere dintre membrii societății. Or dacă oamenii nu mai au o doză minimală de încredere unii în alții, orice bază a coeziunii sociale este pierdută. Singurele asocieri posibile sunt cele în virtutea unui interes fără valoare morală.

Altfel spus, societatea se împarte în haite care-și dispută întâietatea, iar componenții haitelor se schimbă și se mută în funcție de vântul care le servește mai bine interesul. Haita care câștigă la un moment dat se impune prin forță și își exercită autoritarist (chiar dictatorial) prerogativele, îngenunchindu-și adversarii.

Faptul că sunt păstrate instituțiile ce dau oarecare legitimitate haitei reprezintă doar o palidă și inutilă consolare. Societatea nu mai vrea dialog, vrea sânge. Iar cine întruchipează cel mai bine, la un moment dat, așteptările vindicative ale societății va putea să ajungă tiranul din vârful piramidei care să conducă cu mână de fier. Pare-mi-se că într-acolo mergem de o bună bucată de vreme…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: