Rugăm, niște explicații de la niște USL-iști de bine

INTACT IMAGES/Pro Image/Radu Aneculaesi

Și, văleu maică, cât am mai auzit pe toate gurile de tun ale USL-ului despre „dictatorul Băsescu” (nici pomeneală de așa ceva, doar niște inși care se jucau iresponsabil cu cuvintele), despre „aroganța PDL-istă” (foarte ușor de dovedit, de vreme ce a însoțit întregul mandat al lui Boc, și de-a dreptul abjectă, ca mai tot ce fac politicienii români) și alte d-astea de care avea să ne mântuiască alianța lui Ponta-Antonescu de îndată ce își va instala suavul popou birocratic în jețul de unde se diriguiește țara.

Am primit mai multe admonestări pentru că nu credeam în puritatea intențiilor USL-iste și îmi manifestam dorința de a putea să gândesc liber, într-o atmosferă democratică, în care îmi permiteam să mai zic de bine și de Boc (dacă era cazul) sau să mai zic de rău și de USL (când se nimerea).

Mărturisesc că, dacă l-aș fi luat în serios (dar a ajuns un clovn de prost-gust), m-aș fi speriat atunci când Crin Antonescu declara că vrea desființarea PDL (desigur, pe cale politică și democratică). La un nivel foarte profund și într-o cheie justițiară, aș fi putut înțelege un asemenea demers doar ca un gest de necesară reparație morală pentru moarte PNȚCD. Însă nu cred că astfel de nobile imbolduri ar putea sălășlui în gândirea strategică a liderului PNL.

Sunt voci (vezi intervenția lui Radu Câmpeanu) din partidul pe care-l conduce Antonescu nemulțumite de felul în care-și liderul dă în petec, târând numele acestei formațiuni politice cu tradiție în tot felul de mârlănii și răfuieli personale, specifice spiritului bandelor de cartier. Dar, desigur, aceste luări de poziție nu sunt decât niște „fitile” strecurate de PDL și Băsescu pentru a-i șifona imaginea lui Crin…

Există însă câteva gesturi recente pe care cu greu le și poți crede ochilor, dar să le mai și explici și înțelegi. Sunt convins însă că partizanii fervenți ai USL nu vor avea probleme să le explice.

De pildă, cum se explică faptul că tocmai acum a fost nevoie de înlocuirea conducerii TVR?

Probabil că explicația e că TVR-ul trebuia depolitizat… de simpatizanții PDL și… mutat sub aripa cuiva în care USL are încredere. Doar vin niște alegeri în toamnă și nu-i de lăsat cea mai însemnată armă jurnalistică la cheremul nu știu cui, pe care nu te poți baza pentru o reflectare corespunzătoare a alianței de la guvernare… Iar de vreme ce toate guvernările anterioare cam așa au procedat, de ce ar face USL o admirabilă și demnă excepție?

Mai bine era numit un profesionist din ograda lui „Felix”, fiindcă exista garanția că se poate face rating pentru televizia națională. Așa, cine știe…

Aștept însă și explicațiile pertinente, necontaminate politic, ale celor care înțeleg mai bine cum s-au făcut lucrurile și mai ales de ce această numire politică este un gest just, lipsit de orice încărcătură electorală.

Mai departe. Avem problema ICR, condus de un personaj (H.-R. Patapievici) care a fost mereu pro-Băsescu. Unii spun că Institutul reușise să facă ceea ce fosta FCR (condusă de d-l Buzura) n-a făcut niciodată. Nu sunt în măsură să judec. Dar care o fi explicația că USL-ul vrea tocmai acum să aibă control asupra acestei instituții? Să existe vreo legătură între acest demers și faptul că diaspora românească (spre care urmează să se îndrepte de acum înainte acțiunile ICR) vota cu predilecție PDL-ul? Nu, sigur că nu… Nimic politic nu există la mijloc. E vorba numai de interesul pentru cheltuirea banului public.

Sau pur și simplu senatorii sunt însetați de cultură și, din preaplinul dumnealor, vor să (se) reverse spre toată suflarea românească din străinătățuri. Ca să nu-i mai ardă pe românașii noștri înstrăinați aleanul după plaiurile natale și totodată să nu simtă atâta „străinătate” câtă simțeau când îl vedeau pe Papapievici.

Desigur că nu e vorba nici despre vreo răzbunare sau despre debarcarea simbolică a „intelectualilor lui Băsescu”, așa, ca să vadă țara cum sfânta răzbunare a USL neutralizează dușmanii „boborului”.

Dar cred că eu greșesc și există explicații mult mai raționale și mai imparțiale.

S-a mai petrecut însă și un alt lucru oarecum suspect. Dorin Dobrincu, recunoscut pentru profesionalismul său, a fost demis de la Arhivele Naționale. De ce? Păi, Marius Oprea (unul dintre cei mai înverșunați adversari ai lui Băsescu și ai lui Boc) e de părere că Dobrincu a deranjat prin faptul că a deschis arhivele PCR. Deci, din cauză că Iliescu s-a simțit ofensat, Ponta l-a pus pe făraș. În paranteză fie spus, Dobrincu a fost numit în funcție de guvernul Tăriceanu, dar se pare că exigențele USL sunt net superioare în prezent.

Dar sunt sigur că există niște simpatizanți USL mult mai informați decât Marius Oprea (care sigur a fost pus de Băsescu să spună așa ceva) și care ne vor explica exact de ce Dorin Dobrincu nu mai avea loc în fruntea Arhivelor Statului, cu toate că părea să facă niște schimbări de bun augur în vrafurile de documente mai greu accesibile ale instituției din subordine.

După cum sunt sigur că există și alte explicații care legitimează aceste practici și ne dovedesc prin ce sunt ele diferite de toate cele care i se imputau lui Boc-Băsescu. Eu unul le aștept cu mare curiozitate și nerăbdare.

La cât și cum înțeleg eu, nu-mi rămâne decât să sper (până voi primi explicațiile trebuincioase) că PDL-ul va reuși să se reabiliteze cât de cât, că altfel ne sufocă USL-ul toată societatea exact ca pe vremea lui Năstase.

Anunțuri

3 gânduri despre “Rugăm, niște explicații de la niște USL-iști de bine

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s