Postat de: Teofil Stanciu | 15/06/2012

Niște gentlemani de prin Irlanda

rt.com

Există un nărav recent aciuat care îi determină pe mulți să situeze orice eveniment frumos și demn de apreciere într-o zonă așa-zis „romantică” a existenței. Nu știu exact ce înțeleg respectivii prin acest termen, dar e limpede că îl asociază cu ceva plăcut, senin, reconfortant care contrastează cu prezentul eminamente „neromantic”.

Știu că atunci – rar – când mai scriu despre fotbal, risc să pierd o parte dintre cititori. Dar, după introducerea asta cu romantismul, probabil că am reușit să mai câștig atenția măcar a vreunui cititor. Așa că mă grăbesc să precizez că nu despre jocul ca atare vreau să fac vorbire, ci despre o atitudine umană.

Seara trecută, spre sfârșitul meciului dintre Spania și Irlanda (la Campionatul European de Fotbal), în timp ce echipa lor era condusă cu 4-0, suporterii irlandezi cântau și aplaudau spectacolul fotbalistic. Jocul. În mod dezinteresat, gratuit, ba chiar în ciuda circumstanțelor.

Unii ar spune că asta ține de epoca „romantică” a fotbalului. Fapt care mi se pare problematic. Adică ce? Astfel de manifestări sunt hărăzite uitării, epocilor apuse? Și unei admirații patetic-resemnate?

Oamenii ăia care aplaudau mi s-au părut cât se poate de vii, de reali. Dacă ei au putut (și erau câteva mii), de ce alții n-ar putea? De ce să fie oare numai o relicvă a unor atitudini desuete?

Prin însuși faptul că aceste gesturi sunt catalogate ca „romantice” sunt aruncate într-un registru al imposibilului, al neverosimilului. Chiar și în momentul când se petrec în imediata noastră vecinătate.

E ca și cum nu am vrea să avem de-a face cu ele de teamă să nu aflăm că sunt false. Haideți să presupunem că în suporterii irlandezi de pe stadion se umflase berea. Și că tot ce am văzut n-a fost decât o euforie bahică.

Ei bine, eu zic să bem și noi. Toți până la ultimul. Nu de alta, dar dacă acesta e efectul pe care-l obținem, am deveni mai suportabili, societatea ar căpata o aparență a normalității care poate că ne-ar face bine. Iar dacă, parafrazând, în alcool stă adevărul, probabil că în sufletul nostru suntem mulți ca irlandezii de pe stadion.

Oricum ar fi, prefer acest gen de apreciere senină, de bucurie ușor nătângă în locul pasiunii care e în stare să recurgă la violență, al patimii care orbește și care stârnește adversități ce se convertesc adesea în ură și, la limită, în crimă.

N-o să mă împac cu gândul că astfel de manifestări sunt „romantice”. Pentru că acei inși sunt contemporani cu noi. Locuiesc într-o țară cunoscută. Locuim pe același continent – e drept că ei, pe o insulă separată. Iar dacă au ceva în plus, sigur nu e o chestie supraumană, nu e un har suplimentar de care li se va fi făcut parte în virtutea poziției geografice.

Deci acel ceva ce există la ei probabil că e comunicabil, transmisibil, contagios, putându-se disemina și către alte zări. Problema îmi pare a fi mai degrabă aceea că binele e privit cu scepticism, e resimțit ca „romantic”, desuet, nefuncțional, inutil.

Chiar și pentru jurnaliști, asemenea gesturi sunt un impediment în calea popularității. Căci cine-i tâmpit să citească despre fapte bune și comportamente decente? Cum să faci trafic și rating cu vești bune și știri frumoase?

Dar acest soi de purtări prezintă totuși un mic avantaj: sunt insolite. Reprezintă o ciudățenie a naturii, a vieții. O rara avis a moravurilor contemporane. Iar asta stârnește o oarecare curiozitate. Poate că asta o fi șansa normalității să devină cât de cât vizibilă.

Una peste alta, îi prefer pe gentelmanii irlandezi, fie ei și beți, unor treji care se înjură, se calcă în picioare, să încaieră și se ucid doar pentru că așa-i moda și așa-s timpurile.


Responses

  1. Ce frumos ca mai exista si cate o minune pe lumea asta!…

    • Eu încă sper că nu e doar o minune, ci un fapt ce s-ar putea „banaliza” la un nivel mai mare.

  2. Eu nu am reusit sa vad nici o partida (si pentru ca nu am tv), dar ma amuz de „necazul” italienilor de a fi trimisi acasa. Necazul nu e totusi foarte mare cand te gandesti ce vremuri traim. In plus footbalul italian nu scapa de scandaluri. Cat despre posibilitatea de a pierde cititori din pricina subiectului, mie imi place cum zice Cartarescu: „Imi pare rau ca nu v-am dezamagit inca”. Ciao!

    • Mulțam de citatul din Cărtărescu. Deși nu reușesc să-i gust prea mult proza, recunosc că are ziceri memorabile uneori.

      Diseară aflăm ce se întâmplă cu Italia😉

      • Desi a jucat urat Italia s-a calificat. Toata aprecierea pentru irlandezi. In alta ordine de idei, stiai ca zilele aceste se vor implini zece ani de cand ai scris un text semnat „Amadeus Ingraditul”. Text care a starnit multe reactii si o dezbatere intitulata „Libertatea de expresie”. Ai uitat? Nu-i nimic, Doar eu mai sunt uneori bantuit de naluci…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: