Între răspunderea față de părinți și cea față de copii

Iată un articol semnat de „Vlad”, care surprinde destul de bine sentimentul celor care au vrut să schimbe ceva în țara asta, dar s-au cam săturat, fiindcă le cresc copiii și, dacă ar continua, ar trebui să-i sacrifice… degeaba.

Am ajuns la concluzia ca daca esti bun, esti prost. Ca daca esti „jmecher”, esti tare.

Asta vreau sa vada si sa invete copiii mei? Ca principiile nu au valoare, ca munca nu are valoare, ca opiniile nu au valoare, ca legile nu au valoare, ca vietile nu au valoare, ca spaga este autoritatea suprema?

Cand ai de ales intre a-ti vedea parintii neputinciosi, in lacrimi ca le pleaca unicul copil, si a-ti vedea copiii fara viitor, nu poti decat sa te desprinzi cu inima grea de lumea pe care o stiai si sa privesti inainte, catre noi locuri si o noua viata. Plec precum un invingator, la mai bine? Nu. Plec precum un invins, care nu a reusit sa faca un loc mai bun din tara sa, iar asta ii va fi crucea.

Citește articolul integral pe smartwoman.ro.

Reclame