Vama – Scrisoare către Făt-Frumos

L-am văzut pe Tudor Chirilă în seara asta pe Antena 3. Încă o prestație care mi-a plăcut. Și mi-a amintit de piesa asta.

Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și am să ies să te îmbrățisez,
Vroiam să-ți revăd calul alb,
Mi-ai promis că-l voi călări cândva
Și acum când, în sfârșit, aș fi putut,
Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini.
Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt-Frumos,
Oamenii n-au timp să fie viteji,
Unii spun ca viața e o lupta, dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur ca a câștigat sau a pierdut.

Mi-ai promis ca o să mă înveți ce-i onoarea, Făt-Frumos,
Dar nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta,
Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar în filme,
Dar mereu apare unu care spune ca ești prost dacă ai onoare.
Ai plecat… și nu m-ai lamurit.

În fiecare seara ajungem în același loc, Făt-Frumos, niște case mici,
Iar eu știu sigur ca am fost în castelul tău.
Mi-ai spus ca nu pot să stau mult,
Venea zmeul și trebuia să vă luptați.
Și toti oamenii fac aceleași lucruri
Cei singuri, intra-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticla, beau și privesc în gol,
Apoi se trezesc ca din vis,
Se duc în alta cameră, se așaza pe canapea și dau drumul la televizor,
În fiecare seara, mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici, Făt-Frumos.

Am fi putut fi singuri, Făt-Frumos,
Mi-ai promis că n-o să dormim două nopți în același loc, Făt-Frumos,
Că o să zburam peste munți călare pe caii noștri albi
Și-o să călătorim în același timp cu stelele,
Și unde vom vedea o luminiță cât de mica, acolo vom coborî și vom înnopta.
M-am gândit ca n-o să pot, zbura Făt-Frumos ,
Dar eram sigur ca voi călători,
Și luminite sunt peste tot, Făt-Frumos, asta mă doare,
Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutăm,
E mult mai simplu decât pe vremea ta, și tu nu ești aici…
Spuneai să-nconjuram pământul
Și să răspândim binele în lume,
Dar nu mi-ai spus niciodata ce înseamnă binele,
N-ai apucat!

De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini,
Nu știu drumul spre castel,
Și acasă doare .
De ce m-ai tradat, Făt-Frumos, de ce?
Treci încoace să lupți,
Să m-ajuti să câștig,
Nu mai știu să iubesc,
Fără tine mi-e frig.

Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?
Mă enervezi, Făt-Frumos, că ești iresponsabil,
M-ai lăsat cu ochii-n soare,
Vreau să fac tot ce faceai tu,
Și să traiesc cum trăiai tu, Făt-Frumos,
Și să-i învăț și pe alții.
Prietenii trebuiau să mă ajute, nu, Făt-Frumos?
Trebuia să plecăm împreună la drum,
Trebuia să știu să-i aleg, nu, Făt-Frumos?
Ei bine, află că sunt singur!

De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini.
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare.

Sunt singur și tu nu ești aici.
Fomilă, Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă,
Sunt înconjurat de niște idioți în costume gri
Cu care mă vad miercurea la Mall
Și care cântă cântece despre bere
Și nici măcar nu-și mai amintesc de tine.
Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosânzeana,
Dar că de tine nu-și aduc aminte
Și râd Făt-Frumos, râd de tine, râd de mine.
Trebuia să fii aici, lașule, să ne-nveți să luptăm,
Să ne vorbești despre onoare și prietenie,
Să ne spui despre sacrificiu,
Trebuia să rămâi aici, să te aperi, Făt-Frumos,
Pentru că eu n-o pot face în locul tău,
Că nu m-ai învățat, Făt-Frumos.

Ai plecat ca un laș, Făt-Frumos,
Și nu ne-ai învățat nimic,
Ai fi putut măcar să-mi spui
Cum ai făcut s-o iubești doar pe ea, Făt-Frumos,
Pentru ca eu știu că ea te-a ajutat mult.
Cum ai reusit să iubești o singură fată?

Te urăsc, Făt-Frumos,
Te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume,
Tastez numele tău și mii de pagini îmi vorbesc despre tine,
Și tu nu ești nicăieri, Făt-Frumos,
Și nici zmeul nu mai e printre noi,
Așa aș fi fost sigur că ai existat…
Ai plecat, Făt-Frumos, și ai luat cu tine și binele și răul.

Te urăsc, Făt-Frumos
Te urăsc.

Reclame