Am primit în mai multe rânduri, în preajma alegerilor, sfatul de a mă prezenta la vot și de a vota în cunoștință de cauză. Pe unii dintre sfătuitori i-am suspectat că, în realitate, vor să mă determine să votez cu candidatul pe care-l preferau ei și atunci, în mod subtil, încercau să sugereze că a vota cu altcineva denotă o lipsă de preocupare civică.
Când întrebam cum să mă informez despre un candidat aflat la mare depărtare socio-economică de mine, eram îndrumat să consult presa. Insistam atunci să aflu care ziare, posturi TV sau site-uri ar fi de urmărit. Nu de alta, dar toate sunt finanțate dintr-o sursă sau alta, care, mai totdeauna, are niște relații privilegiate cu anumite zone ale politicului. Mi se cerea să citesc, să mă informez, să nu citesc un singur ziar bla-bla-bla.
Asta înseamnă, după mintea mea, următorul lucru: dacă vrei să fii un cetățean responsabil, civismul tău riscă să te coste măcar cât o slujbă cu jumătate de normă. Fiindcă trebuie să faci slalom printre știrile din vreo 3-4 ziare, să urmărești nu știu câte posturi de radio și televiziune, să răscolești internetul după date privind proprietarii și eventualel suspiciuni ce planează asupra lor etc. Adică, tot timpul care-ți mai rămâne după ce muncești pentru subzistența zilnică să-l aloci tentativei – că sorții de izbândă nu se știe cât sunt de mari – de a fi un individ mai aproape de un adevăr teribil de alunecos.
Sarcina aceasta e atât de dificilă mai ales pentru că, de multă vreme, presa își revendică un iluzoriu statut de obiectivitate. Nu știu dacă v-a fi fost vreodată pe aproape măcar de imparțialitate, însă, în zilele noastre, presa nici nu cred că își mai propune să fie obiectivă, ci să facă bani. Iar „ochiul dracului” sigur îi înmoaie orice elanuri idealiste.Citește mai mult »
Cu drezina 