Postat de: Teofil Stanciu | 02/05/2012

Dragi elevi (viitori studenți CU TOȚII), BACu-i rezolvat!

Așa-i când te bucuri (c)a prostu’. A doua zi afli că ai țopăit degeaba. Ziceam ieri că mă bucur că nu a fost înșeuată iarăși Androneasca în spinarea Învățământului, însă a venit o ministră și mai de soi. Dacă vă amintiți, unul dintre puținele lucruri bune făcute de Andronescu e războiul cu universitățile private care produc diplome pe bandă. La vremea respectivă, își punea în cap toată șleahta de parlamentari cu norme de profesori pe la Spiru și alte universități făcute pe genunchi.

Iată însă că urmează să fie instaurată pe funcția ministerială rectorița de la Dimitrie Cantemir, care poate să îndrepte „nedreptatea” ce li s-a făcut celor „persecutați” de rectorița de la Politehnica din București.

Pentru ca toată lumea să fie liniștită și împăcată, ministeriabila actuală a declarat că se va ocupa ca bac-ul să se desfășoare corect. Corect înseamnă, în traducere liberă, că va exista un număr „corect” de absolvenți, suficienți încât să ocupe toate locurile bugetate „de la stat”, iar cei care rămân să se poată îndrepta spre instituțiile private.

Trebuie să fii tare lipsit de orizont, de noroc sau pur și simplu slab ca să dai la o facultate unde plătești când poți să dai la o facultate unde ai asigurată gratuitatea (dacă te țin mediile). Cred că de aici și reputația nu tocmai strălucită a acestor instituții de învățământ.

Așa că, dragi elevi, stați liniștiți, ieșiți la plajă, la plimbare, aruncați cărțile la o parte, vi se face dreptate: nici bac-ul vostru nu va fi mai greu decât al celor din ultimii vreo 10 ani. Până și cei de anul trecut își vor putea lua revanșa în fața profesorilor și a învățăturii.

Fiți pe pace că și cei mai slabi veți face o facultate acolo. Doamna cumulează destule proptele încât universitățile private să nu mai fie primejduite de oameni care umblă după criterii de performanță și alte prostii. Soțul dumneaei e în comisia parlamentară de învățământ, cea care își dă avizul pentru orice lege din domeniu. Câtă vreme ei nu divorțează – și le dorim viață lungă și bună împreună – lucrurile sunt cum nu se poate mai bine rânduite.

Mă declar oarecum surprins că se oferă atâta recunoaștere implicită instituțiilor private de învățământ superior după ce, nu demult, clasificarea universităților a adeverit că nici măcar una dintre cele particulare nu iese din a treia urnă valorică. O fi la mijloc un soi de discriminare pozitivă a mediocrității? (A se vedea și CV-ul doamnei cu greșelile aferente făcute de un absolvent de drept, care dădea examen și din gramatică.)

Asistând la atâtea bizare coincidențe de incompetențe în zona Educației Naționale, tind să cred fie că suntem blestemați ca popor (ipoteză destul de greu de argumentat totuși), fie că e un fel de conspirație ce vizează distrugerea școlii pe termen scurt și mediu. Trag concluzia (catastrofică) că țara ne vrea proști! Și cine suntem noi să ne împotrivim?…


Responses

  1. Înclin să cred că nu sunt chiar atât de paranoic… Iată că un ziarist cu nume merge cam pe aceeași idee.

    • Există un mare traseism jurnalistic. Poate să fie doar o scrisoare pierdută. Sau poate să nu fie. Dar ca să nu fie atunci ziaristul trebuie să aibă antecedente de imparţialitate.

      Eu am rămas stabil pe curierulnational.ro În el găsesc 30% mesaje care le consider scrise de jurnalişti. 70% sunt texte economice care sunt sau nu de interes.

      Site-urile colecţii de ştiri nu pot să le citesc pentru că au tentă anti-teistă, pro-deşănţare, anti-morale (hotnews de ex)

      DW este interesant însă. Dar sunt linkuri peste tot către hotnews, EVZ şi alte trusturi complet parţiale cu unii şi cu alţii.

      • Există, dar traseismul jurnalistic s-ar putea să se datoreze și faptului că ziarul capătă o anumită însărcinare politică și unii pur și simplu nu vor să se conformeze. Altă variantă nu prea au decât să plece. Dacă fac pe eroii, mor glorios (profesional vorbind) și lumea îi uită după 3 zile. Așa, plecând, măcar au șansa să-și continue munca în acord cu propriile convingeri. Mă gândesc că e și asta o variantă de interpretare a fenomenului.

        • Am amestecat lucrurile şi nu m-am exprimat clar. Eu mă referea la traseismul politic al jurnalelor. Lucru care implică în particular şi pe jurnalişti.

          Dacă nu există nici un ziar adevărat, în toată România, atunci înseamnă şi faptul că nu mai există ziarişti adevăraţi. Şi cum nu ziariştii pot face un ziar nou atunci responsabilitatea cade pe cei care conduc trusturile.

          Am stat de vorbă cu o persoană spre 90 de ani. Fost ziarist din provincie. Care nu a trăit din scrierile procomuniste şi nici nu a făcut avere din asta. Ba chiar zicea că se bătea cu toţi activiştii în ziare. De la colectivizare la recoltele forţate, de la directorul numit de sus şi cel nemernic suit de jos pe „scrisori pierdute” etc. Şi a răzbit prin presa şi a ieşit la pensie. Este o persoană urâtă de toată „elita” provinciei. De comunişti, capitalişti, foşti securişti etc. De ce? Pentru că refuză să intre într-o barcă sau alta. El mi-a zis că există totuşi o societate perfectă. Dar comunismul şi capitalismul sunt mână în mână pentru mascarea acesteia. Ele forţează un contrast prea mare aşa încât, printr-o logică binară impusă, să nu poată exista nici măcar forma (dorinţa) ei în minţile oamenilor. A scris şi o carte. Pură realitate. Editată de el. Dacă vă interesează pot să-l rog să vă trimită una. Partea a doua nu o mai poate scrie că „peste 80 de ani totul este osteneală şi durere”. Dorea să scrie despre lumea provinciei post 89…

          • Pare un personaj dintr-un roman. Are un mare atu: e urât de toți. Asta e garanția că a încercat să facă meseria de jurnalist așa cum se cuvine. Sunt sceptic privind societatea perfectă, dar m-ar interesa măcar ideea cărții.

        • Pe scurt în câteva idei:
          – roman autobiografic, real, fără bigudiuri.
          – oraş de provincie în anii 30-40 fără industrie. Doar mici meşteşugari. În rest târg agricol.
          – personajul central trece de la viaţa interbelică la cea comunistă prin două etape: una a războiului şi una a instaurării comuniştilor.
          – este descris destul de bine cum românul de rând a văzut venirea comunismului dar şi războiul.
          – războiul: cum erau nemţii, cum erau ruşii. Evrei şi oameni laşi. (Creştinarea de formă a unor evrei. Ascunderea unor evrei la prieteni români). Întoarcerea armelor. Venirea ruşilor.
          – apariţia comunismului. Oarecum ca în Moromeţii lui Marin Preda. Toţi panglicarii ajung sus. Abuzuri. Oameni de nimic care se căpătuiesc pe ce au muncit alţii. Dar şi plusurile: dacă publica în presă sau făcea scrisoare la partid apăreau diverşi care rezolvau problemele. Sau ocuparea pieţei muncii. Apariţia industriei. Modernizarea. Şcoala. Spitalul. etc.
          În final pune o colecţie de poze cu 1940 şi 1980.

          Partea a doua cu trecerea sa prin rebeliunea din 89 nu a mai putut să o scrie din cauza bolii care l-a lovit. Dar liniile povestirii trebuiau să ducă la ceea ce este acum. Acum oraşul nu mai are industrie. Spitalul sigur se va închide în următorii ani. Şcoala nu mai este şcoală ci fieful drogului şi sexului. Oamenii nu se mai îmbracă în costume ci în cârpe chinezeşti sau haine purtate de alţii.

          Domnul acesta mi-a zis că opinia lui este că a fost un experiment în Yugoslavia şi că acela este o versiune mai bună pentru comunism şi capitalism. Dar a fost urât de ambele sisteme. Pe scurt, capitalul ar trebui să fie un bun comun. Ca în comunism. Dar sunt persoane care au un har deosebit în organizare şi în agonisire / creştere a capitalului. Lasă-i pe aceştia să facă ce vor, dar cu limite. Adică poţi să ai câţi bani vrei în două situaţii: ai sub 100 angajaţi sau ai făcut deja 10 milioane. Peste baremul de 10 milioane nu treci ci totul se varsă comunităţii locale. Peste 100 de angajaţi treci dar profitul se varsă angajaţilor sau comunităţii. Adică capitalism cu faţă umană sau comunism cu faţă de proprietar. (cifrele de 100 de angajaţi sau 10 milioane sunt sugerate de interlocutorul meu care mi-a descris pe scurt economia din Jugoslavia). Experimentul Jugoslavia însă a căzut din cauza modului de introducere al comunismului şi nu din punct de vedere economic, aşa cum a căzut comunismul inclusiv în Rusia sau RDG.

        • Nu zic „ba”, sună interesant. E oare realizabil? Nu de alta, dar oamenii sunt tare coruptibili în momentul în care văd că se poate ajunge la bani pe căi mai scurte și mai ușoare. Trebuie să ținem cont că morala a fost îngropată în bună măsură.

  2. lucrurile se vor schimba doar cind elevii se vor rascula ca scoala la cere merg e prea slaba.

    atunci vor piketa scolile, directorii vor chema politia sa ii bata ca prea vor sa invete. auzi la pushlamalele astea!

  3. […] care a ucis un pastor baptist și soția sa, a fost prins (bisericapenticostalamaranatavulcan) 81. Dragi elevi (viitori studenți CU TOȚII), BACu-i rezolvat! (drezina) Share this:FacebookTwitterLinkedInLike this:LikeBe the first to like this […]

  4. Nu universitățile particulare sunt adevărata problemă, ci universitățile de stat care acceptă taxe. Universitățile de stat, dacă se vor performante, ar trebui să fie finanțate exclusiv de guvern, să aibă examene de admitere serioase, cursuri la fel, cercetare tot așa, precum și examene de final foarte pretențioase. În rest, nu mai contează. Dacă cei de la universitățile private emit diplome pe bandă rulantă, așa să fie. Oricum, în timp, piața va decide. Eu unul sunt convins că selectarea riguroasă a universităților de stat care vor primi finanțare exclusivă de la guvern va duce, în final, la ridicarea standardelor în învățământul universitar privat. Deci, statul să facă bine să ridice calitatea la el în ogradă, NU la privați. Eforturile ministerului educației de a promova calitatea în învățământul privat sunt ridicole în condițiile în care nu face același lucru la universitățile pe care le finanțează în mod direct, adică cele de stat. În aceeași ordine de idei, standardele de promovare pe posturile universitare (uitați-vă pe site-ul CNCS) nu sunt echitabile. De pildă, un filozof poate ajunge conferențiar, profesor sau doctor abilitat MULT mai ușor decât un filolog. În plus, munca depusă de cadrele didactice universitare nu este nici punctată, nici recunoscută. Astfel, traducerile și editarea de carte, dar și coordonarea de volume (rezultate în urma unor conferințe științifice) NU apar nicăieri în criteriile de promovare pe posturile didactice din învățământul superior.

    • Din păcate, eu nu mai cred în puterea pieței de a discerne între bun și prost, fiindcă, odată invadată de incompetenți, piața își pierde competivitatea. Acolo totul e falsificat. Doar într-o piață cinstită, dreaptă, crudă chiar, se decantează. Altminteri…

      Să vă dau un exemplu. Să zicem că ești un traducător strălucit (nu e cazul meu, dar îmi dau toate silințele să fac o muncă onorabilă). Bun, înseamnă că traduci mai bine decât mulți alții, deci lucrezi mai curat etc. Dar poate că iei mai mulți bani și lucrezi ceva mai încet. Ei bine, nu ne trebuie asemenea servicii, fiindcă noi avem traducători mai modești care lucrează pe bani puțini, iar publicul (format din oameni școliți așa cum sunt școliți) nu e deloc pretențios. Dă aceeași sumă de bani, citește cu aceeași patimă, fără să observe nimic. Deci ești inutil pentru că piața n-are nevoie de performanță, ci de cantitate.

      Sunt de acord că universitățile de stat, dacă și-ar reduce numărul de locuri, ar deveni mai competitive. Dar oare mai are rost?

  5. Da, mai are rost; trebuie să începem de undeva. Referitor la universități: studiile universitare NU sunt obligatorii; cele preuniversitare însă sunt. Iată de ce reforma trebuie făcut în preuniversitar înainte de toate. Dacă unii vor să aibă diploma universitară pe propria incultură, incompetență și nerozie, așa să fie. Copiii noștri însă, după ce ies din liceu, trebuie să fie educați, nu îndobitociți. Adică să știe câte ceva din toate și să știe temeinic. Revin la propria-mi obsesie: lumea de azi e mai mult decât matematică și română, iar pruncii noștri numai asta fac, zi de zi, an de an, până altceva nu mai știu. Școala, așa cum este ea acum, produce premianți limitați (limitați cultural, intelectual etc.). Un IQ decent, normal (sau chiar unul excepțional) fără o educație pe măsură e apă de ploaie…

    • Absolut de acord. Însă educația începe cu oameni educați. Probabil că așa se leagă cumva de ceea ce propuneți dvs. Altminteri, în ultima vreme, din facultăți ies foarte mulți analfabeți și needucați. Dacă profii de română și mate ar face și educație la un nivel decent, alta ar fi fața tinerei generații.

      Un întreg complex de factori… dar, cum ziceți, de undeva tot ar fi bine să se înceapă. Însă mă tem că discutăm noi cam inutil. Ne dăm dreptate, mai sunt și alții (probabil mai competenți – zic „probabil” pentru că nu știu ce calificări aveți dvs și nu exclud să fiți din branșă) care observă problema, dar se pare că încă nu sunt sau nu se vor aplicate soluții la hibele învățământului.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: