„Modestia este calitatea celor care nu au calități”

linebehind.com

Zilele trecute mi-a fost dat să văd pe pagina de FB a CBEE un citat din Napoleon care sună astfel: „Modestia este calitatea celor care nu au calități”. Cine a postat însă această vorbă de duh a adăugat și o întrebare: „Cum comentați această afirmație?”

Se poate presupune, deci, că zicerea nu este asumată, ci doar pusă în discuție. Cu toate acestea, a căpătat 7 like-uri. Adică sunt oameni cărora această afirmație li se pare firească și pe deplin adevărată. Nu știu – nici nu am de gând să aflu – cine sunt respectivii. Dar cred că întruchipează foarte bine spiritul epocii.

Legam, grație educației pe care am căpătat-o, modestia de bun-simț, de cumpătare, de smerenia creștină, de înțelepciune etc. O puneam în opoziție cu lauda de sine, cu aroganța, cu vanitatea, cu orgoliul, cu trufia, cu prostul gust și alte asemenea defecte.

Dar mi-e tot mai clar că greșesc. Nici măcar în biserică nu mai are trecere modestia (nu e singura virtute tradițională pusă sub semnul întrebării și chiar sancționată). Adesea e interpretată fie ca slăbiciune, fie ca delăsare, fie ca refuz al „implicării”.

Până și în biserică trebuie să te lauzi cu ceea ce faci, să aduci la cunoștința celorlalți cucernicele tale realizări, să îți justifici apartenența la comunitate. Se pleacă, desigur, de la prezumția de indiferență pe care trebuie iar și iar s-o infirmi.

Activitatea pe care o întreprinzi – poate cu discreție – în numele credinței și mânat de imbolduri ce răsar din ea trebuiesc prezentate cu toată publicitatea aferentă comunității locale, ca să nu existe niciun dubiu că ești un personaj suficient de activ și, prin urmare, credincios. Altminteri, atragi mereu atenția ca un ins imposibil de încadrat și, în consecință, suspect. De o spiritualitate discutabilă.

La nivel material, modestia e deja istorie. Aproape toate comunitățile se luptă să iasă în evidență prin clădirea în care se adună. Există o stânjeneală vizibilă în rândurile enoriașilor din biserici mai modeste, care nu și-au putut permite un local nou sau măcar renovat. De la te miri ce, oamenii ajung numaidecât să se scuze pentru condițiile insuficient de confortabile în care sunt siliți – fără voia lor – să te găzduiască. Dar nu uită să adauge că, dacă-i ajută Cel de Sus, o să-și ridice și ei o construcție mai vrednică.

Există o nemărturisită competiție între sate, între bisericile urbane. Rare sunt comunitățile – iar asta se întâmplă mai ales în ultimii ani – care au izbutit să scape de această cursă a dotărilor tehnice și logistice. Modestia e, în acest domeniu, desuetă.

Nu stă mai bine nici altundeva. De pildă, modestia în îmbrăcăminte nu mai are nicio trecere – cum ar putea în zile ca ale noastre? Unde să-și etaleze progeniturile creștinilor cu bani toaletele excentrice cu care să complexeze toată școala, toată grădinița sau toată biserica?

Ca orice virtute ce se împotrivește opulenței, dezmățului, paradei, afirmării de sine, modestia este disprețuită și ocolită cu hotărâre. Creștinii evanghelici împărtășesc și ei disprețul acesta și se tem să cultive cumva prea insistent modestia.

Aud adesea pe la biserică slogane care îndeamnă enoriașii să fie „în lume, dar nu ca lumea”, să nu promoveze, adică, valorile societății „păgâne”. Or, iată încă o dovadă (și deja cam încep să se acumuleze) că spiritul e același și într-un loc și într-altul, doar justificările diferă.

Mi se pare grotesc și simptomatic totodată felul în care copiii celor avuți devin adevărate beizadele neoprotestante, exhibând luxul și prostul gust al părinților lor. Părinții consideră necesar și/sau firesc să-i împopoțoneze în fel și chip, să-i înzestreze cu toate gadget-urile posibile, să-i transforme în niște manechine de lux care să afirme nivelul material al familiei. Mărturisesc că îmi e practic imposibil să discern pe unde se ascunde spiritul creștin în toată această paradă tot mai fără limite.

De comentat, n-ai ce comenta că riști să îi judeci sau ești socotit invidios că ei au, și tu nu. Problema însă, chiar nerostită, rămâne.

Socialmente vorbind, probabil că cea mai vulgară contestație a modestiei o reprezintă CV-ul. Când concepi un CV, musai să te privești ca pe o marfă umană de vândut, trebuie să-ți exhibi nerușinat calitățile și să-ți tăinuiești abil orice defecte. Societatea se preface că nu e deloc interesată de slăbiciunile tale, așa că musai să te pretinzi cât mai perfect cu putință. Toată lumea știe că CV-ul e, în cel mai bun caz, doar jumătate de adevăr. Dar nu-i cale de întoarcere.

Până și să vorbești despre modestie îmi dau seama că e o formă de paseism desuet. Și mă grăbesc să recunosc că nu cred că are vreun rost să ridici asemenea probleme în societatea contemporană. Dar parcă m-aș fi așteptat ca valori precum modestia, discreția, bunul-simț, prudența – care, chiar dacă nu apar explicit pe paginile Scripturii, emană din spiritul ei – să se regăsească încă în biserica ce se pretinde „lumină” și „sare”.

Anunțuri

56 de gânduri despre “„Modestia este calitatea celor care nu au calități”

  1. „Mare agoniseală cu adevărat este smerenia plăcută lui Dumnezeu, căci ea este postamentul, asigurarea și rezumatul tuturor virtuților”.
    „Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pentru noi ai purtat trup și Te-ai făcut om și ai luat de bunăvoie asupra Ta sărăcia noastră, ca să ne îmbogățești pe noi cu Împărăția Ta, nu mă părăsi, Stăpâne, ci izbăvește-mă de greaua și cumplita patimă a mândriei și dăruiește-mi smerenie sinceră și adevărată, ca întru ea să laud, să binecuvântez și să slăvesc preasfântul Tău nume împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

    • Ei, Liviu, vii și tu cu texte d-astea „depășite” din cine știe ce scriitori desueți. Acum, în secolul XXI, mai ai tu tupeul să vorbești de asemenea lucruri. Ăia aveau problemele lor, dar nu noi ne putem compara cu ei. Noi toți suntem smeriți și ne mândrim cu asta!

  2. Articolul acesta se leaga bine de cel intitulat ,,Atitudinea corecta fata de bogatie”. Cu siguranta, modestia nu mai este de dorit, nu mai vorbesc de apreciat, intr-o societate in care se pune accentul pe bogatie si pe succes. Pai cum poti sa obti asa ceva ? Spunand ca tu esti mai slab si mai nepriceput decat celalalt ? Ca tu nu esti chiar atat de reusit cum te vad altii ? Sa tii pentru tine calitati pe care le poti infatisa si altora ? Ba chiar sa nu-ti atribui calitati pe care de fapt nu le ai ? Asta contravine retetei pentru ceea ce se cheama a reusi in viata.
    Acum gandindu-ma la ,,scrisoarea” dv. imi dau seama ca de fapt ati facut o caracteristica a felului cum isi privesc viitorul majoritatea cautatorilor de succes in societatea actuala, indiferent de confesiunea din care provin. Ati prezentat niste ,,principii”, de fapt, universale.

  3. ‘Mi se pare grotesc și simptomatic totodată felul în care copiii celor avuți devin adevărate beizadele neoprotestante, exhibând luxul și prostul gust al părinților lor.’

    mi se pare mie ca daca nu ar fi prostul gust al parintilor beizadelele ar putea sa se afiseza in regula? 🙂

  4. Teofile, nu am niciun comentariu, am vrut doar sa te salut si sa iti spun ca sunt de acord.

    Dar cred ca nu e indeajunsa modestia asta… la nivel de ambalaj. Adica daca am trei masini, nu mi se pare modestie sa vin pe jos la biserica, sa nu ma mandresc cu ele, sa duc surorile acasa cand e frig si ploua. Ci sa dau doua din ele cui n-are.

    Intelegi cum zic? 😀

    Si atunci poate fratii nostri sunt cu un pas inaintea mea si spun: ei, decat falsa modestie, mai bine deloc. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

    • Am mai scris și desprea alte d-astea, Paul. Numai că nu pot fi puse toate într-o singură postare. Am vorbit despre bogăție foarte recent, când cu ceasul patriarhului. Poți arunca un ochi dacă vrei.

      Începutul comentariului tău mi-a adus aminte de bancul ăla care sună cam așa: Într-un ziar apare următorul anunț:
      „Tânăr chipeș, studii superioare, casă, mașină, slujbă bună, nu vând nimic, nu caut nimic, vreau doar să mă laud”.

    • Da, e și ăsta un aspect, dar pe mine mă interesa ca pretext și l-am folosit cu datele de identificare furnizate de cei care l-au postat pe FB. Nu mi-am bătut capul, deși m-am gândit la un moment dat dacă chiar o fi zis Napolen chestia. Însă de la Napoleon mă aștept la orice!… 🙂

      • Ideea este că puterea unui mesaj se trage din autorul acesteia. Cine ar lua în seama citatele unui internaut? Poate doar dacă fură o identitate, făcând un fals intelectual.

        La talkshow-urile televizate se emană zilnic fraze cu o logică incontrolabilă care pot fi transformate oricând în pseudo-citate. Interesant ar fi de găsit sursa de formare a acestor citate.

        Alte lucruri asemănătoare:
        – bancurile. Cine făcea bancurile pe vremea lui Ceauşescu? Eu cred că era o fabrică de bancuri.
        – spam. Cine trimite emailuri cu tot felul de trăznăi? (vezi coca cola care dizolvă o bucată de carne, trecerea în a 7 dimensiune după ce timpul se va contracta pe 12.12.12)
        – promovarea idioţiei. Chiar dacă forţez nota, totuşi se poate înscrie aici. Nu cred că publicul cere idioţi la TV. Ci că ei sunt daţi pe toate posturile în aşa fel încât să nu ai ce să alegi. (În anii 90-94 exista maneaua. Dar doar ţiganii o ascultau. Şi toţi ceilalţi râdeam de ea. Erau formaţiile Albatros care câta ceva cu „nu e în lumea asta frate ca al meu…”, alţii care cântau ceva cu „vine poliţia, şi ne ia toată marfa ….” . Dintr-o dată, ProTV fiind în gaură financiară, îi ia pe păcălicii infernali din Ştefăneşti şi îi bagă în loc de „album duminical”. Câte două ore, duminică de duminică. Şi toţi românii au început să asculte vrând nevrând maneaua.
        – promovarea libertinajului. Vezi generaţia pro. Cu zicala „Fac ce vreau dar ştiu ce fac!”

        Asta e chiar tare ce am găsit acum pe net:

        ETC

  5. articolul este formidabil… cred ca o sa ma duc sa ma calugaresc… la evanghelici daca nu este nastere din nou nu mai este nimic… restul este imitatie

  6. Mey da cum adica modestia este calitatea alora care nare calitati. Pai daca are modestie nu are modestie adica o calitate. Deci nuse poate. Parerea mea.

    • În sens strict, s-ar putea să aveți dreptate. Însă, ce cred ca va fi vrut să spună cine-a zis-o e că numai cei care nu au nicio altă calitate invocă modestia pe post de calitate, ca să nu rămână fără nimic. Cam așa înțeleg eu citatul.

      • Interesant. Că spuneam că frazele acestea sunt de cealaltă parte a logicii.

        Eu am înţeles altceva. Că modestia a rămas pentru cei care sunt, să zic aşa, decrepiţi, înapoiaţi faţă de prezent, redute ale societăţii medievale. Prin antiteza cu omul nou al lui Nitzche.

        Tradiţionalist fiind, simpatizez cu pietrele care se tocesc dar rămân pe loc. 🙂

        • Da, și așa poate fi citit. Deși acesta e deja un sens „subversiv”, aș zice. E un soi de subtilă ironie (la adresa prezentului) în varianta pe care o propuneți.

  7. Domnule Stanciu.Eu zic mai bine sa profitam de ocazie.Nu uitati ca Noe,inainte de a venii potopul a fost neprihanit.Dupa potop el a sadit o vie si s-a imbatat.De ce?Exista o teorie(nu a fost confirmata dar ca idee e buna) care spune ca NOE a avut destule exemple negative inainte de potop si a vazut consecintele negative ale pacatului,motiv pentru care s-a abtinut de la prostii.Dupa potop,cum nu a mai avut exemple negative,a calcat pe bec.
    La fel si-n cazul asta.Sunt loaze?So what.Avem ce sa spunem copiilor nostrii(adica un fel de vezi sa nu ajungi ca loaza aia)si ar trebui sa ne bucuram,nu sa ne indignam.Incercati sa vedeti partea faina a paharului.

    In alte ordine de idei,nu sunt de acord cu socialismul pe care dumneavoastra il promovati in acest articol.Parca mi se pare ca promovati lupta de clasa.Fiecare om are dreptul sa-si pastreze rodul muncii sale.Nu e bine ca dumneavoastra sa-i faceti pe fratii bogati sa se simta vinovati de bogatia lor(aici ma includ si pe mine). Cat despre modestie,asta trebuie sa o lasati la indemana pietei libere.Piata libera are o metoda buna de a te face modest si smerit.Lasati loazele sa faca risipa de capital in continuare iar noi ceilalti sa fim modesti si sa acumulam capital.Atat pentru Domnul cat si pentru noi.

    • V-am citit cu multă atenție comentariul. Nu cred că propun o variantă de socialism. Ci doar încerc să arat unde se situează inconsecvențele din sistemul teologic și moral adoptat. Există oameni mult mai drastici decât mine și nu adopta această atitudine pe considerente politice, ci strict religioase. Voi reveni în scurtă vreme cu un text mai amplu ce reprezintă poziția unui autor cunoscut și apreciat. Nu cred că avem datoria (sau dreptul) de a subordona orice atitudine politicului. Și eu aș putea riposta spunând că acuza de socialism e un subterfugiu convenabil pentru cei care vor să trăiască fără povara vreunei răspunderi/vinovății pentru nivelul lor material foarte bun (prin comparație cu frații lor).

      Haideți să facem abstracție de orice avem sau nu avem. Credeți că poate fi considerat moral și creștinește ca într-o biserică unul să moară de foame, iar altul să huzurească? Dacă da, atunci cred că toată povestea despre necesitatea faptelor care să ateste credința e un fals grosolan.

  8. Credeți că poate fi considerat moral și creștinește ca într-o biserică unul să moară de foame, iar altul să huzurească?”
    Tot ce va pot spune e ca s-a incercat egalitatea ca si politica de stat si ca a esuat.Rusia a esuat,China a esat,Cuba a esuat,Romania a esuat….etc..etc..
    Intrebarea pe care o puneti dumneavoastra e oarecum grea.Si am sa va explic de ce.Avem oameni care vor merge in rai si avem oameni care vor merge in iad.E moral si crestineste ca unii sa mearga intr-un loc iar altii in alt loc?:D Unde e iubirea lui Dumnezeu intr-un astfel de comportament?
    Cred ca as raspunde cu zicala fiecare isi are cum isi asterne.
    Vedeti,am amintit mai sus de piata libera.Stiti de ce?Deoarece pe piata libera(aia cu adevarat libera nu ceea ce avem noi astazi),doar daca esti cinstit poti sa prosperi.Sa va dau un exemplu.Nu stiu daca ati auzit de George Pullman.El a dat-o pe huzureala(cum ati spus dumneavoastra) si a taiat salariatilor leafa acum 100 si ceva de ani..Ceea ce a rezultat a fost un boicot pentru produsele sale.
    http://en.wikipedia.org/wiki/Pullman_Strike

    Si nu e singurul.Iata deci,ca piata libera a rezolvat huzuralea si a ridicat modestia la rang de cinste.Asa ca nu va faceti griji.Dumnezeu,prin piata libera,va avea grija ca acei huzuriti sa o pateasca iar modestia sa triumfe.Cat despre muritorii de foame,asta se intampla daca irosesti capitalul.Saracii sunt de multe ori saraci din vina lor nu din vina angajatorului.Crasmele sunt pline de saraci.Fumatorii sunt majoritatea saraci.

    Ati zis urmatoarea afirmatie:”Și eu aș putea riposta spunând că acuza de socialism e un subterfugiu convenabil pentru cei care vor să trăiască fără povara vreunei răspunderi/vinovății pentru nivelul lor material foarte bun (prin comparație cu frații lor). ”
    Din nou va spun,nu ma simt vinovat pentru starea mea materiala.Aceasta este o actiune a acumularii de capital de-a lungul anilor(n-am mers la disco,n-am mers multi ani in vacanta,n-am fumat,n-am baut,n-am mers la intalniri de tineret,n-am mers in orchestra,in fanfara,nu mi-am luat celulare,am fost un copil auster etc) iar acum la varsta mea am o stare materiala buna si imi permit acuma sa consum o ciocolata o pizza,sa vizitez anumite locuri.Stiu ca socialistii tot vin cu idei gen trebuie sa dau inapoi ceva scoietatii insa asta nu tine intrucat atunci cand eu m-am abtinut de la huzureala altii(aia care cer sa dau eu ceva inapoi) au huzurit.Eventual societatea mi-e datoare mie pentru serviciile pe care le furnizez pe piata,nu invers.Dar,cu toate ca sunt realizat material,dau si la saraci(la aia care merita binenteles) intrucat piata libera data de Dumnezeu are in componenta sa un lucru minunat numit voluntariat.

    Asa ca hai sa nu ne mai revoltam cand vedem beizadelele penticostale.Adevarat va spun ca mai devreme sau mai tarziu vor ajunge la saracie iar cei modesti si saraci vor fi bogati.

    • Mi se pare că dumneavoastră comiteți o gravă eroare comparând condițiile economice cu mântuirea sufletului. Nu cred în ideea că fiecare își așterne așa cum doarme. Poate că într-o lume ideală, cu piață liberă și moralitate impecabilă ați avea dreptate. Dar în lumea noastră fiecare jecmănește pe cine poate. Iar a ține partea celor săraci mi se pare o datorie duhovniceasă.

      Argumentele alea cu vinovăția pentru propria sărăcie nu mă conving deloc. Sunt oameni mulți săraci pentru că au fost „fraieri” și au muncit toată viața fără să fie foarte atenți la documente, întocmite de alții. În prezent, sunt o mulțime de pensionari de la fostele CAP-uri care au muncit pe brânci și iau pensii de mizerie, iar foștii securiști, pentru că au rang de ofițeri, trăiesc ca în sânul lui Avram, cum se spune.

      Piața liberă nu e dată de Dumnezeu decât după impresia protestanților. Banii nu sunt totuși invenția lui Dumnezeu. Sunt de acord să fim biblici, dar atunci să revenim și la troc, la proprietăți. Să renunțăm la acțiuni, speculații pe bursă etc. În esență, toată economia occidentală e întemeiată pe încălcarea unui principiu biblic: să nu dai banii cu dobândă. După câte îmi amintesc eu, în societetea teocratică a Israelului, piața era destul de strict reglementată. Tocmai pentru că nu totul depinde de noi, ci mai există și dezastre naturale, circumstanțe prin care cine știe ce vrea Dumnezeu să-l învețe pe un individ. Dar, o dată la 50 de ani, se revenea la punctul inițial, fiecare își recăpăta proprietățile. Dacă așa era după Lege, m-aș fi așteptat ca după har lucrurile să arate mult mai bine și generozitatea să aibă mult mai mare trecere. În schimb, adesea ni-i dat să auzim numai justificări ale celor cu bani care caută tot felul de pretexte să nu fie nevoiți să împărtă cu alții. Fie! Dar măcar să nu ne pretindem duhovnicești când facem asta.

      • Citind raspunsul dv. m-am gandit sa intervin repetand ceea ce am scris recent pe marginea unui articol care trata cam aceeasi tema, anume ca bogatia nu este o virtute. In Noul Testament avem multe indicii in acest sens. Nu imi amintesc ca cineva sa fie rasplatit de divinitate cu sporirea avutului material.

        ,,Strangeti-va comori in cer …”. Atat.

        Bogatie nu poate constitui desigur nici vreo acuza din start la adresa celui care o are. E pur si simplu o stare de fapt. Dar prin metafora cu ,,trecutul prin urechile acului” Mantuitorul ne arata ca cel instarit material e mai putin pregatit pentru desavarsirea spirituala. A fi bogat apare aici ca o ,,tinere in loc”, ca o sursa de ,,blocaje”.

        Nu sunt ipocrit afirmand ca nu mi-as dori sa fiu mai bogat decat sunt. Si poate ca merit sa am cat am. Dar sunt convins ca unii au mult mai mult ca mine fara sa o merite iar altii, si mai multi, au mai putin ca mine de asemenea fara sa o merite. Nu cred ca in cazul tuturor lucrurile vor intra pe ,,fagasul normal” cat vor trai pe aceasta lume.

        Cu privire la socialism … Imi amintesc ca in cadrul primelor comunitati crestine impartirea avutului era un fapt propovaduit si respectat la tot pasul. Eu, din punct de vedere al orientarii politico-economice parca ,,trag” putin mai mult catre liberalism, dar nu pot sa nu remarc ca intre principiile socialistilor si cele pe care-si structurau viata pamanteana primii crestini exista numeroase similitudini. Poate ca ultimii au servit in multe privinte drept model pentru primii. Cel putin comparand cele doua sisteme de organizare ai aceasta impresie. Diferenta fundamentale este ca un sistem excludea acceptarea existentei divinitatii pe cand celalalt avea vointa divina ca sursa.

        • Intenționez, cum ziceam într-un comentariu, să vin cu un punct de vedere interesant, care nu-mi aparține, dar care are forța lui și niște argumente greu de surmontat. Rămâneți pe recepție 🙂

      • Banii nu sunt totuși invenția lui Dumnezeu. Sunt de acord să fim biblici, dar atunci să revenim și la troc, la proprietăți. Să renunțăm la acțiuni, speculații pe bursă etc. ”
        Sunt de acord cu dumneavoastra.Piata libera nici nu permite astfel de activitati.Eu sunt economist austriac si nu sunt de acord cu astfel de lucruri.Pentru mine banii sunt doar o forma de schimb,nimic mai mult.
        Referitor la mantuire,desigur ca nu conteaza bogatia dar pe pamant conteaza daca dormi intr-un pat confortabil sau dormi pe jos.Chiar si dumneavoastra ati recunoscut ca nu v-ar strica ceva in plus.Nu va temeti.Daca meritati o sa primiti.
        Referitor la afirmatia bogatia e binecuvantare de la Dumnezeu,asta are un sambure de adevar in sensul ca daca te abtii de la pacate strangi capital dar mai departe nu cred ca se poate merge pe idea asta si bogatia nu e o virtute ci doar ceva care sa-ti asigure confortul si hrana aici pe pamant.In cer nu prea are valoare.Cert e ca daca exista putini oameni bogati atunci majoritatea saracilor ar murii de foame.Dar asa,cum sunt multi antreprenori,multi au de lucru,deci uite nene ca bogatia nu-i chiar asa de diavoliceasca pana la urma.:)

        Referitor la socialismul de la inceputurile crestine,acela era voluntar nu impus.De aceea a functionat doar in acele conditii.Toti erau in staruinta toti umblau in rugaciune,toti aveau o viata sfanta.Doar asa a functionat socialismul atunci.Si nu uita ca Pavel in epistola catre corinteni a spus clar si raspicat ca intre voi sunt persoane care vin doar pentru ajutoare si muncesc putin si va ingreuneaza viata.Cu alte cuvinte,nu prea era de acord cu socialismul.Insa Petru nu i-a fortat niciodata pe crestinii la acest sistem nici nu i-a amenintat cu moartea sau cu iadul sau alte amenintari pe care le primesc eu si altii ca mine(si credeti-ma ca nu exista zi in care sa nu primesc de la crestini etichetari gen lacom,mandru,ticalos,diavol etc) care ne straduim sa castigam un ban,sa dam de lucru la cativa oameni si sa ajutam oamenii pana la urma.Caci grosul zeciuielii de la noi vine.Toate taberele alea de tineret ,noi le platim.Intalnirile de tineret la fel.Toate evanghelizarile,misiuni in Africa,scolile teologice,soclile confesionale unde studiaza o parte din copiii nostrii tot noi le suportam.Asa ca dupa cum vedeti,noi facem cam multe.Si dupa aceea tot noi suntem amenintati cu iadul.:)Asta vi se pare corect?Avem copii rasfatati?Posibil.Dar cine-si rasfata copilul isi va pierde averea si va plange amarnic.Uitati-va la pastorul Tantas din Satu Mare.A ajuns pe prima pagina a ziarelor din cauza copiiilor sai.A sfarsit cumva bine?Numai necazuri are. Asa ca ce rost are sa va enervati pe acestia daca si-asa vor sfarsii rau?Da.Sunt niste copii care nu fac cinste nici unui cult,dar daca ei nu ar exista cum ne-am putea educa noi copiii nostrii?Nu poti sa explici binele unuia daca nu explici si raul.Nu poti explica MODESTIA daca nu explici prima data MANDRIA.Asa ca avem nevoie de toti fie ca ne place sau nu.:)

        • @ mediesanul1234
          Pe scurt, fără bogații lumii Dumnezeu se duce… unde-o mers mutu cu iapa? Noroc că are cine să-i finațeze biserica, altminteri vai de Împărația Lui…

          Iar argumentul ăla cum că „noi am făcut și am dres…” e înșelător. Alții vor putea contabiliza în dreptul lor exorcizări, minuni… toate făcute în numele Domnului. Și nu le va folosi.

        • ,,Referitor la socialismul de la inceputurile crestine,acela era voluntar nu impus.De aceea a functionat doar in acele conditii.Toti erau in staruinta toti umblau in rugaciune,toti aveau o viata sfanta.Doar asa a functionat socialismul atunci.Si nu uita ca Pavel in epistola catre corinteni a spus clar si raspicat ca intre voi sunt persoane care vin doar pentru ajutoare si muncesc putin si va ingreuneaza viata.”
          Da, este adevarat. Numai ca eu m-am referit la simpla doctrina socialista nu la aplicarea ei propriu-zisa. Au fost multi care au ,,adoptat” socialismul din convingere nu din impunere, deci voluntar.
          Apostolul Pavel atragea atentia asupra profitorilor care vor sa ia cat mai mult oferind cat mai putin … Nu stiu cine a spus prima data fraza ,,Nici paine fara munca, nici munca fara paine” dar o auzeam in timpul comunismului la tot pasul.

          Cu privire la beizadele … Acestia ,,se vor arde” poate. Dar vedeti dv. … intre timp ,,trag” pe multi dupa ei. E vorba de puterea exemplului.

          Fascinatia raului pare a fi mai puternica decat cea a binelui.

          Fascinatia

        • Am citit cu interes dialogul dvs. cu Teo. Am cunoscut – atât personal, cât și din lucrări (auto)biografice – oameni care au avut vocația divină de a face bani. Au fost puțini, ce-i drept! Majoritatea bogaților pe care i-am cunoscut i-au făcut pur și simplu, prin muncă și ambiție, inteligență și perseverență, sacrificii și compromisuri, tupeu și circumstanțe favorabile – ponderea ingredientelor diferă de la caz la caz. E limpede că nu toți cei care au bani, au pentru că le-a dat Dumnezeu – unii au pentru că Dumnezeu le-a îngăduit să facă bani, chiar dacă i-au făcut fără El. De regulă, în absența unei experiențe reale de convertire, cei care i-au făcut fără El, îi vor administra fără El.

          Trei dintre semnele comune bogaților cu vocație au fost: (1) Concepția despre ei înșiși ca administratori ai bunurilor Adevăratului Proprietar și o viață consecventă cu această concepție; (2) Păstrarea unui nivel relativ modest de viață, o modestie vădită în port, trai, relații, ș.a.m.d. și (3) O dărnicie generoasă, chiar extravagantă, croită după modelul generozității divine (legile de administrare a bunurilor le face Proprietarul, nu administratorul) și caracterizată, pe cât posibil, de principiul anonimatului (Mat. 6.34). În ce-i privește pe bogații cu vocație, a fost o onoare și o plăcere să-i cunosc și să conlucrez cu ei.

          Cât despre „Dacă meritați, o să primiți”, întreb, dintr-o concepție biblică sănătoasă despre Dumnezeu și despre noi înșine, creaturile Sale: CINE MERITĂ? Biblic vorbind, când înavuțirea este rezultatul intenției și nu al permisivității lui Dumnezeu, vocația surclasează meritul, iar meritul însuși se definește în exclusivitate în termenii alinierii caracterului și vieții omului la caracterul și planul lui Dumnezeu. Asta cere har, deci cere smerenie! Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți” (1 Petru 5.5).

        • Lucian.Referitor la intrebarea cine merita,aici e usor.Pur si simplu faci o investigatie asupra saracilor si le studiezi comportamentul pe care il manifesta pe piata libera.Apoi,hotarasti la cine dai sau nu.Partea proasta e ca noi bogatii cam dam pe ascuns(ca tot ai amintit mai sus)si de aia primim critici.Ei nu-si dau seama ca ajutoarele,taberele ,misiunile sunt finantati din banii nostrii(iti dai seama ca facand lucrurile astea pe ascuns oamenii cred ca noi de apt nu facem nimic).Totodata oamenii uita ca ei primesc salariul de la bogati(umitor cum aspectul asta e uitat de multe ori)Dar,asta e crucea pe care trebuie sa o purtam(ca doar fiecare poarta crucea lui).Daca spunem ca vrem sa ajutam,noi cica ne dam mari.Daca nu dam bani la lenesi,noi facem discriminare.Daca recomandam oamenilor sa mearga la munca,suntem nesimtiti.Chiar duminica trecuta o venit la mine o misionara ca sa ceara 800 euro pentru o misiune in Turcia.Parca o vad ca merge acolo si propovaduieste evanghelia punand accent pe propaganda anti bogati uitand ca a ajuns acolo pe banii bogatilor.Ce sa-i faci.Nu exista clasa sociala perfecta.Fiecare clasa are plusurile si minusurile ei.

        • Când am vorbit despre merit nu mă referam la dărnicia omului către om, ci la afirmația pe care o făcuserăți cu privire la modul în care se raportează Dumnezeu la oameni (citez în continuare): „Referitor la mantuire,desigur ca nu conteaza bogatia dar pe pamant conteaza daca dormi intr-un pat confortabil sau dormi pe jos. Chiar si dumneavoastra ati recunoscut ca nu v-ar strica ceva in plus.Nu va temeti. Daca meritati o sa primiti.”

          În ce privește susținerea lucrărilor Împărăției … Cuvântul pe care l-am strâns până acum în inimă îmi face inima să se strângă și să adopte o poziție extrem de precaută față de bogații care, vorbind despre lucrările Împărăției vorbesc despre ei înșiși și nu despre bogăția și generozitatea Împăratului. Deși limbajul nu înseamnă totul, cred că trădează adeseori convingerile noastre cele mai adânci, nerostite explicit și, adeseori, neconștientizate. Prin urmare, în contextul susținerii lucrărilor Împărăției, am încredere doar în limbajul care manifestă același spirit precum spiritul cuvintelor lui David din 1 Cronici 29.10-19. Găsesc aici cuvintele unui om bogat, care a dăruit mult, ba chiar în mod riscant pentru sufletul său, adică la vedere, pentru că voia să-i motiveze și pe alții, Și totuși, cuvintele lui poartă mireasma smereniei, a unei perspective centrate în Dumnezeu, a recunoașterii atotsuficienței lui Dumnezeu și nevredniciei omului. Din cuvintele lui David înțeleg că administratorul nu are nicio slavă, slava este a Proprietarului. Tot așa, nici lucrarea nu este a uneltei, ci a Celui care mânuiește unealta.

          Nu știu alt mod de a-L înălța pe Împăratul în lucrările Împărăției, și nici alt mod de a construi astfel încât ceea ce construim să treacă testul focului (1 Corinteni 3.10-15).

  9. @mediesanul

    Consider complet greșită ideea că bogații lumii ar fi cei care finațează munca celor săraci. E extrem de grav ca munca unora să fie la mila altora. Bănuiala mea e că există o plată pentru munca fiecăruia. Că adesea această plată e injust de mică, tocmai pentru a-l transforma pe cel mai sărac într-un rob al sistemului. Cam așa arată frumusețea de capitalism american prin perspectiva oamenilor care-l experimentează. Cel puțin, poate fi privit și sub acest aspect. De vreme ce oamenii nu prea mai au vreme de nimic dacă nu cumva s-au pricopsit cu un creier mai abil care să îi ajute să muncească foarte puțin și să obțină foarte mult.
    Da, cred că există ierarhie a muncii, cred că înalta calificare trebuie plătită suplimentar. Cred că și răspunderea mai mare trebuie retribuită.
    Dar care sunt criteriile de retribuție? Oamenii care muncesc nu produc, în esență, o valoare pe piața de consum? Adică doar milostivirea bogaților îi face să capete bani, nu și faptul în sine că li se cuvin niște venituri din ceea ce se obține grație calificărilor și eforturilor lor? Bizar de îngust puneți problema.

    Eu zic să faceți următorul experiment: să nu mai dați nimic. Dacă aveți impresia că dumneavoastră îi susțineți pe misionari cu bani, atunci chiar e mai indicat să n-o mai faceți. Măcar așa vedeți dacă amărâtul și sărăntocul de Dumnezeu n-o scoate din piatră seacă ce au nevoie misionarii respectivi. Iar dacă simțiți vreo urmă de răspundere pentru ei, atunci probabil că tot Dumnezeu are vreun amestec și în inima dvs. Oricum, experimentul pe care vi-l propun l-aș propune oricărui bogat care are impresia că „susține” vreun demers religios. Lăsați 5 ani în care să nu susțineți pe nimeni, ca să vedem dacă creștinismul depinde de dvs sau nu! Fără acest soi de experiment, pe mine nu mă convingeți.

    Și nu mă convingeți pentru că există niște oameni precum Francis de Assisi, Teresa de Calcuta, Wurmbrand etc., inși care n-au avut nimic (sau au renunțat la tot ce au avut), însă au marcat decisiv, fundamental tot ce înseamnă creștinism, impact al creștinismului în lume etc. Prin urmare, cred că banul e în cel mai bun caz un drac ce trage la carul lui Cristos, dacă tot e să-i dau o interpretare spirituală.

    • Consider complet greșită ideea că bogații lumii ar fi cei care finațează munca celor săraci. E extrem de grav ca munca unora să fie la mila altora. Bănuiala mea e că există o plată pentru munca fiecăruia. Că adesea această plată e injust de mică, tocmai pentru a-l transforma pe cel mai sărac într-un rob al sistemului. ”
      Domnule Stanciu,asta este o iluzie.Asa pare la prima vedere,dar in realitate finantarea e reciproca.Bogatii isi primesc banii din vinderea produselor catre societate,pe piata, care produse la randul lor sunt facute de societate care la randul ei isi primeste banii de la bogati.Piata decide.Daca dumneavoastra nu va place de un paton care-si insala angajatii,e foarte simplu sa-l puneti la punct.Pur si simplu nu-i mai cumparati produsele.Sa stiti ca s-au dus vremurile boierilor cand te nasteai bogat si bogat ramaneai sau te nasteai sarac,sarac ramaneai.Astazi piata te face bogat dar in acelasi timp daca nu oferi produse ieftine si bune si esti un nesimtit imediat ramai sarac.
      pamantului.
      Cat despre experment,l-am si facut impreuna cu altii si-l fac in continuare.Rezultatele pe de-o parte nu au fost bune,pe de-alta parte au fost excelente.
      Exista de exemplu la noi in biserica copii obraznici,care totdeauna erau primiti in tabere.Ei bine,taberele biblice de la noi din biserica sunt finantate de mine si de alti frati bogati.In 2010,dupa ce obraznicii au distrus tabara si ne-am facut de rusine ,am hotarat sa nu mai finantam decat selectiv(un fel de finantare per elev,nu finantare pe unitate)si sa facem tabara in numele nostru si tot noi sa o conducem(inainte noi doar puneam banii dar nu aveam dreptul sa decidem ce si cum).Desigur,pentru obraznici a fost foarte rau intrucat ei nu au mai avut dreptul sa meaga in tabara.Dar pentru ceilalti copii cuminti a fost excelent deoarece ei au primit servicii mai bune,mancare mai buna,conditii mai bune etc.Cand ai de impartit la multi calitatea e proasta.Cand ai de impartit la putini,calitatea e exceptionala.
      Sa stiti ca de multe ori m-am mirat de ce Dumnezeu lasa pe unii in rai si pe unii in iad.Nu am considerat corect acest lucru.Ei bine,facand experimentul propus de dumneavoastra am inteles de ce.Asa cum eu nu sunt de acord ca oricine sa faca ce vrea cu proprietatea mea(iar banii mei sunt proprietatea mea) asa nici Dumnezeu nu e de acord ca oricine sa faca ce vrea pe proprietatea lui(Raiul).
      Apropo.Astept cu nerabdare articolul cu privire la capitalism si ne potrivirea cu crestinismul.

  10. Luci,

    Revin cu făgăduiala că, în cel mai scurt timp, încerc un rezumat al ideilor unui autor de referință. El e chiar mai drastic și spune că ideea cu administratorul are niște deficiențe. Dar voi intra în detalii la vremea potrivită. Nu fac pe secretosul acum, ci pur și simplu nu vreau să deformez ideile lui cu interpretări abuzive.

  11. Comentariile deviază de la temă, zic eu. Omul e om şi are nevoie de înţelegere. Slava deşartă se strecoară şi în inimile cele mai generoase. Mulţi dăm de pomană, virăm bani în conturi, ajutăm pe ascuns. Dar uneori nu-L lăsăm pe Dumnezeu să se bucure de asta şi am dori dacă se poate să ne măsurăm zerourile. Să facem nişte grafice în excel cu zeciuiala. Să vină cineva să verse o lacrimă de recunoştinţă pentru el etc. De ce este slavă deşartă? Pentru că şi cel care dă un pahar de apă cui trebuie face cât cel care dă 100 bilioane să salveze Grecia. Şi cel care dă 100 de bilioane este cel care se răzvăteşte că primeşte „un dinar” ca şi cel care a dat un pahar de apă.

    Eu cred că oamenii de la oraş sunt sclavii capitalismului. Generaţiile din care se trag au lăsat totul de la ţară pentru epoca industrializării. Dacă robotizarea următorului deceniu va fi atât de amplă pe cât mă aştept o să fie o problemă. A industriaşilor. A bogaţilor de acum.

    Acum două secole, bogaţii erau cei care deţineau pământurile. Şi ei erau socotiţi bogaţi nu după numărul de hectare. Ci după numărul de suflete pe care îi ţinea pe moşie. Oare peste 10 ani cei de acum sunt în stare să aibă în grija lor oraşele?

    De altfel, domnul economist fiind, înseamnă că nu face parte din bogătaşi. Ci din orăşenii mai avuţi. Şi bancherul este un angajat. Şi acţionarul este un angajat.


    Munca este pentru bărbat cale de mântuire.
    Unde există muncă există şi câştig.

    Există multe pasaje în Biblie care arată că nu angajatorul poartă grija salariatului. Pentru că vă zic eu că nu îi poartă. Îi poartă altfel de grijă: să nu se ducă la concurenţă, să nu rămână gravidă, să nu îşi ia concediu paternal, să nu aibă accident de muncă. …

  12. un articol frumos, dar eu vă contrazic pentru ultima frază unde susțineți că în scripturi nu se vorbește despre modestie… dacă citiți Proverbele 11:2 veți vedea că am dreptate… plus că Biblia este plină de relatări despre oameni modești (Isus, Ghedeon, David, Iona, Barnaba, Ioan botezătorul, Saul, etc)…

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s