Postat de: Teofil Stanciu | 11/04/2012

„Samaritenii” mei de ocazie

ehow.co.uk

Pilda samariteanului actualizată în stil Alex Nădăban m-a făcut să mă gândesc la o pățanie personală care vine să confirme faptul că „samariteanul” sare de unde te aștepți mai puțin.

Săptămâna trecută rămân – din pricini pe care nu mai vreau să le mărturisesc, căci destul au râs prietenii și neamurile care au aflat – cu mașina într-o intersecție. Dar nu în orice intersecție, ci în Centrul Civic din Oradea – cine știe cunoaște. Dau de zor „la automat”, încercând să-mi conving vehiculul să iasă din pasa proastă în care intrase. Însă nici pomeneală. Motorul tușea, grohăia, măcăia, chițcăia, dar, de pornit, nu pornea.

Din spate năvăliră numaidecât mașini de se umplură toate cele 3 benzi ale drumului. Cum era de așteptat, au început claxoanele, atenționările cu farurile. Cu semnalele de avarie pornite, ședeam neputincios în mașină și răsuceam periodic cheia în contact, așteptând o minune… mecanică. În intersecție nu puteam să intru că, pe lângă aglomerație, mai aveam și de împins mașina pe o pantă ușor ascendentă. Înapoi nu era loc de tovarășii de trafic.

Mă treceau nădușelile văzând că, în loc să dispară, coloana din spatele meu creștea și descreștea ciclic ca un izbuc. La un moment dat, postată în coasta mea, o duduie țipa de zor prin glasul claxonului din dotare. Exasperat, ies din mașină și strig și eu, în speranța că m-o auzi: „Vă ajută dacă claxonați? Că pe mine nu mă ajută deloc!” Cu un gest de iritare, duduia și-a văzut de drum pufnind nemulțumită.

O duduiță mult mai tânără decât precedenta – fapt reflectat și de mașina sport în care adăsta – s-a postat în coada mea, deși, cum spuneam, semnalam cum puteam mai bine neputința mașinii mele, și și-a revizuit o vreme toaleta în oglinda retrovizoare. Eu o vedeam, pentru că și mai mult mă uitam în oglinzi, să văz ce blesteme mai stau să se abată asupra mea. După ce și-a isprăvit micile retușuri, s-a proptit în claxonul mașinii și a început să gesticuleze agresiv.

Ce puteam să mai fac? Nimic. Am scos mâna pe geam și i-am făcut semn să treacă. Ajunsă în dreptul meu, a dat din mână a lehamite. Nu i-am luat-o în nume de rău, că doar nu e musai să-ți placă să constați că drumul ți-e blocat în trafic de un autoturism fără semne vitale.

Când am prins un moment, m-am opintit să împing mașina în spate – aveam un țel spre care tânjeam… dar era mult în urma mea. N-a fost să fie însă, căci abia am apucat să leagăn nițel măgăoaia că s-au și ivit alte autoturisme furioase dinapoia mea.

În timp ce îmi băteam capul și îmi sforțam mușchii să o scot cumva la capăt, se înființează doi inși să mă ajute. Habar n-aveam de unde vin, dar ei mă văzuseră cum mă strofoc și au venit văzând că nimeni nu se îndură să mă scoată din impas. Cu ajutorul lor, am ajuns la parcarea mult visată și am reușit să scot mașina din zona critică.

De fapt, peste drum, la parterul unui bloc, era un bar unde cei doi poposiseră cel mai probabil la o „cinzeacă”. Erau, adică, tocmai genul de oameni pe care mereu am fost obișnuit (și chiar îndemnat) să-i privesc cu circumspecție, dacă nu chiar cu asprime și cu superioritate. Firește că nimeni nu te învață asta la biserică, oficial, ci este mai degrabă un spirit, greu de probat cu dovezi incontestabile, un fel de convenție nemărturisită public. Un soi de „știm noi că…”

La nivel conștient, am încetat de mult să practic astfel de discriminări ieftine, însă, la nivelul existenței zilnice, acolo unde acționează reflexele adânc înrădăcinate, mă regăsesc adesea surprins de prezența unor umbre ale prejudecăților de odinioară sau chiar de prejudecăți sadea.

În orice caz, acești… clienți fideli ai birtașilor au fost „samaritenii” mei. Nu eram chiar căzut între tâlhari, deci comparația are limitările ei. Însă ei au fost săritori la nevoie. Nici măcar nu i-aș mai recunoaște dacă i-aș reîntâlni. Nu-i mai menționez aici și pe cei care m-au ajutat – consistent – ulterior, ca să nu îi văduvesc de răsplata „în ascuns”. Numa’ le mulțumesc frumos.

În astfel de momente presante, în situații limită, iese te miri ce din oameni. D-aia e bine că grâul și neghina nu ne-au fost date nouă spre separare, că, vai, mulți oameni buni ar fi ajuns în iad și mulți farisei în rai.


Responses

  1. Ei, asta da! Niciodată nu știm de unde ne sare iepurele care să ne ajute și ce scrie pe buletinul lui. Mă bucur că ai fost ajutat și apoi că ajutorul a venit atât de surprinzător. Sper să nu fie guri care să spună: ”Da, da’ astea îs excepții, știi” și s-o dea înainte cu aceleași texte pe care vrem să ni le scoatem din cap.

    În altă ordine de idei, nu treci pe bicicletă? Deși, recunosc, cu parcatul ei e mai riscant decât cu mașina.

    • Cami, și dac-ar zice, nu prea contează. Viața noastră e alcătuită adesea din excepții în toate privințele.

      Vreau să trec pe bicicletă, că e mai ieftin. Adun informații pe subiectul ăsta, așa că, dacă știi ceva…

  2. Asta i la romani, nimeni nu se pune in locul tau, toata lumea are impresia ca tie ti place sa stai acolo sa incurci. Eu am avut un accident nu grav dupa 1 an dupa ce mi am luat permisul si aveam nevoie sa fiu tractat de la Ploiesti la Bucuresti. Am stat peste 1 ora facind semne si de abia m am bagat in seama un Aro (era in 93). IN fine de atunci stiu ce inseamna asta si de fiecare data cind vad o chestie intr o intersectie parchez masina si ajut la impins samd.

    Nu ca sa ma laud dar odata eram in manastur in cluj si vad traficul care se misca greu din cauza ca un audi a6 bloca un troleu, si tipul cu a6 nu misca masina. iti dai seama claxoane injuraturi dar nimeni nu venea la ala sa l intrebe ce a patit. Io trag masina pe dreapta si l intreb ce a patit. I s a blocat pedala de frina pe apasat si masina era blocata. Nu sunt mecanic dar m am gindit ca singura solutie este sa i desfac 1 conducta de la pompla de frina sa iasa lichid pe acolo. il intreb daca are trua de scule el nu stia. m am dus la masina, aveam pasat deci din acelasi grup, iau trusa si speram sa gasesc o cheie buna ca nu erau multe in trusa masinii. In fine, cheia se potrivea si am desfacut suruburul, a tisnit lichid si pedala s a deblocat.

    ma intreb de ce cineva pina atunci nu s a apropiat de omul respectiv sa intrebe sa ajute? e mult mai usor sa claxonam!

    • Ești tare că știai unde-i pompa de frână. Eu știu destul de puțin din intestinele mașinii proprii. Alea la care trebuie să umblu eu și denumirea câtorva la care oircum nu știu să umblu.

  3. Cu vreo zece ani in urma, o formatie romaneasca, de folk parca, uite ca-mi scapa numele (nu urmaresc constant fenomenul asa ca fie-mi iertat) a scos un cantec sau chiar un album cu titlul ,,Lume multa, oameni putini”. Mi-a ramas in minte nu melodia ci acest titlu. L-as putea parafraza scriind ,,Soferi multi, oameni putini”.
    Miscarile ecologiste se straduiesc sa descopere si sa salveze un numar sustinut de vietuitoare aflate pe cale de extinctie. Nu credeti ca si OMUL si-ar gasi locul pe lista ?

    • Dupa cum v-am mai scris, recent am facut o calatorie in Japonia. Daca n-ati ajuns acolo nu stiti cum e sa ,,te lovesti” de samariteni la tot pasul.
      Japonia – una din posibilele rezervatii pentru OM in viitor.

      • Am văzut „Ultimul samurai” și mi-am spus că la nivel de practică și morală, creștinismul ar trebui să înceapă de la virtutea samurailor în sus. Nu că ar fi și obligatoriu, dar dacă tot e să dăm lecții lumii, măcar să avem reperele fixate.

    • Ba da, însă atunci s-ar revonlta ANIMALELE.🙂

      • Deja au facut-o, inainte ca OMUL sa-si gaseasca un loc care sa fie efectiv al lui. Dv. tocmai ati descris o astfel de scena in articolul de mai sus. Claxonarile si gesturile de lehamite ale unor bipezi catre dv. sanctionandu-va pentru ,,grava eroare” de a ramane in pana sunt bune exemple ale acestei revolte. Atunci a actionat instictul si nimic mai mult. Le-ati blocat trecerea. Asta era tot ce conta pentru ei. De ce le-ati blocat trecerea ? Ehei, asta e o intrebare pe care numai OMUL e in stare sa si-o puna.
        Animalele nu. Nici cele pe patru picioare, nici … cele pe doua. In cazul ultimelor, mai ales cand au si patru roti la dispozitie.

        • Pentru ca maine sarbatorim Invierea Domnului va urez un Paste fericit, cat mai multe articole scrise si cat mai putine incidente neplacute in viata de toate zilele !

          • Vă mulțumesc și vă întorc urările.

  4. Reblogged this on cornelilioi.

  5. Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
    Samariteni şi samariteni…

  6. Faptul că îţi place băutura nu te dezomeneşte. Poate că mulţi oameni sunt băutori, beau pentru că lumea s-a golit de oamnei.

    Dacă într-un restaurant intră o femeie şi strigă după ajutor, nimeni nu se va scula de la masă (de la mâncare, deci nu băutură) iar paznicul o va arunca în stradă.

    Dacă într-un birt intră o femeie şi strigă după ajutor vor ieşi toţi şi o vor ajuta.

    Pentru că băutura îneacă un amar de lipsă de omenie, de lipsă de dragoste, de lipsă de dreptate, de lipsă de apreciere etc (zic eu). Bineînţeles că lipsa aceasta s-ar videca în Hristos dar nu mai sunt oameni care să îi ajute şi pe ei.

    (PS cei care rămân în birt şi nu ajută (pentru că au un pahar în faţă de golit) sunt care trebuie învinuiţi de păcătoşenie. )

    • Îmi amintesc aici despre Marmeladov, care avea „darul beției”, dacă bine îmi amintesc sintagma lui Dostoievski. Da, umanitatea nu se exclude cu beția. Însă, pentru un ochi protestant… oh, ar trebui să stăm de vorbă ca să vă pot explica.

      • Cred că înţeleg.
        Seamănă oare cu cel care se spală pe mâini şi critică ucenicii că nu se spală? Cu cei care întreabă de ce ucenicii nu postesc? etc?

        Rezolvarea apare dacă nu judecăm. Noi ortodocşii zic eu că stăm mai bine la nejudecare. Zicem că e pocăit şi îl lăsăm în pace. Că e musulman şi îl lăsăm în pace. (Dar ne judecăm între noi: baticul, rochia, rujul, parfumul etc – adică exteriorul paharului)

        • Da, știu că unul dintre imperativele cele mai repetate în Ordoxodie e cel care interzice judecata altuia. Mereu m-am întrebat cum anume se aplică și în ce fel ne este îngăduit să vorbim despre alții (dacă ne este îngăduit).

        • În sens practic pot să vă zic nişte norme (forţate sau nu)
          – poţi să-i judeci pe cei de sub tine. Din familie sau subalterni. (cei sub stăpânirea ta)
          – să nu-i judeci pe cei ce te stăpânesc: părinţi, bărbat, şeful, preşedintele (mai greu asta, mai ales dacă fugi de responsabilitate şi nu votezi).
          – să identifici ce este şi ce nu este judecarea.

          Pentru identificare, eu consider că judecarea este folosirea unei balanţe pentru justificarea unui pseudo-adevăr. Şi sunt două greşeli în Hristos aici. Una că punctul de echilibru al balanţei este pe tine (egoism şi mândrie) şi al doilea pseudo-adevărul care ulterior ia locul Adevărului (un fel de idolatrie).

          Adică:
          1. Gigi este ţigan – nu o consider judecare.
          2. Gigi este hoţ ca orice ţigan -este o judecare.

          sau:
          1. Popescu este sectant.
          2. Popescu este un nenorocit de sectant.

          etc.

        • De ce în jos e voie, dar în sus ba?

        • Păi democraţia, socialismul şi comunismul aduce posibilitatea de jos în sus. Cred că şi în cultele protestante şi neoprotestante este voie de jos în sus.

          Din grădina mea, pentru că am dat exemple subiective, pot să argumentez, să zicem „vectorial”.

          VECTÓR, vectori, s. m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație

          În acest sens, cel ce are în subordine este un vector. El aplică o direcţie de orientare şi imprimă o mişcare celor de sub el. Aceasta s-ar numi „acţiunea”. Cei de sub el vor produce o contra mişcare numită „reacţiunea”. Evident cel care conduce produce acţiunea şi cântărirea reacţiunii este de fapt judecata de care vorbim.
          Fără să judece atunci el va rupe angajamentul dintre conducător şi conduşi.

          Cei de sub conducător pot provoca reacţiuni (:)) care vor fi aşa zise revoluţii iar ei reacţionari. Adică lor nu le-a făcut nimeni nimic dar ei se comportă ca şi cum ar fi supuşi unor presiuni neomeneşti de către conducere. Şi după 200 de ani de revoluţie, eu cred că am devenit nişte oi sălbatice.

          Biblia în general nu permite judecarea celor de peste tine:
          1. pentru că dacă erai mai bun, deja Dumnezeu avea grijă să fii tu acolo.
          2. pentru că începi să faci păcatul lui Cain. Urăşti primirea jertfelor celor de lângă tine de către Dumnezeu şi nu îţi vezi de treaba ta.
          3. nu ai încredere că cei de la conducere vin cu ştiinţa Lui Dumenezeu.
          etc.

          Sunt interesat dacă dvs aveţi exemple în care este indicată judecarea de jos în sus din Biblie. Mie nu îmi vine nimic în minte.

  7. Deschid un nou șir de răspunsuri. Nu știu dacă există un sens al judecății. Nu știu cum e permisă. Dar știu că critica a mers mereu și în sus și în jos (vezi Ioan Botezătorul, care-l critică pe Irod; Isus îi critică pe farisei – care erau mai sus din punct de vedere religios și social).

    • Păi aici eu zic că este o confuzie de planuri. Între Dumnezeu şi tetrarhul. Irod este judecat dpvd al Legii. La fel şi Iisus, judecă discrepanţa între interior şi exterior.

      • Și atunci care ar fi planurile? Eu întreb să-mi lămuresc chestia asta. Deși cred că ar merge mult mai ușor dacă am fi față către față. Iată unul dintre neajunsurile internetului….

        • 🙂

          Eu discutam că persoana aflată sub ascultarea cuiva nu trebuie să-l judece pe acesta cu privire la interacţiuni, câtă vreme planul conducerii nu contravine cu Dumnezeu (aşa cum pricepe cel sub ascultare).

          Un călugăr trebuie să îşi taie voia complet. Până în faţa apostaziei. Teoretic, dacă stareţul îl pune la tăiat frunze de crocodil pe marginea scoicilor din faţa Băncii Naţionale, acesta dacă va zâmbi va trebui să înţeleagă cât de mândru este. Dacă se va mâhni va trebui să vadă cât de izolat (cuprins de akidie, pentru că mâhnirea ar proveni din gândirea proprie că este neînţeles şi este pus să bată câmpii). Dacă va face întocmai oamenii vor fi ca la bâlci şi tânărul călugăr va avea alte ispite. … E tras de păr, ce spun eu, dar se pleacă de la premiza că în Împărăţia Lui Dumnezeu, cea luptătoare, nici un frate nu îşi bate joc de tine. Mai ales stareţul. Căci toţi din mănăstire sunt în Mâna Domnului. Dacă unul greşeşte toţi iau bătaie🙂. Doar dacă i se porunceşte să se lepede de Hristos atunci are voie să aibă voie.

          De exemplu, mai mundan, noi am putea să-l bălăcărim pe Băsescu şi pe Ponta că nu se duc la biserică duminica. Că nu îşi fac canonul de rugăciune, al celor din conducerea ţării. Că nu postesc. Că nu se îmbracă cuviincios (cei din familiile lor).

          Dar nu că nu conduc bine. Noi i-am pus. Sunt cei mai buni pe care i-am desemnat. Asta este. Şi dacă tatăl cuiva este prost, trebuie oare acel copil să îşi bată joc de părinte? Totuşi şi un părinte prost, poate semăna la timp şi cu ajutorul Lui Dumnezeu poate culege mai multă roadă decât unul deştept.

          Ioan judecă preacurvia lui Irod. Conform Legii. Ierarhia lumească fiind supusă celei divine. Iar prorocul fiind de aici stăpânitor chiar şi al regelui. Regele trebuie uns ca să fie rege. Altfel este bufonul curţii.

          Iisus judecă fariseii pentru că nu împlineau Legea în inima lor. Jertfa faptelor lor bune era privită prin judecarea de către Hristos ca şi o jertfă de animal beteag. Dincolo de partea de dinăuntru, cea ascunsă care era văzută doar de Hristos, fariseii sunt judecaţi şi pentru fapte ilegale. Dau zeciuială din izmă şi mărar (adică jertfă din mărunţiş să zicem) dar pun mâna pe aurul celui care ar trebui să îşi ajute părinţii cu el. Judecă ritualul extrem al spălării personale în contradicţie cu scârba lor de atingere de frate, chiar şi dacă este vorba de FRATELE HRISTOS care nu este spălat pe picioare.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: