Cică d-l Frunzăverde a demisionat din PDL și s-a dus glonț (sau glonte, cum doriți) la PNL. Unde și-a găsit împlinirea principiilor și aspirațiilor politice ale dumisale. Mă interesează atât de puțin gestul ca atare, încât nici nu mi-aș fi pierdut un sfert de ceas din viață ca să scriu despre el.
Însă mă interesează câteva implicații ale gestului, căci ilustrează în mod strălucit lipsa de coerență a politicienilor români de nivel înalt și demagogia găunoasă cu care-și acoperă faptele.
Să fim serioși, voi chiar credeți că aici e vorba despre „principii”? Sau că „statul polițienesc” l-a deranjat pe Frunzăverde?
S-o luăm metodic. D-l în cauză spune că principiile domniei sale – de acum, completez eu – nu se potrivesc cu cele ale partidului. Ha! Dar în urmă cu niciun an se potriveau! Că altfel nu înțeleg de ce ar fi candidat d-l politician pentru funcția de prim-vicepreședinte, pe care și-a și adjudecat-o.
Nu mergem și mai în urmă, ca să vedem și momentul în care a fost uns ministru sau să constatăm că e vechi membru PD și PDL. Chiar un deceniu să fie necesar pentru a sesiza incompatibilitățile „de caracter”?
Bazându-mă pe asemenea dovezi indirecte, aș îndrăzni să afirm că altele sunt motivele despărțirii. Însă, aici e mai degrabă domnului specualțiilor. D-l Frunzăverde e ceea ce se cheamă în prezent „baron local”, adică un ins cu mare putere în teritoriu. S-ar putea să fi emis anumite pretenții, fie pentru județul ’mnealui, fie pe linie politică – numai de curând s-a instalat guvernul Ungureanu –, însă n-a primit un răspuns pe măsura așteptărilor.
Dumnealui reclamă tot felul de chestiuni pe care le știu toți românii. De mai mulți ani. Însă de ce tocmai acum s-a trezit din somn de moarte ca viteazul din poveste? Unde fu până în clipa asta? Inima sa simțitoare s-a înmuiat abia în ceasul al doisprezecelea?
Contextul ne dă voie și să speculăm că d-l dezertor vrea să scape de marele înec final. Că a simțit prin partea locului un vânt USL-ist puternic și vrea să-și consolideze președinția judeațeană plus să-și asigure finanțările în următorul mandat – cel mai probabil USL-ist.
Nu doar contextul e favorabil unei asemenea speculații, ci chiar și USL-ul a făcut-o, prin organele de presă afiliate, înainte ca Frunzăverde să îi cadă drăgăstos la piept.
Dar politicienii știu că noi știm că ei se porcăresc în funcție de interes, în funcție de tabere, nu în funcție de adevăr. Sunt gata să pun pariu că, dacă, prin absurd, Boc, Băsescu sau Udrea ar decide să caute un alt partid politic, s-ar găsi un loc și pentru ei.
Din plecarea lui Frunzăverde și a altor PDL-iști aș fi tentat mai degrabă să înțeleg că, asemeni viețuitoarelor care presimt anumite catastrofe, sunt câțiva care nu vor să riște. Așa că găsesc ei un pretext ca să plece. Ce, parcă numai în ultimele zile o duce prost România? Numai acum a devenit statul aberant? Să fim serioși.
Exodul din PDL e mai degrabă semnul că partidul e pe copcă și că acest lucru se simte până în cele mai înalte cercuri ale puterii. Tovărășia de partid și principiile politice nu țin loc de bani europeni, de contracte avantajoase, de mandate în fruntea structurilor administrative puternic legate la bugetul de stat.
Și mai e un semn de rău augur. Între greii partidului au apărut disensiuni. Urmează repoziționările în vederea supraviețuirii. Se duce, probabil, partidul la vale, dar măcar o rentă de parlamentar tot se poate prinde.
M-aș bucura tare mult să n-am dreptate, dar, luând în considerare toate discuțiile politice secrete care au transpirat în presă, cred că în acești termeni se discută și se negociază. Firește că se mai întâmplă și altceva, că nu se limitează totul la ciolan, dar de aici începe. Cu ciozvârta pe masă altfel faci ideologia partidului, altfel te raportezi la interesele de partid.
Și ce ne pasă nouă de toate astea? Păi, ne pasă pentru că vine tare din urmă Partidul Poporului – o aberație politică. Ne pasă pentru că nu-i totuna cine conduce țara. Ne pasă pentru că, dacă-i adevărat că abia acum și-a dat seama domnul dezertor cât de rău e în țară, ne putem da seama cam care-i distanța dintre politicieni și oamenii pe care-i reprezintă. Și, în ultimă instanță, ne pasă pentru a fi tot mai greu de prostit de la un an la altul.
Cu drezina 
Prin acest articol ati atins un punct esential in politica romaneasca – traseismul politic. Partea si mai proasta este ca acesta s-ar putea sa fie si singurul. Deja a devenit un ,,sport” al ,,elitelor” politice autohtone. De fapt avem chiar partide care nu pot fi incadrabile intr-un curent major al politicii europene. Dv. unde ati incadra spre exemplu, PDL-ul ? Ca sa nu mai amintesc de puzderia de partide liberale existente in anii ’90. Altele se considera de stanga, dar ce inseamna pentru aceste stanga cand in fruntea lor sunt mari oligarhi ? Dar partidul lui Vadim Tudor ce orientare are ? De stanga ? Pai la origine stanga este internationalista pe cand Romania Mare se straduie sa ne dovedeasca dimpotriva, cat de nationalista este. Poate Ion Iliescu sa fi fost un om de stanga dar cei din jurul lui nu prea erau. Deci … la noi credinta intr-un principiu politic este considerata depasita. Este o ,,masca” afisata in functie de conjunctura. ,,Nu ma mai vreti, las’ ca trec cu tot aplombul in tabara adversa”. Asa ceva era greu de conceput inainte de venirea comunistilor la putere. Atunci traseismul politic era un fapt rar intalnit, oamenii chiar credeau intr-o doctrina, astfel explicandu-se adevarate ,,dinastii” liberale sau ,,conservatoare”. Asta se datora in mare parte educatiei sistematice a celor care intrau in politica. Erau fii de mari boieri, oameni care din start, pe langa o educatie deosebita, aveau garantata si o situatie materiala pe masura. Astfel erau mult mai ,,relaxati” fata de politicienii actuali si mult mai apropiati de principii. Si asa s-a format statul roman, si-a dobandit independenta, si-a marit suprafata si si-a creat un sistem de invatamant respectabil prin care au trecut cei mai multi din marii oameni pe care ,,i-a dat” acest neam. Unul dintre cele mai mari rele pe care ni le-a facut comunismul este ca ,,ne-a lipsit” de boieri.
Scuze ca am uitat. Nu stiu ce confesiune aveti. Daca sunteti ortodox va urez sa aveti o Duminica a Floriilor cat mai luminata. Daca sunteti catolic va urez un Paste fericit si sa auzim numai de bine !
Mă bucur că nu ați „prins” ce hram confesional port. Sunt dintre minoritari 🙂 Sărbătoresc însă Paștele cu Biserica Ortodoxă.
Ați văzut că traseismul nu va fi sancționat. Sau nu se vrea a fi sancționat. Normal… Mă și mir că Opoziția are în prezent naivitatea să propună sancțiuni. Deși, probabil, peste 4 ani vor scoate sancțiunile, căci vor avea nevoie să se refugieze undeva. Sau peste 8.
Daca va fi sanctionat cu adevarat atunci marea lor majoritate ar trebui sa plece acasa. Iar caine care sa plece de la macelarie o sa vedeti mai rar.