Stinge, mă, becu’ să se vadă supermarketu’

guardian.co.uk

Azi se desfășoară „o campanie unică în istorie” (ca să-i cităm pe promotorii ei), numită Ora Pământului. Toată lumea stinge becul pentru un ceas. Valoarea ca atare a gestului e minoră, raportată la ceasurile când becurile funcționează. Însemnătatea acestei acțiuni e de natură simbolică, vrea să transmită un mesaj.

Care mesaj e însă puternic bruiat și viciat. Deși mulți utilizatori casnici și instituții emblematice se raliază demersului ecologist, totuși nici iluminatul public, nici marile centre comerciale nu vor fi incluse în programul de stingere generală. Nici televiziunile nu-și vor înceta emisia. Nici uzinele nu-și vor opri producția.

Nu contest importanța simbolică a acestei acțiuni planetare. Însă, la un nivel mai profund, ea denotă ipocrizia în care trăiește societatea actuală, schizofrenia care o caracterizează, criza în care se zbate fără ieșire.

Căci o grămadă dintre cei care vor stinge becul în seara asta nu și-ar putea concepe existența fără ieșirile „în oraș”, fără petrecerile nocturne, fără cluburile care își închid porțile în zori. Ar fi o catastrofă umanitară dacă s-ar renunța, de pildă, la iluminatul public. Dintr-odată, numărul de infractori ar crește exponențial. Pe străzi ar domni nebunia.Citește mai mult »

Reclame