Postat de: Teofil Stanciu | 30/03/2012

Scara lui Steinhardt

Interesantă suprapunerea sărbătorii lui Ioan Scărarul (578-649) cu ziua morții lui Nicolae Steinhardt (1912-1989). Cel dintâi este unul dintre autorii de referință pentru întreaga creștinătate. Viețuind în mănăstirea Sf. Ecaterina, Ioan Climacus (Sinaitul sau Scolasticul – numit astfel datorită erudiției sale, însă acest din urmă nume îl încurcă cu un patriarh al Constantinopolului) a fost un călugăr obișnuit mare parte a vieții lui, trăind în supunere față de un părinte spiritual, iar, ulterior, retrăgându-se în sihăstrie.

La un moment dat, este rugat de către un alt Ioan, care era egumen al mănăstiri din Raith, să scrie – și acceptă cu destul de multe ezitări, fiindcă nu se socotea vrednic de asemenea înfăptuire – ceea ce cunoaștem azi sub titlul de Scara raiului (sau Scara dumnezeiescului urcuș). În această scriere, viața creștină este înfățișată ca o ascensiune cu 30 de trepte care trebuiesc parcurse în drumul spre desăvârșire.

Calea propusă de el este numită și despătimire și are în vedere identificarea și stârpirea viciilor. Cu toate acestea, doar Dumnezeu e cel care poate eradica rădăcinile păcatului din suflet. Totuși, omul se cade să practice asceza, ba chiar este dator să facă asta, fiindcă obține astfel o binevenită și necesară receptivitate la cele sfinte. Trebuie ținut cont că Scara era destinată monahilor, însă poate fi citită cu folos și de către mireni.

O coincidență interesantă e și aceea că tot de la Muntele Sinai (unde a căpătat Moise Legea pentru Israel) vine și această lucrare cu rânduieli duhovnicești foarte bine sistematizate. Și spun asta tocmai pentru că Ioan n-a căutat și n-a insistat să producă această operă, ci i s-a cerut s-o facă. Tot la stăruința altora, Ioan Scărarul – după cum se vede, numele i-a fost consacrat de scriere – a acceptat într-un final să devină el însuși egumen al mănăstirii Sf. Ecaterina.

Și dacă tot suntem la acest capitol al coincidențelor, nu e lipsit de însemnătate nici faptul că Kierkegaard, pentru care Steinhardt manifesta o vădită prețuire, și-a semnat câteva lucrări cu numele Johannes Climacus, iar alte câteva cu Anti-Climacus.

Desigur că autorul nu ar fi de acord cu asemenea comparații (și nici teologii nu cred că vor fi neapărat încântați), dar Jurnalul fericirii mi se pare, într-un alt sens, o lucrare fundamentală pentru creștinii din vremurile noastre. Nu neapărat în felul în care era Scara pentru monahism, însă, la nivel de însemnătate, nu e prea departe.

Argumentul meu e că ceea ce face Steinhardt este să surprindă creștinismul în formele sale de manifestăre vii, transconfesionale. Pe vremea lui Ioan Scărarul era importantă – și continuă să fie de acută actualitate – asceza. Însă, în zilele noastre, mai este ceva: creștinismul trebuie să se scuture de povara unor tradiții (nu mă refer la Tradiția cu majusculă) înrobitoare, de îngustimea unor sectarisme păguboase, de prostia ridicată la rang de virtute, de bigotismul fanatic și distructiv.

Verva din Jurnal contrastează puternic cu sobrietatea Scării, însă ambele atitudini sunt profund ancorate în temelia creștină și, dincolo de aparenta lor excludere reciprocă, sunt cum nu se poate mai compatibile și mai necesare. O dovadă indirectă în sprijinul afirmației de mai sus este aceea că, deși monah și legat printr-un vot al ascultării de superiorii lui, Steinhardt va face tot posibilul să lase posterității scrierea sa. Cu siguranță că, dacă ar fi suspectat că ideile sale contravin învățăturii biblice, ar fi distrus cu mâna lui manuscrisul.

Pentru o recomandare de lectură, aș merge cu siguranță mai întâi pe mâna lui Steinhardt, care poate deschide drumul – și o face seducător și cu talent – pentru un contemporan către scrieri mai greoaie, mai în vârstă.Tocmai de aceea consider că Jurnalul fericirii e un fel de piatră de temelie.

În plus, ovreiul nostru reușește strălucit să facă ceea ce mulți se străduiesc din răsputeri: să împace tot ceea ce e de împăcat și să disocieze ceea ce trebuie disociat în relația problematică a creștinismului cu o cultură secularizată. Din păcate (ar zice unii), el nu dă rețete sistematice – ne putea lăsa și el o „scară” măcar cu vreo zece trepte – care să poată fi urmate. Oferă, în schimb, un exemplu personal minunat.


Responses

  1. Sunt întru totul de acord cu tine Teofil. Cartea lui Steinhardt e clasică, și neprețuită. Poate să o citească orice creștin. Steinhardt a reușit precum C.S.Lewis să vorbească despre esența creștinismului.

    • Da, seamănă bine cei doi, în multe privințe. De exemplu, amândoi au ceva ce îi face dezirabili în cercuri mult mai largi decât confesiunea lor, dar foarte rar sunt cunoscuți măcar la un nivel onorabil.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: