Scara lui Steinhardt

Interesantă suprapunerea sărbătorii lui Ioan Scărarul (578-649) cu ziua morții lui Nicolae Steinhardt (1912-1989). Cel dintâi este unul dintre autorii de referință pentru întreaga creștinătate. Viețuind în mănăstirea Sf. Ecaterina, Ioan Climacus (Sinaitul sau Scolasticul – numit astfel datorită erudiției sale, însă acest din urmă nume îl încurcă cu un patriarh al Constantinopolului) a fost un călugăr obișnuit mare parte a vieții lui, trăind în supunere față de un părinte spiritual, iar, ulterior, retrăgându-se în sihăstrie.

La un moment dat, este rugat de către un alt Ioan, care era egumen al mănăstiri din Raith, să scrie – și acceptă cu destul de multe ezitări, fiindcă nu se socotea vrednic de asemenea înfăptuire – ceea ce cunoaștem azi sub titlul de Scara raiului (sau Scara dumnezeiescului urcuș). În această scriere, viața creștină este înfățișată ca o ascensiune cu 30 de trepte care trebuiesc parcurse în drumul spre desăvârșire.

Calea propusă de el este numită și despătimire și are în vedere identificarea și stârpirea viciilor. Cu toate acestea, doar Dumnezeu e cel care poate eradica rădăcinile păcatului din suflet. Totuși, omul se cade să practice asceza, ba chiar este dator să facă asta, fiindcă obține astfel o binevenită și necesară receptivitate la cele sfinte. Trebuie ținut cont că Scara era destinată monahilor, însă poate fi citită cu folos și de către mireni.

O coincidență interesantă e și aceea că tot de la Muntele Sinai (unde a căpătat Moise Legea pentru Israel) vine și această lucrare cu rânduieli duhovnicești foarte bine sistematizate. Și spun asta tocmai pentru că Ioan n-a căutat și n-a insistat să producă această operă, ci i s-a cerut s-o facă. Tot la stăruința altora, Ioan Scărarul – după cum se vede, numele i-a fost consacrat de scriere – a acceptat într-un final să devină el însuși egumen al mănăstirii Sf. Ecaterina.Citește mai mult »

Reclame