Străinii din mașini

news.uk.msn.com

In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you.In L.A., nobody touches you. We’re always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something. (Filmul Crash, 2004)

De ceva vreme umblu mai mult cu mașina. Așa s-a întâmplat. Nu-i, în sine, nici bine, nici rău. Sau, dacă e să fiu mai riguros, e în sine și bine, și rău. E bine că reduc semnificativ timpii în care parcurg distanța dintre două puncte din oraș. E bine iarna, că nu trebuie să stau în frigul din stația de tramvai.

Dar e și rău. Dacă ar fi să menționez numai motorina consumată în ultimele 6 luni – deși e o mașină cu consum mic –, plus reparațiile (minore, dar necesare), plus banii de parcări… se adună. Ecologiștii mi-ar aminti și că poluez atmosfera, iar asta e rău.

Când vine vorba de confort însă, nu prea mă pot decide dacă e bine sau e rău. Într-adevăr, e mult mai confortabil îndeobște să ai o mașină la dispoziție. Dar o fi bine, o fi rău? Confortul în sine nu-i o valoare decât pentru epoca noastră fără orizont și văduvită de idealuri mai acătării.

De pildă, pentru sănătatea trupească, confortul e mai degrabă negativ decât pozitiv. Sedentarismul este răspunzător de favorizarea unor boli cronice, n-are rost să intru în detalii, că știți despre ce vorbesc.

Explorând și alte zone ale existenței, mașina devine și mai problematică. Nu degeaba am început cu citatul din Crash. În mașină, șoferul e izolat de ceilalți colegi de trafic. Cei care conduc mult zilnic știu că se întâmplă frecvent să fii singur în mașină.

Fiecare e doar cu sine însuși, cu gândurile, cu ispitele sale, cu slăbiciunile și cu virtuțile sale. E mult mai simplu să-ți dai drumul la gură, de exemplu, când stai singur în mașină și un nesimțit – întotdeauna sunt nesimțiți d-ăștia, nu-i așa? – îți taie prostește calea.Citește mai mult »

Reclame