Cum am atins perfecțiunea… dar mi-am dat seama prea târziu

combom.co.uk

 Deși mereu am susținut că om sunt și nimic din ceea ce e omensc nu-mi e străin, deși m-am comportant mereu ca un cetățean failibil al planetei, deși mi-am făcut uneori (chiar și public) mea culpa, am știut întotdeauna în forul meu interior că sunt menit să fiu desăvârșit. Nu oricum, nici oriunde, ci chiar aici, pe dodoloțul Pământului.

Pe 31 ianuarie, am realizat, fără știrea mea, acest deziderat – a cărui plinire era, oricum, o chestiune de timp. Vreme de 7 zile încheiate, am stat pe locul 777 în topul Zelist. Din păcate, târziu mi-am observat și eu realizarea, fapt pentru care n-am apucat să mă bucur de această măreață înfăptuire.

Ca orice valoare actuală, și perfecțiunea mea a fost subminată de scurgerea timpului. Dată fiind permeabilitatea noțiunilor, adevărurilor și realităților contemporane, absoluturile sunt lesne invadate de pernicioase relativizări. Întocmai am pățit și eu. Axiologia desăvârșirii n-a putut ține piept nimicniciei și deșertăciunii.

Așa că nu mi-am putut păstra perfecțiunea – cu toate că și dumneavoastră, probabil, ați fi înclinați s-o considerați o achiziție definitivă, că doar însuși cuvântul sugerează că dincolo de asta nu mai e ce să urmeze – decât vreo câteva zile. P-ormă am săltat în top cu câteva locuri (eveniment eminamente nesemnificativ), fapt ce mi-a atras des-perfecțiunea.

În mod semnificativ și, fără-ndoială, simbolic, această încununare venea la scurt timp după ce tocmai obținusem co-titlul de blogul anului. Regret și acum amarnic că n-am observat conjunctura (și conjectura) favorabilă care m-ar fi ajutat să mă propulsez în Nirvana bloggerilor de unde să vă vorbesc cu incontestabilă autoritate și superiorate (astfel încât nimeni să nu mai cuteze să-mi conteste opiniile infailibile).

Regretele îmi sunt tardive și inutile. Căci până la o nouă aranjare favorabilă a astrelor, mă văd silit să argumentez, să dau greș, să mă las criticat și sancționat de amicii și prietenii care-mi comentează textele pe blog.

Vă conjur ca, dacă prindeți scara lui Iacov sau spirala ascendetă în poziție favorabilă, să vă avântați prin pâlnia ei, asemeni lui Stamate, până în Nirvana. Că altminteri pățiți ca mine și rămâneți un pârlit de opinioman netrebnic.

Anunțuri

Un gând despre “Cum am atins perfecțiunea… dar mi-am dat seama prea târziu

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s