Secretul rușinos al corectitudinii politice

libel.com

Știm cu toții cât de locvace sunt – în ultima vreme și la noi – portavocile nediscriminării. Chiar și CNCD-ul românesc și-a zburlit destul de frecvent coama în anii din urmă. Numai Becali a încasat nu știu câte amenzi. Dar, vorba lui, „să îmi dea amendă și 50 de milioane”.

Nu e chiar întâmplător faptul că am adus vorba despre acest incident, fiindcă el ilustrează foarte bine neputința CNCD-ului. Și merge taman la una dintre rădăcinile secretului rușinos ascuns sub tot felul de denumiri, măști și atitudini anti-discriminare.

Corectitudinea politică, sub toate formele mai agresive sau mai diluate, mărturisește prin însăși existența sa eșecul umanismului – generic vorbind. Care umanism credea în valoarea omului, în capacitatea lui de a face binele, în dorința și capacitatea lui de a progresa, de a deveni din ce în ce mai bun – pe toate planurile.

Or, dacă așa ar fi stat lucrurile, de ce ar mai fi nevoie azi de CNCD-uri și alte asemenea sperietori? Se pare că omul lăsat liber, să se dezvolte așa cum îi vine lui – doar libertatea era una dintre marile cuceriri ale rațiunii umaniste, nu? Nu așa am scăpat de „obscurantismul” religiei? – nu se dezvoltă neapărat în sus.

Eșecul este recunoscut însă mai abitir (și mai penibil totodată) prin instituirea cuvintelor tabu. Sunt tot mai multe cuvinte considerate „ofensatoare” sau „discriminatoare” sau „sexiste”. Așa că nu mai e voie să le rostești. Însă asta e tot ce se (mai) poate face: să fie interzise cuvintele. Fiindcă nimeni nu te oprește, în rest, să gândești acele cuvinte și să macini ideile din spatele lor. Importan e să nu spui.Citește mai mult »