Mănăstirea Sf. Antonie din Egipt (coptă)

Biserica Coptă Egipteană face parte din grupul de biserici așa-zis „necalcedoniene” sau „vechi-orientale”. Între timp s-a renunțat la denumirea de „necalcedoniene”, care implica o condamnare dogmatică implicită. Disputa teologică ce a generat despărțirea s-a iscat după Sinodul/Conciliul de la Calcedon, din 451 d. Hr. Rămâne încă neclară natura exactă a acestei dispute, dar e cert că avea legătură cu prezența celor două naturi (divină și umană) în persoana (sau ipostasul) lui Isus Cristos. Acuza monofizită nu a putut fi probată definitiv și convingător, ci se pare că a fost vorba mai degrabă de o neînțelegere terminologică.

Cruce coptă: http://en.wikipedia.org

Biserica Coptă se revendică de la predicarea evanghelistului Marcu, care ar fi întemeiat aici primele comunități creștine pe vremea lui Nero. Sub jurisdicție coptă se află în prezent și Alexandria, unde a funcționat una dintre cele mai vestite școli catehetice creștine (întemeiată de Panten, continuată de Clement Alexandrinul și de Origen) de la care ne-a rămas, grosso modo spus, interpretarea alegorică a Scripturilor.

De altfel, conducătorul Bisericii Copte poartă titlul de Papă al Alexandriei și Patriarh al întregii Africii. În prezent, această funcție este îndeplinită de Papa Shenouda III, al 117-lea papă în descendența Sf. Marcu.

Tot în arealul creștin al Bisericii Copte de azi își are originile și renumitul Pateric (egiptean – cel mai cunoscut și mai tradus), în care sunt consemnate apoftegmele monahilor care au viețuit în secolele IV-V în pustia Egiptului.

Așadar, o moștenire deosebită pentru o biserică ce numără actualmente undeva între 6 și 10 milioane de membri în Egipt, plus vreun milion în afara granițelor.

Mănăstirea Sf. Antonie este una dintre cele mai vechi mănăstiri creștine, întemeiată, pare-se, la scurtă vreme după trecerea lui Antonie cel Mare la cele veșnice. Desigur că nu era încă de atunci așa cum arată azi, dar s-a păstrat cel puțin amplasamentul inițial. Așa cum era de așteptat, mănăstirea a avut o istorie zbuciumată care conține, printre altele, și un episod macabru, când, undeva prin sec. XV, toți călugării au fost asasinați de beduini într-o singură noapte, iar așezământul monahal și biblioteca au fost distruse.

sketchup.google.com

Această mănăstire se mai laudă și cu patriarhii numeroși pe care i-a dat pentru Biserica Coptă. E interesant cum a reușit să răzbească prin tumultuoasă istorie a Orientului Mijlociu și încă există într-o țară care nu se dovedește prea generoasă cu creștinii. Destul de recent au fost lansate niște apeluri la încetarea uciderii creștinilor copți.

heritage-key.com

O personalitate publică marcantă ce provine din rândul creștinilor copți este fostul secretar general al ONU, Boutros Boutros Ghali (1992-1996).

Există și o limbă coptă, despre care însă vă poate spune mai multe Alin Suciu.

Reclame