Omerta pe scara blocului

inquisition.ca

Cumplit de transparenți sunt pereții blocurilor comuniste. În altfel de bloc n-am stat niciodată ca să știu cum e. Dacă aș fi mai paranoic (și de ce n-aș fi?), aș zice că erau construite intenționat așa de neizolate fonic, pentru ca să circule vorba dintr-un apartament în celălalt.

„Ai auzit, dragă? Aseară s-au certat soții Tocală!” „O, da, și cum a vrut ea să plece, apoi el a vrut s-o trimită pachet la mă-sa…” „Da, tu, însă ăștia-s nimic pe lângă Cecilia și Bebe – știi că-s necununați… – care se ceartă de două ori pe săptămână.” „Ei, lasă-i, săracii, că au probleme cu părinții lor, d-aia se tot ciondănesc.”

Probabil că subțirimea pereților era de mare folos și pentru „organele de securitate”, care puteau să-și instaleze aparatura în vecinătatea persoanelor filate.

Plus că e în sine un stres să știi că mereu poți fi auzit pe toate părțile, că n-ai pic de intimitate. Nu știu ce spun sociologii și psihologii despre asta, însă bănuiesc că ceva se erodează în sufletul uman în această socializare involuntară, forțată, neavenită. Ca de fiecare dată, reacțiile și efectele pot fi dintre cele mai diverse, în funcție de personalitatea fiecăruia.Citește mai mult »