Postat de: Teofil Stanciu | 09/02/2012

România e (și) țara proștilor, a hoților, a leneșilor…

wikipedia.org

Am constatat că în ultima vreme se poartă campaniile de înfrumusețare verbală a chipului patriei natale. Poate că cea mai răsunătoare și reușită a fost campania care l-a convins pe nenea „Goagăl” să spuie că românii „e” deștepți.

N-am nimic cu asta. Însă n-aș vrea să se rămână cu impresia că țara noastră e numai de deștepți. Sau că numai dăștepții au loc într-însa. Dimpotrivă eu vreau un loc și pentru proști. Mai mult chiar, aș vrea ca în țara asta să se poată face distincția între deștepți și proști.

Or asemenea caznă mi se pare cu mult mai dificilă decât a pretinde demagogic și heirupist că suntem, vezi doamne, foc de inteligenți și sclipitori.

Aș vrea să pot conlocui cu cei mai deștepți decât mine, dar și cu cei mai proști decât mine, fără conflicte de IQ sau pusee de fudulie tâmpă a prostului (respectiv de trufie condescendentă a inteligentului). După părerea mea, dacă s-ar realiza asemenea deziderat în România, ar fi o performanță mult mai însemnată decât schimbarea imaginii în cyber-spațiu.

Aș vrea ca și leneșii să aibă loc în țara asta, însă să fie la locul lor, nu pe locurile altora. Adică, munca să fie răsplătită cum se cuvine. Atât potrivit abilităților, istețimii, genialității, cât și potrivit eforturilor depuse. Să se găsească dreaptă măsură și pentru orele-cap, și pentru orele-cur.

Nu-mi surâde ideea unei țări monocrome, plină de inși frumoși, deștepți, bogați și devreme acasă. Cred că trebuie păstrat loc pentru încurcă-lume, pentru linge-blide, pentru treacă-meargă, pentru merge-și-așa, pentru taie-frunză-la-câini, pentru prost-ca-noaptea etc.

Nu știu cum am căzut în pasa asta utopistă, dar încercați numai să vă închipuiți cum ar fi ca legile să fie drepte, corupții să-și vadă averile confiscate, înșelătorii să fie demascați și supuși unui meritat oprobriu public, parveniții să fie înlăturați, mincinoșii să fie dați în vileag etc.

În schimb, cred că se realizează doar un exercițiu de limbaj în care încap toate virtuțile sociale dezirabile, dar terenul lor în viața de zi cu zi este din ce în ce mai restrâns. Fiindcă până și cei care concept aceste jocuri lingvistice sunt niște oameni care nu trăiesc în acord cu valorile promovate. Vedeți, de pildă, televiziunile care organizează campanii pozitiviste… dar se dedau la jocuri murdare.

Astfel că, în loc să se lărgească orizontul normalității, el se îngustează, însă pe fereastra întunecată apar periodic mesaje optimiste, mobilizatoare („suntem deștepți”, „suntem harnici”, „suntem europeni” ș.a.m.d.). După câteva clipe însă, ele dispar și rămânem în aceeași atmosferă de care am avut parte cu prisosință în ultimii 20 de ani.

Noroc că firea umană e hărăzită să spere…

Eu m-aș mulțumi cu o țară cu repere cât de cât limpezi. Nu vreau o țară care-și ignoră proștii, căci și ei sunt necesari, ci doar una în care prostia e reglementată corespunzător. Nu vreau o țară care-și tăgăduiește hoții, ci una care să-i țină în lesă. Nici una care să-și repudieze leneșii, ci una care să le găsească un loc potrivit în societate.

E plină lumea de cosmeticieni, iar realitățile rămân de izbeliște. Ei bine, mi-aș dori o țară în care realitățile să fie cât mai bine organizate în funcție de niște criterii sănătoase la cap. Un loc în care să știm ce e susul și ce e josul, unde-i dreapta și unde-i stânga, ce e bine și ce e rău.

Cred că n-am reușit să ies din pasa utopistă în care am alunecat. Vai mie!


Responses

  1. Tu ce faci pentru tara ta?

    • Nu știu dacă întrebarea e una motivațională sau retorică. Altminteri, mi-ar fi penibil să răspund. D-aia presupun că-i un gel de întrebare generală.

  2. da, suna general. Intrebarea e: Poti tu sa faci ceva pentru a iti implinii viziunea?

    • Ce înseamnă „viziune”? Ar trebui obligatoriu să am una? Cum se poate formula și defini ea?

      • Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale, ca produs al unei stări patologice a psihicului.
        „Aș vrea ca și leneșii…” ti-ai exprimat o dorinta, ti-ai prezentat opinia, aceasta implica ca ai o viziune cu privire la comunitatea in care vietuiesti. Activitatea ta ar trebui sa determine implinirea idealului tau.

        • Păi, am început de aici, spunând ceea ce fie se evită, fie se exagerează. Am pus un „și”.

  3. Mesajul articolului ar putea fi intr-o anumita masura asociat proverbului care spune ca ,,afara-i vopsit gardul si-nauntru-i leopardul”. Si eu am impresia ca suntem ,,aproape nebuni” dupa propria imagine de tara. Urmaresc adeseori cum reporteri si reporterite, atunci cand au de luat un interviu unei personalitati din afara care ne viziteaza tara, indiferent ca aceasta provine din lumea sportului, a muzicii sau a filmului, ,,storc” efectiv personajul de tot ceea ce ar putea oferi acesta in materie de lauda la adresa poporului roman. Aproape ca-i pun in gura ce sa raspunda prin intrebari de genul: ,,Credeti ca Romania e o tara frumoasa ?” sau indecent de abuziva intrebare: ,,Cum vi se par femeile din Romania ?”. Chiar daca la acest gen de intrebari raspunsul celui intrebat este o evidenta lauda da complezenta, un fel de ,,Da”, ,,Bine”, ,,Frumos”, anuntul pe canalele de stiri apare incepand astfel: ,, X a declarat ca este indragostit nebuneste de Romania, ca romancele sunt cele mai frumoase femei din lume, ca romanii sunt cei mai ineligenti” s.a. Dar cand ni se prezinta secventa cu pricina vedem ca respectivul a oferit un ,,Da” grabit la intrebarea ,,Credeti ca Romania este cea mai frumoasa tara din lume ?” adresata de o reporterita siliconata. Genul acesta de abordare imi pare a porni dintr-o mentalitate pe care am dobandit-o treptat, care a reusit sa-i patrunda pe multi dintre noi aproape ireversibil. Multi ani, mai ales inainte de ,89, dar si dupa, am fost ,,hraniti” cu un fel de triumfalism care ne situa in postura unui popor aparte cu calitati extraordinare, latente insa, deocamdata slab manifestate, dar care ar putea la o adica sa izbucneasca precum un vulcan. Unii au incercat chiar sa ne convinga de faptul ca ,,vulcanul” a izbucnit dar noi cei putin mai sceptici nu l-am vazut si nu l-am auzit. Pe acest fond atunci cand am fost pusi in situatia sa constatam ca in multe privinte am ,,muscat dintr-o gogoasa plina cu aer”, am cazut in extrema cealalta. Am inceput sa ne lamentam, sa cautam cauze ale esecului nostru si acolo unde sunt si acolo unde nu sunt, sa ne consideram ,,prostii Europei”, ,,oaia neagra” printre popoarele batranului continent. Daca esti pasionat de fotbal, nu se poate sa nu intalnesti dupa fiecare esec al vreunei echipe romanesti (si in ultimii ani ,,am avut de unde alege”), printre comentatorii veniti la diverse emisiuni sportive sa ,,intoarca pe toate fetele” evenimentul, si unii care, parasind cadrele stricte ale intrecerii sportive, se apuca sa vorbeasca despre ,,cat de lipsit de caracter si de vana e romanul, cat de neseriosi suntem ca popor si cat de lipsiti de vointa, pe cand englezii, francezii, germanii ehei …”. Dintr-o data se pleaca de la un esec local aruncandu-se un vot de blam asupra intregului popor roman, asupra istoriei, caracterului, psihologiei sale. Imi amintesc ca acum ceva mai bine de zece ani in cadrul uneia dintre competiile de varf in lumea fotbalistica am batut Anglia, una din fortele in domeniu, dupa un meci extraordinar, cu scorul de 3-2, dupa ce, cu putina vreme in urma o mai batusem o data cu scorul de 2-1. Evident pe canelele TV engleze s-a comentat indelung meciul. As fi curios sa stiu daca vreun moment, macar unul dintre comentatorii de peste Canalul Manecii s-a gadit sa compare umilul, vestedul si lipsitul de caracter popor englez cu vajnicul, talentatul, genialul popor roman. Nu. Nu cred asta. Oamenii au ramas in cadrele a ceea ce inseamna o simpla intrecere sportiva. Atat si nimic mai mult.
    Cred ca problema noastra, si aici am in vedere in primul rand media (canalele TV, presa scrisa sau virtuala) vadeste prin atitudine un suparator complex de inferioritate. Campania ,,Romanii sunt destepti” poate ilustra acest complex. Sa fim intelesi – nu ignor rolul pubicitatii in promovarea a ceva. Publicitatea este in prezent o industrie in care se investesc sume imense si probabil nu degeaba. Prin publicitate se pot schimba mentalitati si se pot canaliza uriase energii umane in actiuni care pot avea o finalitate pozitiva. Dar mai cred ca sunt valori de mare greutate pe care daca le ai nicio campanie de publicitate nu ti le poate lua, iar daca nu le ai, nicio campanie de publicitate nu ti le poate oferi. Publicitatea se pliaza pana la urma pe o realitate existenta si nu o poate schimba daca realitatea nu da semne cat de cat vagi ca ar fi capabila sa se schimbe singura.

    • Mă gândeam, apropo și de textul despre români și unguri, că, dacă e să fim foarte riguroși, nu prea putem spune cu ce am contribuit noi la istoria și structura Occidentului (fiindcă cam asta se ia în seamă). Nemții au avut niște filosofi, o grămadă de oameni de știință (o bună parte erau evrei😀 ), au făcut reforma, francezii nu sunt nici ei mai prejos, englezii au cucerit lumea etc. Firește că nu ne putem compara cu ei. Asta nu înseamnă că am trăit noi degeaba. Însă ar trebui să ne dăm seama de dimensiunile noastre și să ne valorificăm atuurile. N-are rost să facem pe deștepți – mă gândesc la tot felul de heirupiști care vor să demonstreze supremația românească peste tot – și să ne înfoiem în pene.

      La ce suntem buni? La gimnastică, ok, la software, foarte bine, la agricultură, de ce nu? Să facem cât știm și ce știm cu demnitate. Oare se poate? Mai e loc și timp de așa ceva? Europa pare a zice că nu. Ne cam obligă să ne fălim cu faliții noștri, altfel sărăcia ne paște, că ne taie fondurile…

      • Legat de contributia noastra la istoria si structura Occidentului, cred ca aceasta ar putea fi aproape nula. Romanii, in intreaga lor istorie nu au constituit niciodata o mare putere, o forta politica destul de puternica pentru a-si impune punctul de vedere in Europa. Nu am reprezentat niciodata un punct de iradiere in materie de civilizatie.

        Dar asta la nivel macro. Pentru ca daca ne referim la personalitati importante, la indivizi de exceptie, atunci ma intorc la unul din exemplele pe care le-am dat deja, anume la Henri Coanda inventatorul avionului cu reactie. Fara aceasta inventie ar fi fost de neconceput aviatia din zilele noastre. Alaturi de Coanda as putea sa-l pun, tot in materie de aviatie, pe Traian Vuia. Deja pe un domeniu atat de important am avea doua nume exponentiale. Si lista ar putea continua, pe alte domenii, dar nu vreau sa ma lungesc.

        Desigur, nu ne putem compara cu englezii, francezii sau germanii. Acestea sunt insa cateva natiuni mari, uriase as putea spune, adevarati stalpi ai civilizatiei actuale. Cel putin in ultimele doua – trei secole, cei mai multi inventatori, creatori de scoli, de sisteme filozofice s.a. provin in principal din cadrul celor trei natiuni. Apoi, prin invatamantul lor au fost puncte de iradiere in materie de cultura si civilizatie pentru alte natiuni europene.

        Sa luam exemplul nostru. Daca faceti un sondaj in legatura cu marile noastre personalitati, pe care in marea lor majoritate le gasim inainte de anii ’50, veti constata ca aproape in totalitate, acestea au trecut printr-o perioada de formare in universitatile franceze sau germane. Nu cunosc nicio mare personalitate apuseana care sa-si fi facut vreun stagiu de pregatire intr-o universitate romaneasca.

        Pe de alta parte nu vreau sa se inteleaga faptul ca denigrez invatamantul autohton. Sunt multe cazuri de profesori romani care au ajuns sa predea in mari universitati occidentale. Totusi, daca am realizat ceva in istoria noastra atunci am facut-o imprumutand modele occidentale, devenind intr-un fel ecouri ale acestora.

        Asta nu trebuie sa ne faca sa avem o reactie de dispret fata de capacitatile noastre ca popor. Dupa parerea mea, in istorie au fost foarte putine natiuni care se pot numi cu adevarat mari. Si mai cred ca nu numai la noi se manifesta tendinta de ,,supradimensionare” a potentialului national.

        • Posibil să aveți dreptate (în ultima afirmație – sau negație?). Oricum, tocmai de asta mi se pare ridicol să încercăm să încordăm mușchi pe care nu-i avem. Cu siguranță că există valori românești autentice, însă n-are rost să ne măsurăm cu uriașii, pentru că pur și simplu, vorba șoricelului din banc, noi am fost și bolnavi când am fost mici. Unii mai subtili spun că noi am stat de strajă la porțile Orientului, lăsându-i pe ceilalți să huzurească și să înainteze pe calea progresului. E, ar merge explicația asta până la un punct. Dar e destul de clar că nu prea ne-a atras în mod deosebit civilizația occidentală, preferând multă vreme – prin glasul boierilor noștri – Înalta Poartă sau A Treia Romă. Măcar de ne contamiman de bogăția sufletului rus…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: