Și ce dacă vreau să țin cu PDL?

dynamicarts.com

Nu vreau. Dar întreb. De ce nu aș putea să-mi exprim civilizat adeziunea sau simpatia față de un partid fără să fiu taxat în fel și chip? De ce își face atât de greu loc pluralismul politic concret în tărtăcuțele noastre?

Și nu mă refer acum la postacii plătiți să creeze diversiune și să reacționeze ori de câte ori apare numele partidului țintă, ci la oameni normali, care nici măcar nu sunt membri de partid.

Nivelul educației noastre democratice tinde asimptotic la zero. Degeaba am făcut „cultură civică” în școală, căci nu s-a prins mai nimic de noi.

Din punctul meu de vedere, orice opțiune politică este validă, oricât de inacceptabilă sau compromițătoare mi s-ar părea la un moment dat. Ies din discuție organizațiile extremiste, care incită la violență și agresiune. Dar chiar și opțiunile care se orientează spre aceste grupări trebuie înțelese înainte de a fi condamnate a priori. Oare ce determină un procent semnificativ din electorat să cârmească la un moment dat spre extrema dreaptă, cum a fost cazul cu Vadim în 2000?

E drept că îmi vine adesea greu să înțeleg cum se poate ca un individ pe care-l cunosc să voteze cu mai știu eu ce personaj. Însă mi-e clar că, de obicei, opțiunile politice nu sunt raționale, ci emoționale, iraționale, inexplicabile uneori.Citește mai mult »