Postat de: Teofil Stanciu | 06/02/2012

Primul an după noua Lege a Educației Naționale

D-l Ștefan Vlaston face un bilanț al primului an în care învățământul românesc – care asigură viitorul țării – se conduce și organizează conform noii legi de resort.

Ce a împiedicat Parlamentul, timp de 20 de ani, să producă o lege care să administreze învățământul conform  intereselor economiei naționale, să elimine ipocrizia, mistificarea  și minciuna unor examene trucate, să stopeze fenomenul fabricilor de diplome? Răspunsul e simplu. Parlamentul, ca și Ministerul Educației, s-au aflat sub controlul grupurilor de interese care scoteau bani frumoși din funcționarea fabricilor de diplome. Este si motivul desfiintarii scolilor profesionale. Sa ajunga sa cotizeze toti elevii la fabricile de diplome.  Și atunci, ce șanse existau  ca Parlamentul să producă o lege în conformitate cu interesul național? Niciuna.  Dacă nu se producea asumarea răspunderii, eram acum cu educația ca în sănătate. Adică, un sistem defect.

La „plusuri” rețin:

Cea mai mare lovitură dată de ministrul Funeriu a fost examenul de bacalaureat 2011, primul examen care prin procentul de promovare de 45% s-a apropiat de realitate. Dacă se mergea până la capăt cu identificarea tezelor copiate, rezultatul ar fi fost și mai dramatic. La fel de important, s-au găsit 40.000 de profesori, inspectori, directori, care să-i asculte directiva de a face un examen corect și gunoiul ascuns atâția ani sub preș a fost scos la iveală. Spre disperarea fabricilor de diplome, care au împins-o pe Ecaterina Andronescu la gesturi disperate și ridicole, un proiect de lege prin care picații la bacalaureat puteau accede în învățământul superior.

La „minusuri”:

O altă imensă nerealizare o reprezintă menținerea managementului în învățământul preuniversitar, mai precis mențienerea  politizării. Deși există articole de lege clare, care impuneau schimbarea structurii Consiliilor de Administrație din școli și selectarea directorilor în urma unui concurs decis de Consiliile de Administrație, începând cu 8 octombrie 2011, nu se întâmplă nimic. N-a apărut nici legislația secundară necesară. Aceiași directori numiți politic, cu delegație, sunt și acum în funcții, deși aparțin clientelei politice. Probabil ca tocmai de aceea sunt menținuți, având în vedere și interesele electorale viitoare.În urma rezultatelor foarte slabe de la examenul de bacalaureat, nimeni nu dă socoteală. Cu excepția câtorva cazuri penale, restul personalului didactic, de conducere și control, îsi iau, bine mersi, salariile, chiar dacă au inregsitrat zero procent de promovare, sau pe aproape. Aceleași salarii cu ceilalți profesori, care au rezultate remarcabile. Chiar nu au nicio vină? Alături de faptul că salarizarea nu se face dupa merite, performanță și rezultatele muncii, faptul că în educație, nimeni, niciodată, nu dă socoteală de nimic, reprezintă explicația simplă a locului  rușinos pe care-l ocupăm în clasamente internaționale. Situație la care nimeni nu pare să găsească soluție. Și să dea socoteală pentru neputință.

Nu există criteriul acela obiectiv care să măsoare performanța și rezultatele activității personalului din învățământ.  Am propus să fie „progresul școlar” al elevilor, măsurat cu aplicații informatice, ca diferență între media statistică a notelor de la final și început de an școlar, obținute cu teste grilă personalizate, similare dar nu identice, administrate informatic, corectate tot informatic pentru a  exclude subiectivismul profesorilor. Deși se practică în numeroase țări,  la noi la examenul de rezidențiat, nimeni nu se apleacă asupra acestei soluții. În lipsa ei, se aude în continuare justificarea: „noi suntem profesori buni, doar elevii sunt răi că nu vor să învețe”. Fără o tehnică clară de măsurare a performanței și rezultatelor muncii personalului didactic, nu se va schimba nimic. (s.m.)

La câtă incompetență s-a acumulat în preuniversitar, e greu de crezut că se va ajunge la evaluarea performanței. Se va recurge la evaluarea foilor, a dosarelor, a te-miri-ce-urilor.

Merită citit articolul integral pe contributor.ro.


Responses

  1. Da, da din pacate se umbla cu utopii.

    Raportez de la fata locului ca in America, cu tot capitalismul lor de sute de ani, si cu toata meritocratia lor genetica, problema cea mai mare la 1-12 e evaluarea profesorilor. Nimeni nu stie cum s-o faca.

    Dreapta politica se plange ca sindicatele blocheaza reforma, mentinand in functie profesori fara talent si fara etica muncii. Stanga politica se plange de dreapta, ca foloseste anti-sindicalismul drept pretext ca sa nu investeasca in invatamant.

    Ambele au dreptate.

    Intre timp China lucreaza la statia spatiala chineza, pe cand americanii nu mai au nici o racheta.

    Cine crede ca Romania o sa gaseasca o solutie miraculoasa in regim de urgenta la problema asta extrem de spinoasa, probabil ca are prea multa incredere in geniul carpatin. Chestia cu „tehnică clară de măsurare a performanței și rezultatelor muncii personalului didactic” este, din pacate, de domeniul SF-ului.

    Eu unul doar trag nadejde ca sistemul romanesc sa nu alunece cu totul in mlastina americana (cu fiecare reforma gen eliminarea examenelor de admitere, cam acolo se indreapta).

    • Auzisem și eu chestii nasoale despre învățământul american. Nu degeaba unii au ales să-și școlarizeze copiii în sistem homeschool probabil.

      Da, China și Rusia fac treabă. Poate că ar merita luate ca exemple.

      Cât privește criteriile din România, ele nu există de nicio culoare. În scurtul meu periplu prin sistemul public de învățământ, la evaluare mi-au fost socotite activitățile extracurriculare. Eu făcusem așa ceva, dar nu cu gândul la puncte și prostii, ci fiindcă mi-au cerut elevii. Noroc cu șefa de catedra, o doamnă în vârstă deosebit de binevoitoare, care mi-a șoptit că și eu am „activități extracurriculare”. Între timp, situația s-a împuțit considerabil. Tone de hârtie se consumă anual pentru inutile dări de seamă, proiecte, portofolii și dosare. Sunt însă destui cărora le place, pentru că altă performanță oricum n-ar fi în stare în viața vieții lor să facă, dar niște dosare știu să învârtă.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: