Ne bucurăm, dar nu ca proștii

http://www.realitatea.net/

E de bine că Boc și-a luat inimioara între dinți și și-a depus mandatul. S-ar putea să se mai detensioneze puțin atmosfera în țară. Măcar la nivel de dispoziție psihică poate că ne-om simți oleacă mai revigorați.

Dar, dacă e să ne uităm, ca niște cetățeni de rând, la ce ar putea însemna asta… nu știu câtă veselie încape în acest moment. În cazul fericit, Boc a plecat probabil pentru a mai redresa ceva, în ultimul ceas, din imaginea partidului. Ar putea fi sacrificat el pentru binele tuturor.

Se ridică însă o întrebare: dacă Boc avea bani ca să mai cumpere bunăvoința câtorva categorii de cetățeni, ar mai fi fost presat să plece? Nu cumva plecarea lui e tocmai semnul unei situații critice? Nu demult voia să mai adauge niște gologani la pensii și să mai pună la salariile tăiate. Dar i s-a interzis…Citește mai mult »

Primul an după noua Lege a Educației Naționale

D-l Ștefan Vlaston face un bilanț al primului an în care învățământul românesc – care asigură viitorul țării – se conduce și organizează conform noii legi de resort.

Ce a împiedicat Parlamentul, timp de 20 de ani, să producă o lege care să administreze învățământul conform  intereselor economiei naționale, să elimine ipocrizia, mistificarea  și minciuna unor examene trucate, să stopeze fenomenul fabricilor de diplome? Răspunsul e simplu. Parlamentul, ca și Ministerul Educației, s-au aflat sub controlul grupurilor de interese care scoteau bani frumoși din funcționarea fabricilor de diplome. Este si motivul desfiintarii scolilor profesionale. Sa ajunga sa cotizeze toti elevii la fabricile de diplome.  Și atunci, ce șanse existau  ca Parlamentul să producă o lege în conformitate cu interesul național? Niciuna.  Dacă nu se producea asumarea răspunderii, eram acum cu educația ca în sănătate. Adică, un sistem defect.

La „plusuri” rețin:

Cea mai mare lovitură dată de ministrul Funeriu a fost examenul de bacalaureat 2011, primul examen care prin procentul de promovare de 45% s-a apropiat de realitate. Dacă se mergea până la capăt cu identificarea tezelor copiate, rezultatul ar fi fost și mai dramatic. La fel de important, s-au găsit 40.000 de profesori, inspectori, directori, care să-i asculte directiva de a face un examen corect și gunoiul ascuns atâția ani sub preș a fost scos la iveală. Spre disperarea fabricilor de diplome, care au împins-o pe Ecaterina Andronescu la gesturi disperate și ridicole, un proiect de lege prin care picații la bacalaureat puteau accede în învățământul superior.

La „minusuri”:

O altă imensă nerealizare o reprezintă menținerea managementului în învățământul preuniversitar, mai precis mențienerea  politizării. Deși există articole de lege clare, care impuneau schimbarea structurii Consiliilor de Administrație din școli și selectarea directorilor în urma unui concurs decis de Consiliile de Administrație, începând cu 8 octombrie 2011, nu se întâmplă nimic. N-a apărut nici legislația secundară necesară. Aceiași directori numiți politic, cu delegație, sunt și acum în funcții, deși aparțin clientelei politice. Probabil ca tocmai de aceea sunt menținuți, având în vedere și interesele electorale viitoare.În urma rezultatelor foarte slabe de la examenul de bacalaureat, nimeni nu dă socoteală. Cu excepția câtorva cazuri penale, restul personalului didactic, de conducere și control, îsi iau, bine mersi, salariile, chiar dacă au inregsitrat zero procent de promovare, sau pe aproape. Aceleași salarii cu ceilalți profesori, care au rezultate remarcabile. Chiar nu au nicio vină? Alături de faptul că salarizarea nu se face dupa merite, performanță și rezultatele muncii, faptul că în educație, nimeni, niciodată, nu dă socoteală de nimic, reprezintă explicația simplă a locului  rușinos pe care-l ocupăm în clasamente internaționale. Situație la care nimeni nu pare să găsească soluție. Și să dea socoteală pentru neputință.

Nu există criteriul acela obiectiv care să măsoare performanța și rezultatele activității personalului din învățământ.  Am propus să fie „progresul școlar” al elevilor, măsurat cu aplicații informatice, ca diferență între media statistică a notelor de la final și început de an școlar, obținute cu teste grilă personalizate, similare dar nu identice, administrate informatic, corectate tot informatic pentru a  exclude subiectivismul profesorilor. Deși se practică în numeroase țări,  la noi la examenul de rezidențiat, nimeni nu se apleacă asupra acestei soluții. În lipsa ei, se aude în continuare justificarea: „noi suntem profesori buni, doar elevii sunt răi că nu vor să învețe”. Fără o tehnică clară de măsurare a performanței și rezultatelor muncii personalului didactic, nu se va schimba nimic. (s.m.)

La câtă incompetență s-a acumulat în preuniversitar, e greu de crezut că se va ajunge la evaluarea performanței. Se va recurge la evaluarea foilor, a dosarelor, a te-miri-ce-urilor.

Merită citit articolul integral pe contributor.ro.