Postat de: Teofil Stanciu | 28/01/2012

Sexualizarea prematură a copiilor

Există vreo șansă de a diminua această tendință? Mai este drum de întoarcere? Am spicuit câteva fragmente dintr-un articol publicat pe smartwoman.hotnews.ro (autorul nu e precizat).

Dacă vreți și alte șocuri, mai puteți citi, în același ton, despre adolescentele britanice campioane la avort, despre o nouă ecranizare a piesei Romeo și Julieta în care actrița de 14 ani trebuia să apară nud, despre mama care-și distruge fiicele ca să-i semene etc. În loc să fie eliminate de organismul sociale, aceste anomalii sunt privite ca niște curiozități, devenind subiecte de presă, nu cazuri de spitalizat.

Oricat de mult ar vrea parintii sa le faca pe plac fiicelor lor, specialistii psihologi insista ca asta nu inseamna sa fie de acord cu achizitionarea unor obiecte vestimentare care sa transforme din punct de vedere vizual sau mental fetitele de 8-9 ani in adolescente de 15-16 ani. Fetele nu mai vor sa fie „frumoase, dragute”, fetele vor sa fie „sexy si hot” intrucat ele inteleg si deduc ca aceasta este cheia succesului in ziua de azi. Tinerele sexy par a avea mai multa trecere decat cele mai cuminti, serioase, studioase. Iar aceasta presiune spre sexualitate de la varste foarte fragede va avea efecte devastatoare asupra imaginii si respectului lor de sine catre varsta adolescentei. Etapele firesti ale copilariei pur si simplu nu trebuie arse, altfel pretul platit va fi foarte mare si dur. […]

La randul lor, baietii invata de la varste prea fragede sa priveasca fetele cu interes sexual, iar asta le va face foarte rau si lor, dar mai ales fetelor.

Statisticile relevate de psihologii Diane E. Levin si Jean Kilbourne in cartea lor mai sus mentionata arata ca baietii de azi au “uitat” sa priveasca fetele ca pe niste prietene, colege de scoala sau de joaca si doar atat. Ele sunt niste “lucruri” neaparat sexy care trebuie sa ne faca noua, baietilor, pe plac. Si cu cat sunt mai dezbracate, cu atat mai bine. […]

Ce are un parinte de facut? Intai de toate sa nu se pozitioneze ca dusman sau critic aspru al copilului, chiar daca nu e de acord cu ce vede sau aude; acest lucru e imperativ necesar pentru ca vocea sa de parinte sa fie auzita de copil si, mai ales, luata in considerare. Sa nu uitam ca parintii trebuie sa lupte cu toata influenta mediului scolar, al mediatizarii si imaginilor sexuale care exista de la ce se vede la tv pana la orice coperta de revista de la un chiosc de ziar pe langa care se trece. […]

Comunicarea este cea mai importanta cale de a ajunge la sufletul copiilor. Intrebati copiii de ce le plac anumite melodii/videoclipuri, anumite personaje din peisajul monden la care au acces si explicati-le ce anume este periculos in comportamentul lor.

Vorbiti cu copiii de la varste mici, pe intelesul lor, despre sexualitate, despre relatii. Trebuie sa-i faceti pe copii sa va vorbeasca, sa va intrebe cate in luna si in stele despre sex, fara frica, fara rusine, fara teama ca vor fi mintiti.

Articolul integral poate fi citit aici. Ce părere aveți despre problema ridicată și mai ales despre soluțiile propuse?


Responses

  1. Solutiile propuse sunt rezonabile si sunt de acord cu ele.

    Nici mie nu mi-ar fi placut sa ma ia mama cu povestea aia ridicola cu barza.
    Cred ca o abordare ca in procesul firesc de invatare e cea mai potrivita: de ce sa-l minti pe copil cand poti sa-i spui adevarul de la inceput, insa foarte treptat, in masura in care il poate intelege la momentul respectiv?

    Asta e la fel ca si treaba cu Mos Craciun, pe care il poti pastra in atmosfera sarbatorii fara sa ii torni copilului minciuna ca omul care intra in casa este chiar el, autenticul (desi in realitate nu-i asa).

    Daca ii arati adolescentului ca il tratezi ca pe un adult, va conta mult pentru el/ea. Daca il tratezi cu indiferenta, suspiciune sau alta anomalie de atitudine exact aia vei primi inapoi. Aia sau altele mai rele..

    • Se poate să ai dreptate. Dar, oricum, asta nu stopează infuzia de sexualitate pe care o produce societatea. Iar efectele sunt greu de contracarat, fiindcă e în joc o forță deosebit de puternică și agresivă…

      • Nu o stopeaza, asa-i.
        Daca e sa vorbim despre solutii la infuzia generala de sexualitate malitioasa (caci sexualitatea in sine nu e ceva rau), atunci ar trebui sa o facem separat, caci treaba aia e mai complicata si merge mana in mana cu alte probleme ale societatii, iar solutiile partiale care incearca sa carpeasca situatia nu prea dau multe roade.

        • Și da, și nu. S-ar putea ca anumite excese să fie temperate cât de cât. Măcar. Altminteri, da, ai dreptate, cred că problema e de fond și vine din altă parte, atâta că se răsfrânge și aici.

  2. Felicitari, Teofil, pentru abordarea aestei spinoase probleme. Am intentionat de mai multa ori sa ma apropii de acest subiect, sensibil; pentru mine ca bunic, dar n-am gasi niciodata timpul necesar.

    • Nu, să nu mă creditați cu inițiativa. Eu doar am preluat un text nesemnat de pe smartwomen. Mă surprinde că nu și-l asumă cineva. Poate tocmai din cauză că subiectul e sensibil. Și eu cred că e destul de bine ridicată problema și cu decență, fără tonuri moraliste, dar foarte realist și credibil. Nu-i suficient însă, dacă vă uitați la ce comentează oamenii în subsolul textului…

  3. […] Sexualizarea prematură a copiilor « Cu drezina. […]

  4. asta se intimpla in contextul in care se raporta in urma cu citeva zile o scadere substantiala a interesului pentru sex a adultilor. cum le punem pe cele doua in ecuatie?

    • Probabil că trece… cu timpul.🙂
      Serios vorbind, probabil că fiecare capătă „hrană” potrivită cu ispitele vârstei lui.

  5. este teribil ce se intampla, si asta pentru ca mass media a devenit atat de superficiala, inca promoveaza toate nulitatile, fara pic de educatie/ bun simt, cu surplus de botox si silicon. sunt scarbita de fenomenul acesta.
    am o nepotica de 13 ani care (in ciuda tuturor celor pe care le vede) are inca un comportament normal pentru varsta ei. insa imi povesteste de colege de scoala care tin cure de slabire, se machiaza, se vopsesc si vin la scoala imbracate in latex. a cui sa fie vina ?

    • Părinții au o bună măsură de responsabilitate. Însă și ei au fost deja debilitați de mediul social. În orice caz, orice vină colectivă am găsi, cred că nu se poate scăpa de tot de răspundere individuală a fiecăruia.

  6. De multe ori m-am intrebat de und abundenta asta imensa de material erotic si pronografic , ce impact are asupra mea si ce impact asupra unui copil de 14 ani? Hai sa vedem ce simte adultul cand vede o femeie dezbracata pe coperta unei reviste( dau exemplul cel mai banal, daca poate fi numit banal, da , face parte deja din banalitatea cotidiana): adultul femeie va constientiza ca nu e ca si cea expusa, si daca nu are un echilibru psihic stabil, daca nu va avea incredere in sine, si daca totusi e cat de cat frumoasa, va incerca sa repare ce se poate, va da fuga pe la tot felul de saloane de infrumusetare, pe la tot felul de stilisti, va pune in miscare un angrenaj conceput sa-i ia banii! Femeia care se considera urata va cadea pur si simplu in depresie! Amandoua categoriile de mai sus sunt manipulate sa devina marfa de consum pentru potentiali pretendenti la o distractie pasagera! Femeia echilibrata, va privi , daca i se va parea ca respectivul model are un machiaj sau un accesoriu care sa-i vina si ei bine, isi va insusi ideea, si cam atat.

    La barbati, nici nu mai intru in teorii psiho-sociale, pentru un neanderthalian, dezastru……. Si pentru babatul echilibrat e destul de greu, fiind setati pentru inmultire( trebuie sa ne asumam masculinitatea nu sa ne-o negam, negarea implica un risc mult mai mare), este necesar un exercitiu al mintii, un fel de rutina indusa in comportament , de-a trece doar cu rpivirea peste asemenea imagini fara a le da voie sa-ti intre-n minte!

    Revenind la bietii adolescenti, nici n-as vrea sa ma pun in pielea lor: sunt intr-o situtatie in care nici macar nu se cunosc pe sine, habar n-au ce se intampla cu ei, trairile pe care le au, sunt fortati sa ia decizii inainte de-a se cunoaste si….., sunt aruncati in viata fara sa stie ce este viata,totusi fiind convinsi ca surogatul pe care sunt tentati sa-l traiasca se numeste viata, si inca la maxim!

    Toate trei descrierile de mai sus se incadreaza intr-un singur enunt:,,populatie de consum”, pornind de la o banala poza cu o femeie mai mult sau mai putin dezbracata. Sa nu ajungem in sfera filmelor porno, acolo se declanseaza ,,Apocalipsa”.

    • Carne de tun, nu alta. Târfe de 8-9 ani, masculi de 10. Foarte nasol.

      • Nu, Teofil, nu tarfa de 8-9 ani si masculii de 10 , ar fi mult prea simplu, ar face sex pana la saturatie si la un moment dat si-ar dori altceva, in mod categoric si-ar dori alt ceva, chipul lui Dumnezeu in om nu moare, doar se perverteste! Impactul e mult mai dur, copilul de 10 ani cand vede asa ceva, il apuca scarba(la ce perversiuni sunt, nici nu-i de mirare), il apuca teama( vede ceva pentru care nu-i pregatit),se simte inferior(niciodata el sau ea nu va ajunge la o asemenea performanta) si totusi i se cultiva dorinta sexuala! Din tot amestecul asta va iesi, in mod special pentru baieti, un individ plin de hormoni, care nu va actiona decat in grup. Nu vezi ca de la o anumita varsta adolescentii, in mod natural, cauta protectia grupului dar apoi se individualizeaza ca entitati de sine statatoare! Ei bine pornografia, exact asta urmareste, amputarea acestui segment de dezvoltare: sa ramanem in haita, sa privim cu ochi hulpavi la femele si sa ne batem pentru ele sau, daca femela e dispusa, e bine si toti pe rand, ca doar asa e in filme! Un fel de preistorie neomodernista! Pe asemenea scelerati ii conduci cum vrei si unde vrei, te vor iubi …. numa sa vrei dar cred ca ar fi mai bine….. sa se teama de tine ca doar asta ai indus in ei prin programele de manipulare regresiva!?

        • Ce zici tu, într-adevăr, e mult mai nasol. Și cred că studiile socio-psihologice sunt de partea ta.

  7. Dincolo de atatarea poftelor, de supralicitarea unor porniri, eu cred ca in plan instinctual exista un prag limita, peste care nu poti trece fara a te indrepta pe o panta descendenta. Luati exemplu unui lucru care va face placere, care va excita unul din simturi si imaginati-va ca veti putea sa va bucurati de el in orice moment. Ce se va intampla la un moment dat ? E lesne de raspuns: intervine saturatia. Placerea nu se poate amplifica la nesfarsit. Astfel se ajunge pe panta opusa. Credeti ca promotorii consumismului (si in speta ai consumismului pornografic) nu si-au pus problema asta ? Atunci inevitabil, se pune urmatoarea intrebare: ce se urmareste de fapt ? Adica ce se rmareste prin obtinerea saturatiei la nivel macro ?

    Daca sunteti in acord cu ce am scris mai sus poate oferiti dvs. un raspuns.

    • In ceea ce ne priveste, frate Eugen, ai dreptate, ajungem la saturatie dar rapoteaza-te la copii( despre ei este vorba in articol), pentru ei consecintele pot sa fie devastatoare! Pentru ei poate sa intervina confuzia intre a vedea/a face si a fi… Sunt convins ca nu lasa Dumnezeu la voia intamplarii nimic, cunosc copii care deja au gustat din fructul oprit( asa ca-n filmele X- ei , sarmanii , cred ca daca nu-i vad cei apropiati totul e ok dar cei apropiati au prieteni pe care ei, cei in cauza, nu ii cunosc…. doar traim in societate , o societate atat de transparenta…), si ii vad in biserica, aproape in fiecare duminica! Nu sunt obligati sa vina, nu cred ca ar incerca sa salveze o aparenta, vin pur si simplu! Mi-am facut un obicei in ai urmari, niciodata n-am vazut plictis pe fata lor ci o dorinta de-a afla ceva… Ei bine, aici biserica nu e pregatita…, se descurca fiecare cum poate, oile negre inca se intorc la pastor dar pastorul… nu le cunoaste! Ortodoxul nu le cunoaste deloc iar neoprotestantul nu le cunoaste sufletul! E doar o chestiune de timp sa plece de tot, la prima predica mai dura sau la prima abordare directa!

      Parerea mea sincera, un adolescent de 17 ani e un inocent, lumea in care a trait pana acum , peste noapte s-a transformat in alta, el s-a transformat in altcineva, i se dau niste responsabilitati de adult lui care inca e un copil, se uita la prietena lui din copilarie, o vede si pe ea schimbata, traieste niste senzatii inedite privind-o, se simte vinovat pentru ceea ce simte,ii este rusine de ceea ce a devenit…. si as putea continua… In definitiv totul e normal dar nu e cine sa le spuna, atunci si-ar asuma ceea ce sunt si ar creste asa cum trebuie, mandri ca s-au transformat in adulti! Dau cel mai banal exemplu: priviti fetele de 12-13 ani carora le-au crescut sanii, merg cocosate de spate , nu cumva sa se vada! Am avut cateva discutii dure cu cateva, de la noi din familie(dar erau ale noastre), le-am certat, ceva de genul: Spatele drept, pieptul in fata, acum esti femeie! Sa nu-ti fie rusine de asta! S-au rosit putin dar au indreptat spatele si-au pasit cu dreptul in noua viata! Altfel , se alegeau cu o scolioza si cine stie cand scapau si handicapul ala inutil?

      Repet, biserica nu are solutii pentru integrarea tinerilor, merg asa dupa ureche, cum am mers si noi, Teofil, mai cuminte, eu, la limita destrabalarii! Pana la urma, s-ar putea sa ai dreptate , frate Eugen, pentru fiecare exista un moment…

      • Problema e ca maturizarea timpurie poate conduce la o saturatie timpurie. Pot sa ma gandesc la consecintele unei astfel de ,,politic” dar mi-e greu sa ma exprim transant in povestea asta.

        Exista doua cai extreme prin care ai putea sa opresti pe cineva de la ceva: interdictia cu desavarsire sau permisivitatea fara nicio opreliste. In primul caz poti obtine ca efect imediat rezultatul asteptat, dar asta poate fi o aparenta care sa ascunda o adanca tentatie a fructului oprit, refulata. Tentatia poate sa se manifeste cu putere la un moment dat. In al doilea caz vei avea o manifestare deplina a tentatie dar in timp, incetul cu incetul intervine ,,apusul”, ,,cade cortina”, totul se stinge. Iar aceasta stingere e mult mai puternica decat aceea obtinuta prin inhibarea emotionala in urma interdictiei transante.

        Ca stingerea se produce pe la 40 de ani e una dar daca se produce pe la 20 – 25 ? Adica atunci cand omul are in genere (sau abia incepe sa aiba) in contextul actual, datele necesare fondarii unei familii ? Trendul actual e urmatorul: sexualizare cat mai precoce dar fondarea de familie cat mai tardiva. E un decalaj pe care generatiile mai vechi nu-l aveau in proiect, as putea spune chiar ca nu prea-l concepeau. Daca vorbim de cei ce sunt copii astazi poate ar trebui sa avem in vedere si acest aspect.

        • O observatie geniala, eu am subliniat ce impact are pornografia asupra tinerei generatii, tu ai adancit si mai mult problema, pana la prasele si inca si rasucita-n rana, asa-i, impactul asupra societatii crestine va fi catastrofal, nu se va mai casatori nimeni… De-atatea ori am discutat cu Teofil pe-aceasta tema, uite ca , din observatie in observatie, se contureaza acest adevar dureros: se incepe lovirea crestinismului exact in partea cea mai vulnerabila, cea care da vitalitate a tot ceea ce-nseamna doctrina si traire: FAMILIA CRESTINA .Foarte bine punctat, frate Eugen! Sa vedem ce observatii are de facut Teofil, ,, cel iubit de Dumnezeu „?

  8. Multumesc pentru apreciere. Stii, stand de vorba cu un coleg despre impactul pornografiei asupra celor ce pasesc acum in viata, acesta era convins ca scopul final ar fi stoparea cresterii populatiei. E una din metodele de a lovi in familia traditionala care are ca principal scop nasterea de prunci. A se adauga aici si incurajarea homosexualitatii. Eu personal nu am nimic cu cei ce practica ,,sportul” ca indivizi luati in parte, am doar cu fenomenul. Dar vezi, ,,flagelul” ameninta mai mult lumea crestina care in genere are o rata de inmultire mai scazuta fata de (sa zicem) statele musulmane. Nu stiu ce sa zic.

  9. Acum nu zic ca-i rau sa mai ,,stea inmultirea oamenilor pe loc” dar chiar trebuie sa distrugem individul pentru asta ? Vine Sfarsitul, asta este, trebuie sa-l acceptam. Totul e desertaciune pe lumea asta. Inclusiv lumea.

    • Nu distrugem individul, doar il modelam conform necesitatilor! Ne trebuie doar o masa de manevra careia sa-i dam din cand in cand ,,paine si circ „. Ce ma mira pe mine e faptul ca se mira altii? Nimic nu e nou, totul e vechi dar imbracat intr-o haina noua! Acum 12 ani, un parinte profesor de Istoria Bisericii Universale ne-a invatat sa privim viata din aceasta perspectica, a evolutiei repetitive a timpului ciclic , la inceput am ramas uimit apoi am inteles cum functioneaza istoria, la fel dar intr-un fel altfel, ca si cum niste nemuritori s-ar juca cu noi de-a lungul veacurilor!?

      Cat despre stoparea inmultirii oamenilor, daca s-ar urmari doar atat, ar fi o manevra mult mai cuminte decat un razboi la scara mondiala( rau cum e, din cand in cand, razboiul e o necesitate, crunta dar privit din-afara fara implicatii emotionale , e ca un fel de ciclu menstrual din toate punctele de vederem demografic, social, economic, politic- dar razboiul cu sabie si cu arc, acolo clar ar fi o selectie naturala conform principiului darwinist, ca in realitate daca s-ar porni al treilea razboi, al patrulea sigur ar fi cu piatra si ciomag), numai ca , din pacate nu se vrea doar atat… Crestinismul e o religie ,,depasita”,se vrea sa se inteleaga ca e asa( majoritatea liderilor spirituali isi dau concursul la intretinerea acestei aberatii, se marjeaza pe supunerea omului nu pe innobilarea lui, pentru acest din urma adevar a venit Iisus Hristos pe pamant! Cum sa innobilezi omul, cum sa-l ajuti sa se individualizeze ca si entitate de sine statatoare, nu mai ai cum sa-l conduci. Si ca sa vezi ca nimic nu-i nou, citeste Ezechiel cap.34, sa vezi ca si atunci preotii erau la fel ca acum, nimic nu-i nou doar altfel), dar undeva se va gasi o portita de scapare ca nu lasa Dumnezeu sa se intample decat pana la un punct, punctul culminant! Apoi… vom vedea ce ni se-ntampla… pentru ca degeaba se strofoaca ei, toti traim sub acelasi semn al unei binecuvantari sau al unui blestem: NU E BINE CA OMUL SA FIE SINGUR! E un fel al Lui Dumnezeu de-a zambi condescendent in fata planurilor lor, un fel de-a zice: HAI SA VEDEM CAT VA MAI DUCE MINTEA… Si-i duce , fii linistit, ii duce…………

      • Ii duce cat le-a fost dat.

        Legat de ciclicitatea unor fenomene, sunt de acord cu asta pe masura ce mai citesc si eu ceva istorie. Si mai si gandesc la ce citesc. Sunt cateva mari manifestari care se tot repeta de cand lumea. Cand una, cand alta, in functie de circumstante. Daca ai ,,prins” aceste cateva manifestari esentiale poti capata la un moment dat si calitati de profet (desi profetia adevarata o ai de la Cel de Sus). Daca stii sa vezi trecutul iti va fi mai usor sa privesti si in viitor. Eu nu pretind ca am atins o astfel intelepciune dar imi place ideea ca asa ceva ar fi de urmat. Cat se poate.

        Cat despre razboi acesta devine din ce in ce mai greu in prezent. Dar (o sa razi de asocierea pe care o fac) se face in continuare sex. Pe toate canalele. ,,Make love, not war !”, nu, S-ar putea (ce ironie !) ca tocmai prin sex sa se obtina imputinarea populatiei si nu cresterea ei. Acum recitind randurile mele de mai sus, cred ca asta am vrut sa afirm.

        ,,Make love, not war !”. Razboiul nu mai e necesar. Nu zic ca membrii generatiei hippy intelegeau prin asta ce insinuez eu aici. Si poate ca nici nu puneau semnul de egalitate intre ,,love” si ,,sex”. Dar nu cred ca fenomenul hippy, deosebit de interesant prin multe aspecte, a aparut din senin, precum eruptia unui vulcan. Si nu stiu daca cei din umbra nu s-au gandit, printre altele, si la problemele pe care le punem noi in acest articol.

  10. ,,Make love, not war !”, nu ?. Am apasat din greseala un buton mai sus. Nu-i cu virgula ci cu semnul intrebarii. O intrebare retorica, desigur.

    • Din tot ce-am discutat pana acum, cert este faptul ca trebuie mentinut un control al echilibrului demografic dar nu aceasta este solutia, cea dezbatuta de catre noi mai sus! Nu sunt adeptul a unei manipulari conspirationiste dar, oricine citeste cele expuse mai sus si-si ia ca tema sa urmareasca pe viitor deciziile pe care la iau marile puteri in acest sens, vrand nevrand ajunge la aceeasi concluzie fara a exista riscul de-a deveni un paranoic!

      Pana nu am citit acest articol , pana nu am citit comentariile tuturor, nici nu mi-a trecut prin cap ca s-ar vrea o asemenea monstruozitate! Rumegand cele scrise mai sus mi s-au aliniat in minte toate informatiile pe care le-am inmagazinat de-a lungul anilor
      Am un stil haotic de-a citi,de la povesti nemuritoare pana la lucrari de psihologie, mai putin literatura de tren, aia ma omoara. Deci si informatiile, si felul meu de-a gandi nu e liniar , ca si cum m-as scarpina cu mana dreapta la urechea stanga. Uneori , Teofil rade de felul asta al meu de-a fi. Articolul asta a fost ca un fel de matrita , in care s-a asezat tot bagajul meu de cunostinte! In prima faza nu mi-a venit sa cred dar…, asta e…

  11. Ma rog, s-ar putea ca in unele cazuri sa fi fortat eu nota. Dar cred cu tarie ca ceea ce ni se intampla (in punctele esentiale) nu e … intamplare.

    Pe de alta parte, nu zic nici ca ar fi absolut malefic un control ,,de sus”. Asa se preintampina haosul. Trebuie sa incercam sa intelegem niste fenomene si sa ne exprimam la un moment dat parerile chiar cu riscul de a parea absurzi. E o incercare, nu pretindem ca suntem infailibili in opiniile noastre.

    S-ar putea ca mai tarziu peste zece – douazeci de ani sa vedem mai clar ceea ce ni se intampla azi. Asa cum vedem un pic mai clar ceea ce ni s-a intamplat in urma cu doua decenii. Analizeaza trecutul si nu uita ce ai spus: si anume ca istoria se compune din cateva manifestari mari si late. In prezent, daca traim ce traim cam ce ar fi posibil sa urmeze ? Poate dai rateuri dar merita sa ne punem intrebari ?

  12. Ultima fraza nu e intrebare ci constatare. Iar m-am grabit.

  13. Citind ce-ai postat ultima data iar m-ai cam pus pe ganduri, si nu referitor la subiect? Mare gaselnita si Intenetul asta,facem tot felul de analize, ne punem tot felul de intrebari, ne punem de acord cu tot felul de intrebari dar… ramanem in carapacea noastra, fiecare in carapacea lui! E si asta un fel de atitudine dar daca ar fi s-o aseman e un fel de ca si cum ar latra cainii la luna! Totusi e bine ca se naste un curent de opinie, deocamdata ,, unii stim ca mergem la taiere si n-avem ce face pentru ca suntem in rand …” Asa va fi si sfarsitul lumii, sa accepti sa mori fara a te opune . Interesant….., rodul unei gandiri neliniare(cum ziceam mai sus), vorbesti despre una si el descopera altceva….

    • Ce ai scris ar putea fi asociat cu mesajul ,,unde dai si unde crapa”. Adevarul e ca am o tendinta de a generaliza si de a ,,sari” dincolo de subiect. As putea fi acuzat de reductionism sau de deviere de la subiect. De mai multe ori mi s-a intamplat sa comentez articole ale domnului Stanciu si sa ma departez (e adevarat ajutat si de alti preopinenti) de subiectul strict al articolului. De asta data cred insa ca m-am departat ceva mai putin. Cred ca e important sa intoarcem un fenomen pe toate fetele (cat ne ajuta conostintele si mintea) si sa vedem unde poate sa duca.
      Daca nu am reusit sa transmit mesajul dorit e doar vina mea. Asum.

      • Si ca sa terminam comentariile la subiect, voi scrie ma jos un text din Osea cap. 4 vers.9-10. Nu uita ca au fost scrise acum 2500 de ani dar se aplica veacurilor din urma,a stiut profetul ca asa se va intampla! E bine de citit tot capitolul pentru o analiza contextuala:

        ,,Dar si preotului i se va intampla ca si poporului; ii voi pedepsi dupa umbletele lui, si-i voi rasplati dupa faptele lui.
        Vor manca si tot nu se vor satura , vor curvi si tot nu se vor inmulti,pentru ca au parasit pe Domnul si poruncile Lui. ”

        E de-ajuns sa privim in jur, flagelul obezitatii ar trebui sa ne puna pe ganduri, cat despre ce-am discutat mai sus, deja e in mare voga, vor urma doar consecintele,… tot nu se vor inmulti…” Vor zice unii ca se aplica doar poporului evreu dar sa nu uitam ca ne-am asumat Vechiul Testament ca si pe-o carte revelata nu ca pe-o istorisire a perpetiilor unui popor!

  14. Măi, fraților, dar văd că v-ați întins la vorbă, nu glumă. Ca deținător al blogului, se cade să vă răspund. O să amestec puțin ideile, pentru că nu mai știu acum care sunt ideile aduse în discuție de Florin sau de Eugen.

    1. Aș aprecia internetul pentru că, iată, așa am ajuns să discutăm în trei, într-o formulă absolut imposibilă în alte condiții. Ce șanse ar fi fost ca un ins din București să întâlnească un evanghelic și un ortodox din Oradea și să se pună la taifasuri pe tot felul de subiecte care-i interesează și care-i frământă. Așa că, până la alte restricții, cred că internetul are și partea lui de binecuvântare.

    2. Generația libertinajului (cea cu make love…) are, din câte am citit eu, câțiva părinți spirituali: Sartre, Huxley, Herbert Marcuse, Michel Foucault. Băiețașul Bendit-Khon era doar o portavoce. La fel și Beatles sau alții, A, era să-i uit pe Alfred Kinsey și Margaret Mead, alți guru ai generației.
    Ei bine, toți vorbeau despre libertate sexuală deplină (Sartre a mers până la a susține pedofilia, iar Kinsey – un monstru uman – a practicat-o și a documentat-o). Toți încurajau avortul (fiecare cu motivația lui). Foucault era gay și milita pentru asta.
    Huxley vorbește explicit despre necesitatea controlului demografic, în Reîntoarcerea la minunata lume nouă.
    Cu siguranță există ceva legitim în ideea de a limita cumva populația la posibilitățile planetei, dar la fel de sigur e că există ceva malefic în a distruge morala tradițională (care a ținut lumea laolaltă) doar pentru a obține acest deziderat.

    Nu știu dacă să cred în vreo conspirație. Poate e vorba doar de un soi de vizionarism pe dos. Oamenii ăștia au văzut niște probleme și le-au dat soluțiile lor. Acum, de ce le-a primit societatea… asta e altă poveste.

    3. Mi se pare că creștinii s-au preocupat prea mult să condamne revoluția sexuală și nu și-au dat silințele s-o înțeleagă în profunzimea ei. S-o expediezi simplu ca pe-o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu nu prea te ajută să înțelegi cu adevărat motivații, cauzalități. Iar pentru a putea răspunde pe limba celor în cauză, mi se pare că ar fi nevoie să înțelegi cât mai bine fenomenul. Cu siguranță că există creștini care au încercat asta, dar nu au devenit prea populari.

    De pildă, e relativ ușor de remarcat că babele siliconate ale zilelor noastre erau în anii 70 tinere în floarea vârstei, deosebit de potrivite pentru „make love”. Între timp, au ajuns victimele propriilor filosofii. Ideea nu e a mea, am găsit-o la Houellebecq care, prin gura unui personaj, pune pe seama frustrărilor acelei generații toate bizareriile new-ageiste. După ce i-a trădat corpul, foștii hippy sau cum s-or mai fi autoîntitulat ei, nu mai avea ce face. La morala creștină nu se puteau întoarce că erau prea orgolioși sau prea sceptici, așa că au căutat alte făgașe pe care să-și descarce frustrările și să-și îmbunătățească oleacă viața. Foarte simplist spus, refugiul în practici religioase de natură ezoterică e consecința impotenței sexuale sau a indezirabilității lor ca trupuri. Așadar, când trupul nu mai poate, oamenii speră că tot mai au ceva pentru care să trăiască.

    4. Problema cu plăcerea e complicată. Din câte înțeleg eu, limitele sunt destul de greu de atins, dar cu siguranță există un capăt. Poate că uneori capătul e rezistența organismului, alteori e lehamitea. Dar, să nu subestimăm posibilitățile imaginației: există sado-masochism, există multe alte forme degenerate de plăcere unde se amestecă durerea și plăcerea duse până la paroxism.

    De altă parte, măcar un lucru minimal se poate face (asta ca răspuns la cele două căi propuse de Eugen: restricția absolută și permisivitatea maximă): se pot arăta omului consecințele pe care o anumită practică le atrage. Generația anilor 60-70 reprezintă un material didactic ideal, cu toate frustrările lor, cu divorțurile care au traumatizat generații întregi etc. Astea toate pot constitui avertismente pentru cel gata să se arunce în brațele plăcerii. N-am experiență cu educara copiilor (decât foarte puțină, care decurge din discuții cu elevi), dar bănuiesc că păstrarea legăturii autentice cu copilul și discutarea chiar și a celor mai sensibile subiecte pot diminua din ravagiile provocate de libertinajul fără limite.

    Nu-mi place deloc ideea de a interzice complet, dar, de aici înainte, e clar că intrăm într-un teren fără reguli, fără repere prea multe. Riscul e foarte mare, dar mi se pare singura cale posibilă. Aventura de a fi părinte și efortul continuu de a rămâne în preajma copilului tău.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: