Creștinii și protestele

commons.wikimedia.org

Într-un articol publicat pe pași.ro (preluat de Creștin Total), d-l Darius Cornean ridică întrebarea dacă creștinii ar trebui să protesteze. Textul – concis – dă un răspuns destul de imprecis. Am înțeles că, în principiu, e ok să iei parte la proteste.

Accentul însă mi se pare că ar trebui să cadă în altă parte. O scurtă incursiune în istoria Bisericii lămurește chestinea participării ca atare la un protest. În primele conflicte dintre Biserica proaspăt formată și liderii religioși ai evreilor, Petru stabilește un principiu de lucru fără echivoc: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni”. Așadar, nu capătă legitimitate doar ideea de protest, ci chiar și cea de nesupunere fățișă față de oameni.

Există o întreagă literatură apologetică produsă de scriitori bisericești din veacul al II-lea și al III-lea, în care Tertulian, Ciprian, Minucius Felix, Iustin Martirul și Filosoful etc. adresează scrisori autorităților, protestând – cel puțin așa s-ar traduce astăzi demersul lor – împotriva persecuțiilor ce-i vizau pe creștini.

Notez cu titlu de anecdotă că e oarecum ironic ca într-o revistă (neo)protestantă să se discute legitimitatea ideii de protest. Însă, revenind la chestiuni serioase, orice idee fondatoare poate fi pusă în discuție.

Citește mai mult »

Reclame