Mă, copii, purtați-vă frumos cu cuvintele

Până prin adolescență e ceva firesc ca oamenii să nu aibă o idee prea precisă despre semnificația fiecărui cuvânt folosit (așa se justifică și apelativul pe care l-am folosit în titlu). Chiar și după ce e depășită această vârstă, se întâmplă să mai exagerezi – că doar d-asta există hiperbola –, însă e de preferat să știi că o faci. Mai ales dacă ești într-o branșă care lucrează cu cuvinte.

Cuvinte precum dictator, tiran, revoluție au un anumit conținut care nu-i bine să fie vărsat pe oriunde, oricum și oricând. Zic unii că vor să facă o revoluție împotriva dictatorului Băsescu.

Mai întâi, Băsescu nu e dictator. Lucru lesne de dovedit. Câtă vreme gurile de foc ale lui Voiculescu au libertatea să-l scuipe la infinit pe președintele țării, făra ca cineva să le pună călușul, nu-mi vorbiți, vă rog, de dictatură. Cuvântul e cu totul nelalocul lui.

Câtă vreme Gâdele de la Antena 3 își debitează înțelepciunile pe post cu un aer care jignește orice inteligență peste medie, iar CNA-ul nu reacționează nici măcar când s-ar cuveni, libertatea presei nu cred să fie în primejdie. Or, unul dintre semnele unei dictaturi sadea e tocmai pumnul vârât în gura presei.

A, faptul că Băsescu trece fără să-l asculte pe Ponta-Antonescu deranjează? Prea bine, asta-i cu totul altceva. Probabil că, după semnele exterioare, Băsescu e autoritar și rigid, probabil că e mitocan și îndărătnic, probabil că e rău-intenționat și ticălos. Dar asta nu-l face dictator.

Mă, copii, voi ați auzit de Ceaușescu, știți ce înseamnă dictator? Ați auzit de Stalin? De Mao? De Kim Ir-sen? De Tito? Ăștia erau dictatori. Dar voi sunteți liberi să strigați la fiecare colț de gard, de pe fiecare blog că Băsescu e dictator. Deci cum împăcați atâta libertate cu ceea ce vă iese pe gură?

Faptul că Băsescu s-ar putea să folosească justiția ca să se răzbune pe anumiți indivizi – acuză repetată cu obstinație, dar niciodată dovedită – ar intra mai degrabă în logica răzbunărilor transpartinice, practicate în România fără rușine în ultimii 20 de ani. Nu cred c-ar avea cineva tupeul să spună că sub Iliescu nu se practica justiția părtinitoare… Să fim cinstiți măcar cu noi înșine.

Apoi se mai zice că Băsescul e tiran. Măi, copii, tirania lui Băsescu e greu de demonstrat când el e doar președinte, iar legile sunt date de către un Parlament. Dacă Băsescu e chiar atât de tiranic, atunci el poate să se manifeste ca atare numai pentru că toți politicienii sunt lipsiți de conștiință și nu-l împiedică (preferând, în schimb, să facă pe seama lui capital electoral). Ceea ce nu m-ar mira, dar ar trebui să vorbiți atunci despre oligarhie. Iar din această oligarhie, pe cât punem pariu că fac parte, nemărturisit, și o seamă întreagă de membri ai opoziției? Deci avem o problemă mult mai mare decât părea inițial.

Băsescu ar putea fi considerat mai degrabă autorul moral al unor legi, instigator, spirit malefic, eminență cenușie, complice la crime provocate de legile date de Guvern. Asta e posibil și nu-i puțin lucru, dar cum să vă produceți, oameni buni, cu cuvinte atât de mari pe burtierele televizoarelor? Nu vi se roșește simțul lingvistic sau măcar cel al proporției că aruncați cu vorbe ca apucații?

De fapt, ce îmi bat eu capul aici, de vreme ce televiziunile nu vor să informeze, ci să facă rating?

Și, mă copii, ce faceți voi nu e revoluție, ci e protest. Voi chiar vă închipuiți că veți schimba cu totul structurile politice și sociale? Firește că nu, că doar n-ați căpiat. Vreți cel mult să-i alungați pe cei de acum, care nu vă plac, și să-i înlocuiți cu cei pe care-i preferați voi. E treaba voastră, se poate, de ce nu?

Dar nu mai vorbiți de revoluție că vă ia lumea în serios și la urmă nu faceți decât să produceți un mare fâs. Adică îl înlocuiți pe Băsescu cu Ponta-Antonescu. Veți înlocui ciuma portocalie cu haita flămândă a opoziției. Poate că ne-o fi ceva mai bine, dar vedeți și voi cum toată clasa politică e cam de același calibru.

Nici măcar Revoluția din 1989 nu a fost o revoluție adevărată, fiindcă n-a reușit decât să-l instaleze confortabil pe bolșevicul Iliescu în scaunul prezidențial. Lăsa-ți-o moartă cu revoluția. Alegeți obiective mai modeste, fiindcă altfel ar trebui să vă deziceți și de voi înșivă.

Mai auzeam un slogan stupid: „Oricine numai Băsescu nu!” Chiar așa, mă, copii? Chiar și un pui de Hitler sau de Lenin? Nu vă pasă că vine un neolegionar sau un comunist în locul lui Băsescu? Mie chiar îmi pasă și e foarte posibil. Tocmai tonul ăsta disperat mă sperie. Cum adică oricine? Eu vreau ceva mai bun. De aceea n-am aderat nici la campania „Orice numai PSD nu!” Deși sunt un adversar constant al acestui partid.

Sunt de acord cu „Jos Băsescu!”, dar nu-mi veniți cu d-astea, mă, copii, că nu toți am stat numai la televizor de 20 de ani încoace ca să ne puteți înfierbânta și prosti cu tonul ăsta alarmist. Mergem și să protestăm dacă-i cazul, dar nu sub umbrela USL-istă că ne mâncă amarul…

Mă, copii, folosiți cuvintele cu precauție, că va trebui să le umpleți cu conținut și nu veți avea de unde. Mă sperie imprecizia voastră terminologică, mă tem că și gândirea vă e la fel de exaltată. D-aia, mă, copii, sper că nu credeți ce spuneți. Nu-i dați lui Băsescu un loc mai însemnat decât i se cuvine, decât merită. Lăsați-l să fie, în cel mai rău caz, un conducător execrabil, dar nu-l transformați într-un reper, fie el și negativ.

Mă, copii, intransigența voastră pare extrasă chiar din vocabularul și năravul Băsescului. Dar voi puteți mai mult de atât, mai bine de atât. Cel puțin așa sper. Că dacă aflu că țara e plină de băsești micuți… musai să-mi iau câmpii, mă, copii…

Publicitate