Postat de: Teofil Stanciu | 14/01/2012

Raed Arafat – furnizorul nostru de încredere

preluată de pe smurd.ro

Precizez de la bun început că am mare stimă pentru ceea ce a reușit să facă Raed Arafat în România. Sistemul pus la punct de el este o palmă pe care profesionalismul a administrat-o birocrației și delăsării. În timp ce o grămadă de manageri de spitale se văicăreau că n-au bani, că nu pot, că nu știu, Raed tăcea și făcea. Și făcea bine. Și bine făcea. Merită toată susținerea noastră.

Dar dacă Arafat ar fi fost un profesionist desăvârșit în turism sau în arta culinară, dacă arfi pus la punct un lanț de cofetării excepționale sau ar fi reușit să implementeze un sistem performant de lucru în agricultură, după care să devină secretar de stat, atacurile lui Băsescu nu ne-ar fi scos din pepeni.

E normal, veți zice, doar e vorba de sănătatea noastră. Tocmai asta vreau și eu să zic. În esență și dincolo de primul strat al discuției, nu pe Raed Arafat îl căinăm (există și câteva excepții reprezentate de oamenii care au lucrat direct cu el și l-au cunoscut), ci propria noastră soartă ne-o plângem.

Prin sistemul de intervenție rapidă pe care l-a creat, medicul arab a devenit furnizorul nostru de încredere. Toți cei care am avut nevoie de ambulanță (înainte să se pună SMURD-ul pe picioare) știm că timpul ce se scurgea între momentul apelului și sosirea efectivă a mașinii era imposibil de estimat. Putea fi vorba de câteva minute, dar și de câteva ore.

Totuși, lumea n-a trăit tot timpul cu servicii de ambulanță la îndemână. Cu doar vreo două veacuri în urmă, nici nu ți-ai fi putut închipui așa ceva. Acum 50 de ani, în România, țăranii erau duși la spital cu căruța. Dacă supraviețuiau, bine, dacă nu, asta e… Bunicul n-a supraviețuit, de pildă.

Cu toate acestea, oamenii nu erau mai disperați decât acum, nu erau mai fără chef de viață. Atâta doar că moartea făcea parte mai firesc din existența lor. Erau poate mai conștienți de fragilitatea vieții și de faptul că destinul lor se poate curma oricând.

În multe dintre țările Africii nu există nimic similar cu SMURD. Îmi povestea o prietenă că un copil a murit din cauză că părinții săi n-au avut bani să cumpere un litru de combustibil ca să-și aducă pruncul bolnav până la un centru sanitar. Europa nu prea poate concepe așa ceva.

În lumea civilizată, sistemul de sănătate trebuie să ne furnizeze speranță, încredere, certitudini. De fapt, i se cere să suplinească rolul Bisericii de odinioară. Firește că, din când în când, limitele medicinei și disfuncționalitățile sistemului dau vălul la o parte și, preț de câteva clipe, toți devenim conștienți că așteptările ne-au fost înșelate. Însă ne uităm în altă parte și ne spunem în barbă că nouă nu ni se va întâmpla la fel.

Îndrăznesc să afirm, așadar, că indignarea ni se trage din faptul că legea lui Băsescu atentează la furnizorul nostru de încredere. Nu ne intrigă, în fond, că un profesionist este pus la zid (s-a întâmplat de enșpe mii de ori) sau că sistemul s-ar putea să piardă un reprezentant valoros (exodul medicilor a început de multă vreme, dar nimeni n-a ieșit să strige în stradă), ci ne deranjează că dispariția unui personaj simbol ne compromite grav orizontul speranței.

Așa șchiop și corupt cum e, sistemul public de sănătate era (alături de sistemul de asigurări și de dumnezeul suprem: banul) unul dintre pilonii care ne ajutau să construim un pod peste spaimele viitorului nostru. Criza însă a dovedit deja că banul e extrem de volatil. Asigurările n-au nici ele cum să reziste fără bani. Așa că mai râmânea sistemul sanitar. Vorba ’ceea: sănătoşi să fim…

Ei bine, acum nu mai putem spera nici măcar că vom fi sănătoşi. Cazul lui Raed Arafat n-a făcut decât să ne dezvăluie o realitate. Nu există leac sigur împotriva suferinţei şi a morţii. Toată performanţa medicală actuală nu reuşeşte să furnizeze decât nişte paleative pentru speranţă.

Dacă admitem ideea – ades vehiculată – că societatea noastră este una serios degenerată, atunci protestul pro-Arafat dovedeşte că s-a atins o coardă sensibilă foarte adâncă, că a fost lezată o nevoie fundamentală. Altfel cum se explică faptul că toată gargara USL-istă, tot populismul sindicalist n-a izbutit nicicum să genereze manifestări atât de reuşite în ultimii ani?

Raed Arafat este unul dintre sfinţii panteonului nostru instituţional laic de care ne-am legat speranţele de supraviețuire. Înlăturarea lui ne dovedeşte în chip dureros că iar ne-am înşelat, întocmai cum ne-am înşelat şi când ne-am pus încrederea în Băsescu, în urmă cu opt ani. Contează mai puțin cine-i de vină, de data asta.

Nu cred că simțul civic îi scoate pe oameni în stradă (ar fi trebuit să iasă de nenumărate ori până acum), nici că-i unește spiritul de solidaritate. Mai degrabă aș crede că disperarea îi scoate în stradă, iar ceea ce-i unește sunt fantasmele sumbre ale viitorului. Prin urmare, protestul n-are de-a face cu Băsescu, ci cu noi înșine.

Băsescu doar dezvăluie din când în când crâmpeie ale acestei lumi fără Dumnezeu și fără speranță. Prin urmare, marele lui păcat este că subminează religia statului laic, zdruncină credința în capacitatea unor instituții de a ține locul unui zeu suprem și binevoitor.

Raed e un sfânt de ocazie pe care, în maxim 6 luni (și dacă situația ar fi de așa natură), majoritatea celor care-l venerează azi l-ar scuipa și beșteli. Pentru televiziuni el e doar carne de tun, fiindcă a stârnit un neașteptat „val de simpatie”. În curând valul de simpatie se va retrage și va merge spre alte țărmuri.

Iar noi vom rămâne la fel: în căutarea altor furnizori de speranță și de încredere. În căutarea altor sfinți ai sistemului. Căci, la urma urmei, vrem atât de puțin: să fim sănătoși și să avem o speranță… Doamne, de ce-s așa greu de obținut?


Responses

  1. Hmm, eu mai degrabă aș spune că Arafat a fost un pretext bun (reprezentând sănătatea, necesară oricui) pentru ca lumea să se mobilizeze și să iasă în stradă. Însă ceea ce strigau ei era un loc de muncă, unul bine plătit, cei 25% înapoi, demisia lui Băsescu. Și protestul continuă și acum, după ce legea sănătății a fost retrasă, oamenii strigând că-l vor afară din Cotroceni pe marele B. Eu văd asta ca un cui de grenadă, care apoi explodează singură mai departe. Asta dacă vor continua…

    • Grenada, nu cuiul. (ca să fiu clară)🙂

    • Ceea ce spun eu nu se exclude cu ceea ce zici tu. După ce se declanșează o chestie, apoi oamenii normal că-și amintesc de toate. Dar eu tot cred că acest cui de grenadă, cum îi zici tu, a apărut de la o chestie care reverberează adânc în spaimele noastre. De ce n-a ieșit lumea în stradă pentru profesori? Nici măcar când profesoara aia a intrat în greva foamei? Cred că dacă nu se lega Băsescu de sănătate, încă nu i se umplea paharul.

  2. „Nu ne intrigă, în fond, că un profesionist este pus la zid (s-a întâmplat de enșpe mii de ori) sau că sistemul s-ar putea să piardă un reprezentant valoros (exodul medicilor a început de multă vreme, dar nimeni n-a ieșit să strige în stradă), ci ne deranjează că dispariția unui personaj simbol ne compromite grav orizontul speranței”…… este gresit sa generalizam in felul acesta pentru ca exista muuuuuuuuulti, printre care si eu, care exact de asta sunt indignati: de modul in care a fost tratat un profesionist, un om de onoare, ca a fost fortat sa demisioneze din locul care i se cuvenea si din care putea sa faca ceea ce trebuie! Daca pana acum au mai fost trecute cu vederea marlaniile lui Basescu, de aceasta data, pentru ca s-a luat marlaneste de cine nu merita asa tratament, a fost taxat! Deci, cu respect, sorry, dar aici ati intrat cu drezina!
    Este adevarat mare parte din ce ati scris dar nu totul si nu pentru toti!

    • Nu am spus că toată țara, am vorbit despre direcția generală. Și, după cum se poate constata în text, am spus că există și excepții. Firește că nu toată lumea intră în aceeași oală.

      De altă parte, dacă protestul vizează profesionistul, atunci putea începe cu mult timp în urmă. Nu e primul profesionist călcat în picioare de tăvălugul politic.

  3. Cu sau fara SMURD, cu sau fara Basescu, cu sau fara legea sanatatii retrasa, in Romania anului 2012 tot se va muri pe capete, adica 1 roman la fiecare 2 minute:
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/01/12/viata-la-romani-in-2012/

  4. Eu nu cred că au ieşit în stradă mai mult de 20 de persoane din motivul postării. Eu cred în diversiune. Deci după algoritmul meu nici măcar pentru Arafat nu s-a ieşit în stradă.

    Dar forţele care nu doresc înlăturarea puterii (barca se scufundă şi nimeni nu vrea comanda) au găsit un pretext apolitic pentru scandal.

  5. Pe mine m-a deranjat felul domnului presedinte Basescu de a vorbi cu Domnul Arafat, obraznicia, neobrazarea lui. Astea m-au m-a insultat. Raed Arafat a trecut demn peste mojicia presedintelui.

    • Să ne înțelegem. Există mai multe motive care au scandalizat opinia publică. Și e bine că în sfârșit oamenii au reacționat. Dar nu e primul profesionist demn beștelit de Băsescu și care trece peste incident cum se cuvine unui om cu onoare. Nu mă exclud din tabăra celor pe care ideea că sistemul de sănătate urmează să fie periclitat printr-o reformă PDL-istă (a se vedea haosul creat în învățământ de noua lege și de ministrul de resort) i-a excedat peste măsură. Îmi ziceam: bine, bă, dar chiar și chestia asta de care depind atâtea vieți să fie distrusă? Nu puteau începe să curețe întâi căpușele de pe spinarea spitalelor? Asta le aducea bani căcălău…

      • Păi le aducea, pentru că mafia din sănătate şi medicamente e majoritar pesedistă, şi voiau şi ei să aibă parte. A se revedea ce-a păţit mult hulitul ministru Beuran când a încercat, neştiutor de consecinţele care-l supărau şi pe Năstase, să se atingă de sistem – a avut până şi un incendiu serios acasă, şi s-a găsit o metodă de a-l zbura definitiv. Sumele aflate în joc sunt uriaşe, ca în orice industrie indispensabilă maselor (cafea, detergenţi, tutun, petrol, alcool, pamperşi et circenses ş.a.m.d.), nu se împiedică ei de vieţile unor viermi.

        • Știți ce mă gândesc, poate că nici nu era rea ideea lui Băsescu, însă noi știm foarte bine cum că orice se privatizează intră pe mâinile unor profitori. Și probabil că și Raed știa asta, dar nu avea cum să spună, fiindcă e un om care vorbește cu argumente. Ce ar fi fost să zică: clienții politici abia așteaptă să se „privatizeze” sistemul, le crapă buza după ciolanul ăsta, unul dintre puținele nedevorate? I se răspundea că acuză fără temei, că împroașcă cu noroi imaginea întreprinzătorilor privați (unde „privat” ar putea fi foarte bine un derivat de la „privată”).

        • Multe dintre ideile băsesciene sunt chiar foarte bune. Problema e distanţa dintre ele şi realitate, distanţă care în general creşte pe măsură ce se încearcă implementarea maniheistă a unui „bine” deja privatizat. Tot ce spune el despre clasa politică e corect, numai că vrea (sau cel puţin pare că vrea) să o corecteze folosind o gaşcă la fel de coruptă, dar mult mai cinică decât cele de până acum. Aşa mi se pare mie, că e mai cinică, deşi e greu de sortat cinismul între cei care apelează la populism şi învrăjbire naţională pentru a-şi atinge scopurile. Senzaţia cred că vine din faptul că în ultima vreme nici nu s-au mai obosit să folosească aşa ceva, au lucrat pe faţă şi cu tupeu maxim, fiind pe ultima sută de metri. Sper cel puţin, pentru că unii zic că au şanse la alegeri să rămână măcar pe vechiul lor rol (!!!) de arbitru al târgurilor din Parlament.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: