Postat de: Teofil Stanciu | 09/01/2012

În grija cui rămâne viitorul?

via naset.org

Toate speranțele – după cum și toate spaimele – ne sunt legate de viitor. De acolo așteptăm, ca nație, ca indivizi, lucruri mai bune, zile mai însorite, sfârșitul crizei, semnele prosperității, o viață mai liniștită etc.

Viitorul însă se leagă indisolubil de copii și generațiile tinere. Oricât ambiț am avea, nu putem trăi suficient încât să ne garantăm viitorul prin forțele proprii. Va veni un moment în care cele mai importante decizii vor fi luate sau măcar influențate în bună măsură de copiii noștri.

D-aia mi se pare important să aruncăm o privire – chiar dacă demersul se arată complet inutil momentan – la educația pe care o capătă cei care vin după noi. Am stabilit deja că viitorul Bisericii ține de îndurarea lui Dumnezeu, nu de strategii manageriale. Dar viitorul societății, depinde în covârșitoare măsură de ce învață azi copiii.

Am văzut că tendința susținută de Ministerul Învățământului sub oblăduirea Europei e ca vârsta la care copiii sunt luați de lângă părinți să devină din ce în ce mai fragedă. Dacă e posibil, de cum se termină cei doi ani de concediu ai mamei, copiii să intre în creșe și în grădinițe.

Cu puțin noroc, aici ar putea da peste niște doamne/domnișoare cu experiență și cu ceva calificări. Dacă nu-s prea norocoși, vor nimeri la niște absolvente d-astea care și-au cumpărat toate examenele posibile și care nu prea știu mare lucru. Măcar de i-ar ține să nu se bată…

Acasă, pentru marea masă de copii e practic lege să se uite la desene animate. Nu îmi pot explica nicicum cine a putut concepe asemenea hidoșenii și să le livreze pe post de divertisment pentru copii. Mă refer, desigur, la ceea ce se poate vedea pe Cartoon Network. Mă tot întreb dacă cei care au produs monstruozitățile respective au copii și dacă îi lasă să urmărească toate drăcoveniile alea.

Mai că îmi vine a spune că vor să-i obișnuiască de mici cu iadul. Sunt dispus să presupun (dar numai de dragul discuției, în realitate nu cred deloc asta), că sub acele chipuri diforme și scălâmbăite nu se acunde niciun mesaj vătămător. Că toate dialogurile sunt inocente și serafice. Totuși, rămâne un fapt incontestabil că dacă te uiți zilnic la acele figuri descompuse simțul estetic îți va fi iremediabil compromis. Acești copii nu vor mai înțelege vreodată ce înseamnă un lucru frumos.

Unde-i CNA-ul de nu se sesizează? Cum de pot aceste canale să emită? Dacă s-au dat sancțiuni drastice pentru cei care au lăsat decodat un canal de filme pentru adulți, cum de acest canal nu este sancționat în niciun fel? Sau poate că îs doar eu mai ramolit…
Pe la bisericile evanghelice, se organizează grupe de copii pentru vârste destul de fragede.

După cum am mai spus-o, nu văd nimic rău în acest fapt în sine. Problematic mi se pare că „învățătorii” acestor copii sunt, nu arareori, niște adolescenți care au o sumedenie de întrebări și probleme nerezolvate. Mai rar găsești pe-acolo oameni așezați, care să-și fi soluționat dilemele fundamentale.

Bizar e că acest lucru pare foarte firesc. Atât de firesc, încât, de cum își termină stagiul la grupe, adolescenții sunt poftiți să ia o grupă de copii mici pe care să-i îndrume. Iar pe urmă îi auzi pe pastori și pe enoriași deplângând starea în care au ajuns copiii lor. Păi, la ce să te aștepți dacă așa tratezi chestiunea? Învățătorii respectivi fac și ei ce știu mai bine. Unii, sărmanii, nici măcar nu știu sigur în ce cred, cum ar putea ei să spună ceva convingător copiilor?

Când mai cresc puțin, copiii intră pe mâna învățătorilor și profesorilor. Sistemul de învățământ e cocoșit de birocrație, de tâmpenii, de europenisme idioate, de reforme stupide. Nici măcar profesorii buni nu au cum să-și facă treaba ca la carte, fiindcă au de făcut „portofolii”, „centralizări”, „rapoarte” etc.

Merită discutată puțin și situația noilor producții literare, născocite de către „revoluționari” închipuiți, care, din dorința de a avea succes, pun în funcțiune un instrumentar persuasiv lipsit de orice morală și orice prudență socială. A se vedea, de pildă, Saga Amurg, o scriere realmente rudimentară, dar care face furori și victime cu grămada printre adolescenți.

Nu neglijați la acest capitol nici contribuția militanților de tot soiul, care-și folosesc pozițiile bine consolidate și apărate pentru a-și implementa agendele în demersurile educative ale copiilor. Niște olandezi au scris, de pildă, un roman care se cheamă King and King (Koning en Koning, în orgininal). Ca să se familiarizeze copiii de mici și cu anormalitatea cuplurilor gay. Să nu reacționeze homofobic când mai cresc.

În cazul în care scapă de ideile mărețe ale ideologilor recenți, aceste cărți vor cel mult să fie entertaining, dar nu vizează formarea unui caracter puternic, deprinderea unor valori care să faciliteze conviețiurea umană.

Adăugați la asta și prezența destul de sporadică și vagă a părinților care se spetesc cu munca, mai puneți acolo și niște părinții plecați în străinătate, niște familii disfuncționale. Așa. Acum puneți și toată tehnologia la care au acces copiii și tot molozul internetului care poate fi răscolit de către orice minor care știe să butoneze un terminal.

Nu vă ia groaza? Nu vă trec fiori reci pe șira spinării? Chiar dacă sunteți un părinte responsabil, nu vă înspăimântă acest viitor pe care copiii dumneavoastră vor trebui să-l împartă cu cei crescuți în bună măsură de „sistem”? Nu cred că în alte țări europene lucrurile arată mult mai bine. Ba dimpotrivă, modele astea de o halucinantă imbecilitate vin din Europa. Sau așa pretind cei care le debitează. Un lucru e cert, dacă occidentalii iau inteligență românească, pesemne că nu au destulă în țara lor… Rămâne de văzut din ce motive.

Să nu-mi spuneți însă că ideea cu școala ca distracție nu vi se pare penibilă și aberantă. Am de gând să revin la acest subiect. Dar gândiți-vă și dumneavoastră câte realizări profesionale ați fi avut dacă ați fi făcut în școală doar chestii ușurele, simpatice. De unde mai apăreau inginerii? Chimiștii? Programatorii de top? Managerii de top?

Într-o țară în care așa arată lucrurile, mi se pare că speranțele sunt niște vise utopice. Dacă ceva fundamental nu se schimbă și încă repede, mă tem că ne așteaptă un viitor foarte sumbru. Singura șansă e să ne descurcăm pe cont propriu, cu neamurile și prietenii, ca să ne educăm cât de cât copiii. Și nu vorbesc aici de cei șapte ani de-acasă, ci și de educația școalară propriu-zisă. Dacă-i lăsăm în grija „sistemului”, suntem blestemați. Și noi și ei.


Responses

  1. De când am copii tot la asta mă gândesc. La tot ce aţi scris dvs. Singura şansă este însă Hristos. De acolo îmi vine speranţa. Pentru că altfel deja suntem în iad. La cum merg lucrurile fără Hristos copii noştrii vor fi drogaţi şi traficaţi. Nu au cum scăpa pentru că sistemul crează târfa babilonului.

    Se poate însă şi lupta. Cam cum spuneţi spre final.
    – se scot toate posturile din TV şi se lasă cele care permit o viaţă cât de cât normală (TVR-uri, Trinitas)
    – desene doar Boomerang dar cu copilul educat să închidă singur când începe Scooby sau fantomele
    – computerul şi TV-ul doar în loc public în casă. Adică nu în dormitorul copiilor.
    – computerul cu user pentru copil care să aibă blocare pe site-uri interzise.
    – weekend recapitulare şcolară cu tot ce se predă la ore
    – citire din Biblie şi lămurirea situaţiilor greu de înţeles pe care le sesizează copilul şi nu părintele.

    Ce mai. Război. Trăim sau murim.

    • Da, sunt de acord cu sugestiile dvs. Deși am o mică obiecție: adesea canalele tv religioase fac mai degrabă propagandă ideologică.

      În rest, fiecare face ce poate și invocă îndurarea lui Dumnezeu.

  2. […] și a adolescenței, atunci trebuie mers puțin mai în urmă. Le-a făcut cineva acestor fete educație privitoare la prezența lor în public și în social-media? Mamele lor sau tații lor știu să […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: