În cele esențiale, unitate; în cele neesențiale, libertate; în toate lucrurile, dragoste.

via hopemoraviannc.org

Cuvintele de mai sus constituie mottoul Bisericii Moraviene, una dintre cele mai vechi biserici protestante. Rădăcinile Unitas Fratrum, cum se mai numesc, urcă până în secolul XV, înainte de Reformă, tocmai către Jan Huss și adepții săi din Boemia. 1457 este considerat anul de naștere al comunității. Abia peste 60 de ani își va afișa Luther tezele pe ușa catedralei din Wittenberg.

Unul dintre cei mai însemnați episcopi ai moravienilor a fost Comenius, considerat „părintele pedagogiei moderne”, care a păstorit această grupare în timpuri dintre cele mai întunecate.

Câteva decenii mai târziu, Biserica Moraviană are parte de un reviriment sub oblăduirea contelui Nicholas Ludwig von Zinzendorf, un aristocrat pietist. Acest nobil permite câtorva creștini moravieni – persecutați la acea vreme – să se așeze pe moșia lui care va căpăta numele Herrnhut, adică „Cetatea Domnului” (Jonathan Hill, Ghid de istoria creștinismului).

Zinzendorf a devenit episcopul acestei comunități care încerca să trăiască după niște standarde foarte înalte, aproape ca monahii. De la bun început, porțile au fost deschise pentru creștini de orice confesiune, atâta vreme cât ei se conformau regulilor interne ale comunității. Zinzendorf accentua, în spirit pietist, trăirea, experiența, praxisul creștin, „religia inimii”, în detrimentul dezbaterilor dogmatice, care, socotea el, aduc numai dezbinare.

Totuși, sub raport teologic, Zinzendorf a adoptat pentru frățietatea păstorită de el Confesiunea de la Augsburg, mărturisire de credință formulată de către Melanchthon și document fundamental pentru luteranism.

Influența moravienilor a fost destul de însemnată, din rândurile lor fiind trimiși primii misionari protestanți către popoarele păgâne. De asemenea, unul dintre oamenii de marcă ai spiritualității evanghelice, John Wesley a avut parte de o adevărată convertire pe urma mărturiei unui grup de frați boemi – cum li se mai spune.

Frații moravi au ajuns și prin România. Ar fi interesat de reconstituit și documentar, și sub aspectul vestigiilor materiale prezența lor în țara noastră. Se știe că aveau o morală foarte strictă și o etică a muncii deosebită.

Mottoul lor mi se pare, în aceste vremuri, de o simplitate și o forță extraordinare. De altfel, pilda acestei biserici mai degrabă marginale în istoria creștinismului mainstream ar merita cercetată mai cu atenție. Într-un anume sens, frații moravieni se aseamănă cel mai tare cu ceea ce pare să fi fost comunitatea inițială a Bisericii Primare.

Anunțuri

23 de gânduri despre “În cele esențiale, unitate; în cele neesențiale, libertate; în toate lucrurile, dragoste.

  1. Cred că faceți o confuzie între Frații Hutteriți și Frații Moravi(Herrenhuteri). Ați pus un link care nu se potrivește, dvs. vorbiți despre Moravi, ”linkul” vorbește despre Hutteriți. E o diferență telogică mare între ei.
    La Herrenhut am fost acum 3 luni și am scris despre asta: http://vesteabuna.wordpress.com/2011/10/17/am-fost-la-herrnhut/
    Istoria Hutteriților (una foarte bună) am tradus-o în română și dacă timpul vă dă voie, îi citiți cele câteva sute de pagini aici: http://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/17/fratii-hutteriti/
    Sănătate și scuze pentru corecție!

    • Da, știu că există diferență între hutteriți și moravieni, însă cred că am fost indus în eroare de sintagma „frații moravi”, care e folosită în istoriile bisericești cu referire la moravienii lui Zinzendorf. Am citit undeva că aceștia au ajuns în Transilvania și am crezut că la asta se referă studiul dvs. Știți să existe altceva, despre moravieni, nu despre hutteriți?

      Mulțumesc de corecție.

      • Motivul confuziei este că moravienii mai erau numiți huteriți deoarece Jacob Hutter a fost pentru o vreme conducătorul anabaptiștilor moravieni în secolul al XVI-lea, iar ulterior gruparea lăsată în urma sa a înflorit în Moravia sub numele de huteriți.
        Cât despre etica muncii, huteriții erau cei mai buni medici din toată Moravia, „unii câștigând și recunoaștere internațională”. Până și nobilii ce nu-i aveau la inimă au apelat la ajutorul medicilor huteriți. William Estep scrie în „Istoria Anabaptiștilor” mai pe larg despre rădăcinile grupării anabaptiste moraviene (108-122). Unii dintre ei au și fugit în Transilvania din cauza persecuției.

        • Mulțam de precizări.

          Apropo de etica muncii, moravienii lui Zinzendorf aveau următorul motto: nu muncim ca să trăim, ci trăim ca să muncim. Și considerau că munca e nobilă pentru că se face în folosul altora, nu în folosul propriu. Interesantă perspectivă.

  2. Moravienii sunt o dovada ca impactul unei comunitati eclesiale nu depinde de numar sau de putere, care sunt obsesii moderne, de sorginte mai ales americana, ce n-au nimic de-a face cu Evanghelia lui Isus Cristos.

    • Postarea asta a pornit dintr-o curiozitate. Mă gândeam: hai să văd ce s-a ales de frații moravieni. Fiindcă, nu știu de ce, lucrând la Izvoare de spiritualitate creștină, mi-au rămas cumva simpatici. Și când colo… iată-i că supraviețuiesc și că ecumenismul lor nu i-a transformat în anticriști.

    • Ultima dată am votat cu The Church of Latter-Day Penticostals, the ultra-orthodox ecumenical branch.
      Actele au rămas totuși la biserica în care m-am născut. Numai așa pot să mă laud că n-am părăsit biserica cum au unii (nu dau nume) obiceiul. Sper că mai sunt, n-am verificat de prin 1990 🙂

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s