Postat de: Teofil Stanciu | 30/12/2011

Copiii sunt viitorul bisericii?

via conroechristiancenter.com

Nu puțini sunt cei care, zilele astea, cu prilejul programelor de Crăciun și Anul Nou, văd în cohortele de copii și adolescenți care se produc mai mult sau mai puțin artistic în fața comunității promisiunea unui viitor sigur al bisericii.

Am auzit-o – n-are niciun rost să dau nume și coordonate spațiale, fiindcă nu e o afirmație izolată – chiar în această formă: „Viitorul bisericii noastre este asigurat!” (s.m.). Iar replica e urmată de un gest larg care-i cuprinde pe toți copiii prezenți la programul respectiv.

Oricum aș încerca să privesc această idee, tot nu-i găsesc o noimă, nici o justificare. Poate cel mult o explicație în predispoziția ușor melancolică și paseistă la care ne împinge sfârșitul de an. Oamenii își mai amintesc o dată că viața pământească e vremelnică și atunci, într-un elan de autoconservare, speră că ce au început ei se va perpetua.

Teologic vorbind însă, Biserica nu are deloc nevoie de acest tip de „viitor”. Adică, nu în numărul copiilor enoriașilor stă viitorul Bisericii, ci în îndurarea lui Dumnezeu. Faptul în sine că un copil este la un moment dat într-o biserică evanghelică nu garantează absolut nimic mai mult decât că la momentul respectiv este în biserică și nu altundeva.

În cinci ani, se prea poate ca jumătate să nu mai fie de găsit printre tinerii prestatori de programe religioase. Nu ei sunt viitorul Bisericii (nici măcar al bisericii), ci viitorul sunt cei care vor fi în Biserică în viitor, în oricât de mare număr îi va fi chemat Dumnezeu.

Există mai multe erori teologice care se înmănunchează în această concepție. Mai întâi, bisericile evanghelice țin la mare cinste necesitatea convertirii. De fapt, e una dintre trăsăturile lor definitorii. Însă, când vine vorba de convertire, se acceptă îndeobește ideea că aceasta constă într-o alegere deliberată. Or, nu există vreo certitudine cu privire la opțiunea confesională a 2 sau 1000 de copii. E cel mult o chestie de statistică, de probabilități.

Într-o variantă sumbră, această asigurare a viitorului bisericii locale are de-a face cu catastife și membralități, cu garanția unei comunități cel puțin pe atât de numeroase pe cât este în prezent. Avem, adică, siguranța că nu vom scădea numeric pe viitor. Fiind o interpretare dezagreabilă, nici nu voi insista pe ea, în speranța că e eronată.

Această convingere că viitorul e asigurat intră în conflict cu neliniștile pe care le stârnesc tinerii de azi, care, cel mai adesea, sunt menționați în calitate de contraexemple prin predici. Ori sunt dojeniți constant. Din câte se pare, aproape nimeni nu mai înțelege ce-i în capul lor, însă înțelege că ceva nu e bine. Așadar, copiii de acum, care cântă admirabil și entuziast sunt tinerii de mâine: problematici, inabordabili, obraznici, necredincioși, iscoditori etc.

O altă problemă pe care o sesizez e cea legată de percepția providenței divine. Din moment ce considerăm că numărul mare de copii garantează viitorul unei biserici locale, repartizăm providenței un rol cu totul secundar, în contradicție cu toate predicile de peste an. Dacă ar fi să luăm în serios asemenea afirmații, aproape că am avea de-a face cu o mostră de necredință: nu dăm noi din mână vrabia copiilor pe cioara proniei divine de pe gard.

Ar mai fi de menționat că o atare abordare a chestiunii viitorului s-ar potrivi mai degrabă unei biserici tradiționale, care își botează copiii și, prin urmare, numărul lor mare garantează, într-o anumită măsură, viitorul comunității locale. Deși nici acolo nu se știe câți atei se vor ridica din fiii bisericii.

În prezent, nici măcar despre viitorul unei țări nu se mai poate vorbi în acești termeni, date fiind noile condiții specifice migrației. Cel mult se poate aplica un raționament de acest tip unui popor anume care, din pricina sporului natural negativ, riscă să se stingă. Dar locul pe care-l populează la un moment dat poate deveni reședința unui popor nou.

Nu e necesar, așadar, să urci până la teologie pentru a identifica deficiențele acestei idei, e de ajuns să treci prin câteva locuri comune ale demografiei. Nu e necesar să ai cunoștință despre Dumnezeu – ca să nu mai pomenim de „relație personală” cu El –, ci e suficient să fii atent la oameni și la felul în care se mișcă ei.

Ar mai fi de observat și că pentru a-i păstra pe copii în preajma bisericii ar trebui făcut ceva. Mai mult decât tradiționala beșteleală. În toți anii adolescenței mele și chiar și în cei care au urmat, foarte rar am întâlnit congeneri care să fie deplin împăcați cu ceea ce le oferea biserica. Însă biserica se mulțumea, de obicei, cu un program frumos prezentat, cu o prestație onorabilă. După semnalele pe care le am, lucrurile nu s-au îmbunătățit, ba dimpotrivă.

Așa că iarăși se relevă o latură problematică a ideii de la care am pornit. Cu alte cuvinte, deși facem exact aceleași lucruri de multă vreme, ne așteptăm la rezultate diferite. Divided, documentarul care a făcut carieră și prozeliți pe la noi, tocmai asta evidențiază: că musai schimbat ceva. Păcat însă că abordarea e managerială, după cum și eroarea semnalată de mine e una de management.

Sunt convins, în concluzie, că viitorul bisericii nu e reprezentat de copiii care cântă azi colinde. Prezența sau absența lor nici nu garantează, nici nu periclitează perpetuarea creștinismului. Însă tot pe atât de adevărat e că, pentru a nu-i alunga din biserica evanghelică locală (fiindcă numai Dumnezeu îi poate chema, convinge și converti), ar fi necesare o seamă întreagă de schimbări. Subiectul e prea vast ca să mă încumet să-l dezvolt.

Oricum, s-ar putea începe prin a renunța la triumfalisme de acest tip, ieftine și nefondate. Copiii sunt viitorul bisericii numai în măsura în care sunt și viitorul omenirii. Dar acest lucru nu e decât un truism inutil de enunțat. Dacă e să dăm crezare premonițiilor apocaliptice și convingerii despre iminența sfârșitului, atunci copiii sărmanii sunt cei care vor trece printr-o apostazie fără precedent – după unele interpretări. Deci mai degrabă s-ar potrivi să-i căinăm și să bocim. Viitorul bisericii.


Responses

  1. […] 82. Despre Adevarul Absolut … fara manipulare sau control (penticostalul) 97. Copiii sunt viitorul bisericii? (drezina) Share this:FacebookTwitterLinkedInLike this:LikeBe the first to like this […]

  2. La Mulţi Ani!

    Ultima frază pare profetică. Ar trebui să ne pregătim de vremurile negre ale apostaziei.

    • Nu mă știu de profet. Sper să nu încep tocmai cu asta.

      Un an nou fericit!

  3. am sesizat si eu acest adevar. ucenicia inlocuita cu clericalismul a dus la perpetuarea prin spor demografic. in urma cu citiva ani un personaj important al baptismului romanesc ce preda la ubeo le certa pe surorile baptiste fara ca ele sa fie de fata ca si-au inchis pintecele si au dus la micsorarea turmei. cind ma gindesc ca omul asta credea cindva in eficienta ucenicizarii…

    • Da, mi s-a părut și mie la un moment dat că observ aceeași tendință la un foarte cunoscut blogger, care predă la UEO😉, însă, când am aprofundat chestiunea într-un comentariu, s-a dovedit alarmă falsă. Totuși această atitudine nu e deloc străină de mediile baptiste pe care le cunosc, unde sunt invidiați penticostalii pentru sporul lor bisericesc… natural.

  4. ciudata „providenta” sau coincidenta! este exact framintarea mea de top la acest moment. copiii care sunt acum in biserica sunt biserica(adica partea acesteia) cum ii tinem? cum ii „atragem” aproape de Dumnezeu? etc.

    cum zici si tu: e un subiect complex, MARE si abia incep sa ii zgirii suprafata. dar trebuie gindit.

    • Ina, nu prea mai avem de ales. La mine, problema a început pe vremea când eram un activist eclesial fervent. Acum e din altă perspectivă, dar problema rămâne. Cum voi sunteți deja într-o situație mai avansată decât noi, poate găsiți niște soluții pe care să le puteți împărtăși.

  5. […] inutil momentan – la educația pe care o capătă cei care vin după noi. Am stabilit deja că viitorul Bisericii ține de îndurarea lui Dumnezeu, nu de strategii manageriale. Dar viitorul societății, depinde în covârșitoare măsură de ce […]

  6. […] Copiii sunt viitorul bisericii? […]

  7. Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
    O realitate de care bisericile evanghelice nu vor să țină seama. Parcă e vorba de orbul ce ține de bîtă. Nu înțeleg că dorința de apartenență este efectivă doar dacă există și libertate: viitorul înseamnă azi.

  8. […] E limpede că problema nu e simplă, dar neglijarea ei va fi foarte costisitoare. Pentru cei la care spunem că ținem cel mai mult. Dar care, prin agitația și gălăgia lor, se pare că ne perturbă efortul spiritual de a le pregăti viitorul bisericesc. […]

  9. La noi nu e ca la musulmani: 6-8 copii de femeie și viitorul islamului este asigurat, islamul fiind religia cu cea mai mare creștere pe glob. La noi mai mult de jumătate din tineri vor părăsi biserica fără a se mai întoarce vreodată în ea. Și nu pentru a se muta la o altă biserică, ci pentru a se duce în lume. Dacă baptiștii din sud, cea mai conservatoare denominație din SUA, cu care se laudă baptiștii noștri că sunt aliați, declară că jumătate din membrii lor nu sunt născuți din nou și 80% dintre tinerii lor părăsesc biserica fără a se mai întoarce vreodată, noi stăm mai bine?

  10. Un pastor american spunea că 80% dintre tinerii din bisericile baptiștilor din sud părăsesc biserica fără să se mai întoarcă în ea. Un alt pastor spunea că la baptiștii din sud jumătate din membri nu sunt născuți din nou. Asta deși baptiștii din sud sunt cei mai conservatori evanghelici din SUA. Am aflat acestea din cartea „Dumnezeu are un plan minunat pentru viata ta. Mitul Evangheliei Moderne” de Ray Comfort, pe care v-o recomand – aveți ce învăța din ea. O puteți descărca de la: http://coresi.weebly.com/carti-evanghelizare.html

    • si s-a lasat cu ceva demisii, incercari de schimbare a abordarii? sau e „business as usual”?

      • Dacă citiți cartea pe care o puteți descărca gratuit de la linkul pe care vi l-am dat, veți afla mai multe. Statisticile respective nu se referă doar la o anumită biserică, ci la întreaga denominație. Baptiștii din sud sunt cea mai conservatoare denominație evanghelică din SUA, au cea mai ridicată frecventare a bisericii din tară. Dar, în același timp, sunt o denominație eterogenă. Există baptiști din sud calviniști, carismatici și de alte orientări.

        • mi-ar face placere s-o citesc, dar sunt in urma cu lectura. saptamana trecuta am gasit o alta carte, ceva despre cum Securitatea percepea denominatiunile evanghelice in Romania comunista, si n-am apucat sa citesc nici macar o pagina intreaga.

          • Dar aceasta o puteți descărca în calculator.

          • Le percepea rău, pot să spun sigur.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: