Postat de: Teofil Stanciu | 29/12/2011

Mai serviți o apocalipsă?…

via erijams.com

…căci tocmai avem una proaspătă. Nu se mai termină lumea la anul, ci altcândva. Nu prea se știe când anume. Cert e că se deschide iarăși posibilitatea apocalipticilor să-și exerseze perspicacitatea, flerul, tehnicile divinatorii, visele, ghiocurile și celelalte ustensile care numără AMR-ul Pământului.

Fapt e că această meserie de ghicitor în negura viitorului are audiență foarte largă. E plină lumea de speriați, de suferinzi, de dezorientați, de nerăbdători care au nevoie de o ancoră aruncată în viitor.

Prezentul nostru e atât de tulbure și se contractă atât de spasmodic încât oamenii ajung să-și caute puncte de sprijin taman în cel mai nesigur loc: în viitor. Pesemne că, neexistând vreo restricție a scenariilor posibile, fiecare se gândește că și fantasma lui are procentele ei de probabilitate, șansa ei de realizare. Așa că, ce ne costă? Hai să plăsmuim măcar pentru popularitate, dacă nu pentru altceva.

Că vor exista mereu spirite exaltate și creduli care să le dea ascultare nu mă surprinde. Nici nu e de mirare, la cum arată zilele pe care le trăim. Europa stă să crape, China comunistă se cocoață între liderii lumii, președintele Iranului face pe nebunul, Putin se înscăunează iarăși în Rusia și, pe deasupra, e belicos și parșiv. Nu, lumea nu are nimic liniștitor. Plus că și criza economică ne bagă fiori în oase, după ce ni s-a vârât la toți în buzunare.

Dar când acest cor al prezicătorilor îi include și pe creștini, atunci încep să mă minunez. Încă de când eram de șchioapă, am aflat că nu vom/voi ajunge anul 2000. În 1991, cineva ne șoptea confidențial – dar cu convingere – că mai avem vreo două săptămâni, până avea să înceapă operațiunea „Furtună în Deșert”. Spaime peste spaime veneau să-mi tulbure nopțile. Și toate amenințările se revărsau de pe la amvoane, de la glasuri autorizate să ia cuvântul în biserici.

Privind acum în urmă – dar și în jur, căci alarmiștii Bibliei n-au dispărut – mă mir și mă nedumeresc. Judecată la rece, această obsesie apocaliptică transmite un mesaj preponderent negativ despre creștinism. Creștinii sunt cei care știu că „despre ziua aceea și despre ceasul aceala, nu știe nimeni”, ci numai Dumnezeu Tatăl. Cât despre semnele prevestitoare, acestea aveau rolul de a-i determina pe cei care le recunosc să-și întețească pregătirile pentru viața de dincolo. Cel mult.

Surprinzător însă, aceste semne sunt folosite ca sperietori pentru „nemântuiți”. De unde s-ar putea înțelege cum că mesajul central al creștinismului – care vorbește despre mântuire și e, în esența lui, un mesaj al speranței pentru sufletele chinuite – nu e suficient. El trebuie dublat de o temă care râcâie temerile oamenilor, trebuie suplinit cu o temă de mare potențial manipulator.

Se prea poate ca (in)cultura mea biblică să-mi joace feste, însă nu-mi amintesc situații din Noul Testament în care amenințarea cu sfârșitul lumii să constituie un pilon central al mesajului creștin. Nu țiu minte ca oamenii să fi fost înspăimântați mai întâi cu niște premoniții apocaliptice, iar pe urmă încreștinați. Despre Isus se zice că a început să predice astfel: „Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor este aproape”. Deci nimic despre sfârșitul lumii, niciun scenariu care să bage frica în oasele fariseilor.

În acest context, îmi exprim aprecierea pentru adepții apocatastazei. Dacă iadul este abolit, atunci între Dumnezeu și oameni rămâne ca miză exclusivă numai iubirea. Firește că există și un revers moral posibil: un dezmăț fără limite, dacă tot nu mai urmează nicio pedeapsă.

În orice caz, trebuie admis totuși că un mesaj care proclamă dragostea Dumnezeului care s-a sacrificat pentru creaturile sale și dragostea creaturilor care se închină cu recunoștință acestui Dumnezeu iubitor e calitativ superior unuia care răscolește toate tenebrele iadului și adună toate primejdiile viitorului ca să îl „convingă” pe ascultător să se încreștineze.

După ce sperii un copil, de pildă, care nu știe ce ascund eu într-o cameră întunecoasă, e mult mai probabil să obțin de la el jurăminte de cumințenie veșnică, pe care, în momentul în care se aprinde lumina sau nu-l mai înfricoșează întunericul, s-ar putea să le uite sau să le retracteze. Mi-e limpede că riscul ca oamenii să fie manipulați e mult mai mare când le vorbești de sângele până la zăbala calului, de foamete, de calamități naturale, decât dacă le relatezi despre viața, moartea și învierea lui Isus.

Nu zic că primejdiile apocaliptice n-ar fi adevărate, însă ele sunt atât de incerte, termenele atât de imprecise, semnele apocaliptice atât de interpretabile, încât mulți au căzut în ridicol încercând să le deslușească. Faptul de a cădea în ridicol nu e grav, însă e o irosire inutilă a timpului și compromite în chip nedorit un mesaj creștin serios și decent.

Generații întregi (începând probabil cu căderea Ierusalimului) s-au crezut martore ale sfârșitului. Și prăbușirea Imperiului Roman de Apus era un semn apocaliptic, iar lista poate continua. Dar dacă lumea asta mai continuă vreo sută, vreo mie sau vreo zece mii de ani? De ce să-ți pierzi vremea ascultând ce debitează alarmiștii?

Oricum, nimic nu se schimbă pentru un creștin autentic dacă sfârșitul vine sau nu. Lucrurile cu care trebuie să se îndeletnicească sunt aceleași de la întemeierea acestei religii. Ba chiar aș putea spune că o ducem mult prea/mai bine față de alte epoci când se plătea cu viața apartenența la creștinism. Plus că beneficiem, ba aș putea zice chiar că profităm fără jenă, de un confort fără precedent în istoria umanității.

Creștinii nu se simt deloc stingheriți să călătorească în propriile limuzine de lux, să trăiască în case somptuoase și să se închine în biserici ce concurează – ca nivel de lux – orice instituție laică groasă la pungă. Ce rost are în aceste condiții toată această mascaradă cu sfârșitul?

Nu cred că semnele sfârșitului sunt date pentru voluptatea interpretărilor apocaliptice. Ci mai degrabă sunt niște avertismente, niște indicii, care nu îi fac mai speciali pe cei care le cercetează, ci doar adaugă o răspundere în plus.

S-ar putea ridica întrebarea următoare: nu e un lucru pozitiv faptul că oamenii sunt îndemnați să facă binele, chiar dacă din teama de sfârșitul lumii? Din punct de vedere social, ba da. Însă, la nivel individual, nu știu cum poate fi cântărită o faptă în care emoțiile cuiva sunt manipulate și, mizând pe slăbiciunea de moment, este speriat să acționeze împotriva propriei voințe.

Consider că se investește prea mult timp și energie în aceste chestiuni. Oricum, predicțiile vor da greș. Pe deasupra, există deja destui „profeți” care se discreditează în fiecare an. Nu înțeleg de ce s-ar alătura și creștinii taman acestui cor de glasuri confuze când, e bine stabilit, nici ei nu vor putea aduce vreo datare mai precisă.

Să mai amintesc și că Isus zice explicit, la un moment dat: „Nu e treaba voastră să știți vremurile și soroacele” tocmai în contextul în care uncenicii voiau o datare mai precisă? După care urmează mandatul specific de a fi martori ai lui Cristos.

E interesant (și deplorabil) cum a fost răsturnată această relație astfel încât creștinii să ajungă – prin autori precum Tim LaHaye, ca să dau doar un exemplu celebru – în fruntea negustorilor de spaime apocaliptice. Să devină, altfel spus, un fel de furnizori de divertisment horror, fiindcă asta cere publicul acum.


Responses

  1. in curind companiile de asigurari vor scoate o polita de asigurare pe tema asta🙂

    • Ar fi și păcat să nu profite de vremurile astea favorabile🙂

  2. Iar au mierlit-o nişte mierle de anul nou în America.

    Semne bune anul are!

  3. […] desigur, de pe poziții creștine. Dar trebuie să recunosc că, așa cum ziceam și cu altă ocazie, creștinii au și ei contribuția lor la acest cor al afonilor. Au reușit să transforme și […]

  4. […] am mai scris despre diversele apocalipse pe care le-am prins live în ultimii ani, de data asta mă rezum doar să vă relatez cu nostalgie […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: