Un profesoraș țâfnos

Sau: îngrijorări privind viitorul României

Când eram mic, părinții mi-au spus să fiu politicos cu oamenii mai în vârstă. Crescând, mi-am dat seama, cu timpul, că vârsta în sine nu e neapărat un criteriu, însă am învățat că paleta de criterii se poate diversifica, că există nuanțe noi care se pot introduce. Competența, performanța, statura morală, devotamentul și alte calități sau virtuți umane constituie tot atâtea pricini de respect.

Totuși, un profesoraș de istorie, cam țâfnos, din Tulcea, se pare că nu e de acord cu toate astea. Deferența pe care ne-o dictează ceea ce îndeobște numin bun-simț nu e pe placul profesorașului. El are alte păreri și, fiindcă se află într-un temporar fotoliu cu mare vizibilitate, își proferează nemulțumirile astfel încât să-l audă toată țara.

Problema nu m-ar interesa dacă acest profesoraș nu ar dori să devină președintele țării. Ba chiar se pare că are șanse reale să își realizeze acest obiectiv politic. Calitatea cea mai importantă care-l recomandă pentru această demnitate constă în faptul că omul e politician.

Vorbesc, desigur, despre Crin Antonescu și mă revolt cum a avut tupeul să îl atace pe unul ca Pleșu. Căci, orice s-ar spune, omul are și realizări intelectuale semnificative, și-a adus contribuția și la bunăstarea țării – ca ministru de externe tocmai în perioada în care s-a inițiat orientarea pro-occidentală a României – are și o instituție care se leagă de numele lui – Colegiul Noua Europă.

Degeaba cauți prin CV-ul profesorașului din Tulcea că, dacă elimini realizările pe linie de partid, nu mai găsești nimic. Deci s-ar fi cuvenit oleacă de modestie, puțin respect pentru un om de altă statură. Nu poți, politician fiind în România zilelor noastre și coleg de alianță cu toți acoliții lui Iliescu, să ai pretenția că asta îți conferă prestanță și o statură morală reprezentativă.

După aceea, profesorașul cel viteaz s-a trezit că are ceva de împărțit și cu „pensionara nesimțită” Rodica Culcer. Aș spune doar că nu se cade să vorbești așa cu o femeie. E din categoria „țigancă împuțită”. Dacă profesorul de istorie a descoperit în studiile dumisale vreun secret rușinos în trecutul doamnei Culcer, n-are decât să ne spună, însă nu se cuvine să scuipi o femeie în vârstă fără motiv.

Indiferent ce ar avea împotriva celor pe care îi apostrofează de la înălțimea personalității sale și a autorității indiscutabile, terminologia aleasă nu îl onorează. Pot pricepe că nesimțiții ăștia l-au călcat pe nervuri că se tot leagă de el, însă e inadmisibil să coboare la vorbarul băsescian atât de hulit și nesuferit.

Cum aș putea să îmi dau votul unui nou Băsescu, mult mai tânăr și care încă dinainte să-și înceapă mandatul a dat în mahalagită? Și, să fim serioși, nu atât vocabularul neplăcut de pitoresc al acestuia mă deranjează în primul rând, cât mai ales atitudinea pe care o transmite, lipsa de nuanțe, demagogia politicianistă fără discernământ.

Sunt convins că profesorul nostru nu are de gând să candideze ca, îndată după ce se vede înscăunat, să restaureze monarhia. Iar dacă familia regală îl va șicana prin vreo declarație, să ne așteptăm ca țâfna să se răsfrângă și asupra celor pe care tocmai îi elogia cu ceva vreme în urmă în Parlament? Și ce dacă, ați putea zice? Păi, uite ce: omul ăsta e tot timpul sub lumina reflectoarelor și mesajul pe care-l transmite el devine reprezentativ pentru o nație.

Tocmai de aceea nu am de gând să votez un mahalagiu care să ia locul altui mahalagiu. Dacă nu apare vreun alt candidat, mai breaz, în ziua alegerilor de anul viitor, nu voi avea niciun motiv să mă deplasez pe la secția de votare. Am auzit că se vorbește despre obligativitatea votului, sub amenințarea unei amenzi semnificative – atunci m-aș duce și i-aș vota pe toți, ca să nu se supere.

În acest text n-am făcut decât să urmez exemplul profesorașului țâfnos și să nesocotesc orice i s-ar putea trece în palmares ca realizare semnificativă. Pentru mine însă a fost mult mai simplu, de vreme ce politicienii români se discretitează singuri și reciproc, zădărnicind orice firavă tentativă de a le acorda credibilitate și respect. Am fost însă cuminte și i-am urmat pilda, atâta doar că i-am aplicat și dânsului același tratament. Acesta e modelul pe care-l instituie prin bădărănia gratuită practicată.

De ziua națională, eu mă gândesc la ce șanse de însănătoșire va avea România dacă încape pe mâinile profesorașului țâfnos și a co-egalului său în coaliție care va deveni, pesemne, prim-ministru. Pe acesta din urmă nu m-am obosit să-l critic, fiindcă niciodată n-am așteptat nimic de la dânsul. Prestația din prezent e în acord deplin cu imaginea pe care mi-am făcut-o despre el încă de când purta mapa altora.

Și mă încăpățânez să cred că românii nu își merită politicienii pe care îi au. Ci doar că sunt ținuți – precum pe vremea lui Ceaușescu – în ignoranță. Priviți la felul în care arată Educația națională. Cu toate că pare o teorie a conspirației, nu pot să nu mă gândesc la un lucru cât se poate de evident: politicienii au un avantaj clar și imediat din faptul că oamenii sunt lipsiți de educație, derutați moral și creduli.

Pentru ca democrația să fie „pe bune”, ar trebui ca actorii din ambele tabere să joace cinstit. Or nu e cazul, politicienii mint de sting, dezinformează cu bună știință, înșală pe oricine numai să obțină voturi. Și atunci, de ce ar fi un act iresponsabil absența de la vot? Poate că mai degrabă ar fi singura sancțiune posibilă pentru niște politicieni care compromit orice idee de politică și de democrație.

9 gânduri despre “Un profesoraș țâfnos

  1. Teo, draga!
    Da-ne tu o alternativa, in geografia politica actuala. Pina la urma, nu faci decit sa pledezi pentru raul actual.
    In fond, pe mine ma ingrijoreaza prezentul Romaniei, mai mult decit viitorul ei. Caci nu-i asa?, viitor nu este fara sa fie mai inainte prezentul.
    De remarcat totodata ca nu exista oameni infailibili (Plesu si Culcer tin si ei de neamul oamenilor, carora le miros ciorapii daca nu si-i schimba). Vreau sa spun ca tabloidizarea ii paste si pe ei, in lipsa unei igiene elementare. Iesirile in decor uneori nejustificate (cred eu) impotriva unor oameni de presa pe care le-a comis spiritul rector de pe strada Plantelor o dovedesc, socot, indeajuns.
    D

    • Nu sunt eu în măsură să dau soluții. Iar dacă ar fi să le dau, aș face trimitere către PNȚCD, care, din păcate, nu mai este ce era odinioară. Din nefericire, și Ciorbea (pentru care am multă stimă și îl cred cinstit chiar și ca politician) a rămas blocat în înjurarea lui Băsescu. Dacă mai mult nu se poate…. asta e. Să vină alții mai capabili. Ei există. Poate că vine M. Neamțu cu ceva. O să-i votez dacă sunt oameni de omenie. Dar vor culege voturi puține, că lumea a fost educată în așa fel încât să fie prostită.

      Nu vorbesc despre infailibili aici, ci despre distanțe, despre decență, despre bun-simț. Ori o fi și asta deja prea mult?

    • PS: Am votat cu „spiritul rector de pe strada Plantelor”, dar mi s-a părut inacceptabil să meargă cu votul meu în gârla lui Geoană. Atunci mi s-a părut că e primul semn de politicianism de rău augur când a avut impresia că eu (și mulți alții ca mine) sunt o bovină care se duce unde o îndeamnă el. Exact așa procedează toți politicienii când ajung la putere: știu ei ce-i mai bine pentru popor. Atunci a început să se poarte abuziv în raport cu propriul electorat. Adică exact ceea ce el și toți contestatarii îi reproșează lui Băsescu în raport cu poporul.

  2. Nu mai votez de cca 7 ani in turma. Adica votez doar ce cunosc sau fata de cine am o datorie morala. Nu am fost la constitutie, presidentie, locale. Doar la primarie am fost pentru ca sotia a fost salvata intr-un spital unde primarul a fost managerl. Si toti spuneau ca daca nu ar fi fost el atunci nu aveau de nici unele.

    Şi nevotarea îţi dă posibilitatea să nu îţi frângi mânile de ciudă când votatul îţi dă în cap cu salariul, când hăhăie ca …., când face tot felul de prostii pe care nici copilul tău nu le face.

    De asemenea nu te implică în salvarea naţiunii şi îţi lasă timp liber să-ţi salvezi familia de asaltul cretinozaurilor.

    Te mai ajută să înţelegi şi că cei care îţi cer votul sunt duşmanul tău de clasă. Care umil te perie şi arogant de striveşte (la distanţă doar de validarea alegerilor).

    Iar dacă 90% din români nu ar vota atunci am fi o forţă.

    • Cred că Antonescu are și oareșice calități. Atâta doar că i-am aplicat același tip de tratament reducționist și demagogic. Oricum, genul de politicieni care procedează astfel consider că se descalifică signuri.

Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s