Un profesoraș țâfnos

Sau: îngrijorări privind viitorul României

Când eram mic, părinții mi-au spus să fiu politicos cu oamenii mai în vârstă. Crescând, mi-am dat seama, cu timpul, că vârsta în sine nu e neapărat un criteriu, însă am învățat că paleta de criterii se poate diversifica, că există nuanțe noi care se pot introduce. Competența, performanța, statura morală, devotamentul și alte calități sau virtuți umane constituie tot atâtea pricini de respect.

Totuși, un profesoraș de istorie, cam țâfnos, din Tulcea, se pare că nu e de acord cu toate astea. Deferența pe care ne-o dictează ceea ce îndeobște numin bun-simț nu e pe placul profesorașului. El are alte păreri și, fiindcă se află într-un temporar fotoliu cu mare vizibilitate, își proferează nemulțumirile astfel încât să-l audă toată țara.

Problema nu m-ar interesa dacă acest profesoraș nu ar dori să devină președintele țării. Ba chiar se pare că are șanse reale să își realizeze acest obiectiv politic. Calitatea cea mai importantă care-l recomandă pentru această demnitate constă în faptul că omul e politician.

Vorbesc, desigur, despre Crin Antonescu și mă revolt cum a avut tupeul să îl atace pe unul ca Pleșu. Căci, orice s-ar spune, omul are și realizări intelectuale semnificative, și-a adus contribuția și la bunăstarea țării – ca ministru de externe tocmai în perioada în care s-a inițiat orientarea pro-occidentală a României – are și o instituție care se leagă de numele lui – Colegiul Noua Europă.

Degeaba cauți prin CV-ul profesorașului din Tulcea că, dacă elimini realizările pe linie de partid, nu mai găsești nimic. Deci s-ar fi cuvenit oleacă de modestie, puțin respect pentru un om de altă statură. Nu poți, politician fiind în România zilelor noastre și coleg de alianță cu toți acoliții lui Iliescu, să ai pretenția că asta îți conferă prestanță și o statură morală reprezentativă.Citește mai mult »

Reclame