Postat de: Teofil Stanciu | 28/11/2011

Cu adicția la diagnoză

pushofhope.com

Probabil că e tot opera unui „grup de cercetători”, însă mi se pare interesant că niște indivizi (neafiliați religios) care au studiat fenomenul pornografiei au ajuns la concluzia că dependența de pornografia virtuală este o boală. Pentru detalii despre mecanismele psihologice și simptomele acestei boli, citiți aici.

Desigur că nu avem voie să devenim judgemental, dar de comentat, tot se poate comenta puțin chestiunea. Faza asta cu boala are două tăișuri. Mai întâi, dacă se recunoaște – chestiunea e încă netranșată – că avem de-a face cu un tip de patologie înseamnă că va fi necesar și un tratament. Se pare că acesta chiar există și poate fi instituit la cererea pacientului. Deci există șansa reală a reducerii numărului de dependenți și, pe cale de consecință, diminuarea interesului pentru industria de profil.

Dar procesul ca atare nu poate fi declanșat fără ca subiectul morbid (ca să zicem așa) să recunoască mai întâi că e suferind. Riscul lui aici e să se supună oprobriului social. Adicătelea, omul trebuie să-și ia inima în dinți și să transforme o plăcere solitară într-un diagnostic asumat. Probabil că puțini ar fi cei dispuși să se lase convinși că sunt bolnavi, în condițiile în care multe din comportamentele conexe sunt considerate, de o bună bucată de vreme, ca fiind firești (mă refer aici la masturbare, fantazare erotomană etc.). Dovadă stau comentariile la textul indicat mai sus.

Pe de altă parte, considerând acest obicei ca fiind o formă de patologie, se iese din sfera moralității – unde era îndeobște analizat subiectul în cauză – și se intră în domneniul clinicului, unde nu interesează răspunderile, ci doar cauzalitățile medicale. Această abordare diminuează cu mult eventualele responsabilități etice.

Chiar dacă doctorul face și considerații de ordin socio-moral, el este interesat, în ultimă instanță, de cauzele anatomo-fiziologice ale afecțiunii pe care o tratează. „Medicina persoanei” la care visa Paul Tournier este mai degrabă o excepție decât o regulă în terapeutica actuală.

În consecință, dacă individul este doar un bolnav, boala nu prea i se poate imputa. Nu i se poate reține în seamă vreo culpă. Astfel că, odată ce pragul psihologic a fost trecut dinspre plăcere spre boală, omul se regăsește absolvit de vinovății și încredințat clinicienilor – un pacient apatic în grija sistemelor terapeutice.

În orice caz, ceea ce recuperează această perspectivă (care consideră că avem de-a face cu o afecțiune) este acea înțelegere îngăduitoare care suprimă orgoliul și didacticismul examinatorului în favoarea dorinței de a recupera un om căzut într-o patimă.

Ultimii ani au marcat o îmbogățire a bibliografiei românești disponibile pe acest subiect în cercurile creștin evanghelice. Se prea poate ca toate chestiunile sexuale să fie în prezent abordate cu mai multă înțelegere și mai nuanțat. Recunosc și că e dificil de abordat aceste subiecte în public.

Însă, trebuie să menționez că la vârsta când participam la tot felul de întâlniri de tineret, în afară de discursurile incriminatoare și câteva îndrumări privitoare la cum să nu faci anumite lucruri, nu prea găseai altceva. Poate că am prins eu vremea moraliștilor de fier. Dar toți păreau atât de imuni și desăvârșiți încât, chiar dacă ai fi avut vreo problemă de discutat, nu îndrăzneai să te apropii de aura lor fără cusur.

În afara bisericii, exista însă cealaltă abordare unde totul este permis, nimic nu e tabu, nimic nu trebuie reprimat, nimeni nu trebuie împovărat cu vreo vinovăție. În jargonul cunoscut, orice deviație era transformată în istorie de succes. Totul purta masca unui triumfalism al desfrâului. În contradicție ireductibilă cu triumfalismul moralist puritan.

Între cele două nu prea mai era nimic de găsit. Dar între cele două se desfășura viața fiecărui adolescent – cel mai probabil că tot așa se desfășoară și în prezent – care, fără să poată elimina orice tentații din câmpul său vizual, era silit să poarte o luptă dificilă și aproape imposibil de câștigat.

Lipsea pe atunci o abordare care să valorifice elementele bune în sine pe care societatea sexualizată a zilelor noastre le pervertește. Și nu mă refer aici la sexualitatea umană, ci la aspirațiile, motivațiile, nevoile, dorurile tainice, năzuințele intime pozitive, în esența lor, atinse de morbul unui erotism degenerat. Fiindcă, se știe, păcatul – dacă e să discutăm în termeni creștini – nu se limitează la un act fizic exterior, ci angrenează o întreagă țesătură de conexiuni psiho-somatice.

Acest tip de abordare, în care elementul incriminator să nu fie predominant, cam lipsea. Nu spun prin asta că ar fi trebuit abrogată condamnarea comportamentelor sexuale imorale, ci doar că, având clar în minte standardul, se putea coborî cu soluțiile la nivelul frământărilor ascunse sub pojghița moralismului de paradă.

Ieșind puțin din sfera strictă a dependențelor și problemelor legate de sexualitate, mulți dintre cei din generația mea au înțeles adesea că, atâta vreme cât fațada arată bine, nu contează ce se ascunde în spatele zidurilor. Mesajul implicit era că bătălia cea mare se dă pentru ceea ce se vede – indiferent de domeniul la care ne referim: relații, sexualitate, etica muncii etc. Cel puțin, așa l-am recepționat destul de mulți dintre noi.

Nici nu e de mirare, de vreme ce standardele păreau atât de înalte încât, după câteva încercări eșuate, lupta părea inutilă. E drept că standardele lui Dumnezeu sunt foarte înalte, însă drumul până la ele nu poate fi parcurs printr-un salt unic al voinței. Adesea e mult mai de folos un îndrumător care defrișează puțin câte puțin terenul sau indică o cărare umblată decât un dăscălos care te lovește sistematic în țeastă cu baremele neîndeplinite.


Responses

  1. Domne, pornografia asta este un drac mare. Ca şi alcoolismul. Ca şi slava deşartă. etc.

    Un alcoolic nu vindecă decât cu Hristos. Un alcoolic vindecat înseamnă că poate să bea oricând cu măsură. Şi dacă cade şi se îmbată el nu redevine alcoolic.

    Un abstinent nu este un alcoolic vindecat. Astfel ca şi pornografia abstinenţa în sens medical duce pe om spre a fi legat în lanţuri să nu îşi facă mai rău. Ca nebunul din ţinutul Gherghesenilor (Gadara). Şi tot ca acela şi le va rupe. Până va ajunge să umble în smârcurile societăţii. Doar Hristos poate să vindece de un astfel de drac.

    Dar asta, că dracul există şi subjugă omul, ar face ca medicul să se simtă doar un instrument în Voia Lui Dumnezeu. Ceea ce nu pică bine duhului lumii actuale.

  2. Interesant că articolul mă duce cu gândul la Filocalia I. E o dezvoltare paralelă a unei filosofii creştine care se încearcă a fi aplicată fără Hristos.

    “Dependentii de pornografie se vindeca mult mai greu decat consumatorii de droguri pentru ca imaginile pornografice raman intiparite in minte pentru totdeauna”. Aşa spune şi Marc ascetul parcă. Că dacă omul păcătuieştei atunci el are în minte forma păcatului. Şi oricând dracul trage de acestă formă şi omul dacă nu e tare în credinţă cade iar în păcat. Cu finalul nefericit al patimii sau cu cel fericit al despătimirii (scoaterea din minte a formei păcatului).

    Pornografia se poate pondera prin post şi rugăciune.

    Îmi vine asta în minte din prima Filocalie. La Sf Antonie cel Mare parcă. El spune că duhurile necurate se aduc unul pe altul. Dar intrarea este prin mâncare şi băutură fără saţ. Acestea duc la aprinderea poftelor trupeşti. Care apoi aduc iubirea de slavă deşartă şi de arginţi.

    Şi că dacă pui frâu mâncării şi băuturii, trupul se mortifică (în sens exagerat), nu mai are must în el ca să se dedea la plăceri trupeşti. Dacă nu pleacă către plăceri trupeşti atunci este mai ferit de slavă deşartă şi iubirea de arginţi.

    Iar ca să rămâi neatins de dracul curviei în post îţi trebuie rugăciune.

  3. […] şi a Unităţii” din […] (suceavaevanghelica) 37. Foamete în Africa (crestintotal.ro) 38. Cu adicția la diagnoză (drezina) 39. Am refuzat să dau mită și Domnul m-a scăpat de o amendă de 301 RON și de […]

  4. […] Un text întru câtva similar: Cu adicția la diagnoză […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: