Postat de: Teofil Stanciu | 20/11/2011

Gânduri despre libertate

via jaredaubel.com

Din când în când, se întâmplă să-mi ațintesc privirile la câte unul dintre țânțarii morți de pe tavan și să încep să cuget adânc. Uite așa, de pildă, mi-a trecut prin minte că, de fapt, oamenii săvârșesc o bună parte din înfăptuirile lor pământești din dorința de libertate.

Că, de pildă, nu tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte ne ademenește în primul rând, ci libertatea pe care Făt-Frumos o avea. Tinerețea perpetuă care conferă vigoare trupului, agerime ochilor, iuțime picioarelor, pasiune inimii, exuberanță fanteziei. Tinerețea care conferă speranță, candoare, inocență, ardoare, curaj nebunesc etc. Toate acestea sunt însă frânturi de libertate care se înțepenesc între măselele timpului.

Așa se face că ne pierdem vigoarea, ne pierdem acuitatea simțurilor, ne pierdem dezinvoltura, ne pierdem idealismul. Și nu pierderile în sine ne dor, ci ceea ce se stinge odată cu ele, lumea care ni se ascunde, orizonturile pe care le abandonăm, visurile la care nu mai avem acces nici măcar în propria memorie.

Da, libertatea e cea care ne doare. Acea libertate care ne-ar îngădui să ne sustragem morții, să revocăm curgerea timpului, să abrogăm nereușitele, să reparăm deciziile proaste. Eu cred că de aceea am vrea să putem fi pururi tineri. Ca să avem posibilitatea să încercăm mereu și mereu în speranța că odată viața ne-ar reuși de-a binelea și n-am mai fi nevoiți să trăim prinși în chingile propriului trecut.

Nu cred că, în realitate, căutăm senzații tari și adrenalină, ci mai degrabă un dram de libertate care să ne dea iluzia că măcar pentru o clipă, măcar în planul existenței fizice putem afla niște oaze în care implacabilul vieții nu funcționează cu aceeași rigoare. Gravitația însă ne trage de bocanci, legile universului ne obligă să ne supunem. Însă, preț de câteva momente, adulmecăm nemărginirea libertății depline.

Și mai cred că frenezia cu care umblăm după distracții de tot felul e tot o formă de căutare a libertății. Căci râzând sau savurând cine știe ce plăcere izbutim sporadic și efemer să ieșim din noi înșine, să ne dezmărginim, să ne lepădăm de tot ceea ce târâm după noi ca vină, ca regret, ca dezamăgire. Distracțiile reușesc să ne întrețină iluzia că suntem iarăși liberi de noi înșine.

De aceea tânjim nostalgic după copilărie. Nu fiindcă ne stătea toată viața înainte, ci pentru că nu ne stătea viața în spinare, nu aveam legat de gât pietroiul care urmează să ne ducă la fundul râului. Pentru că nu ne apăsa greutatea pe care – zice Simone Weil – numai harul reușește să o inverseze. Aveam în față nu toată viața, ci toate posibilitățile, nelimitate, neîntinate, fascinante și doldora de speranță. Nu viața ne ispitea atunci, ci libertatea de a alege orice cale, fiindcă oferta părea nelimitată.

În libertate avem nevoie să ne îmbăiem periodic pentru ca să ne simțim oameni. Sau măcar în iluzia ei. Dacă nu putem să o permanentizăm, dacă nu putem să ne-o însușim – cum am putea? – atunci măcar să o amușinăm de la distanță. În toate formele mai mult sau mai puțin degenerate ale ei. Ciupim de unde putem câte un crâmpei de slobozenie neîngrădită.

Dar, ca în cazul lui Făt-Frumos, o pierdem din neatenție când, orbiți de frumusețea ei, gonim pe urmele unui iepure amărât, fără de care puteam trăi mult și bine. Sau poate că nu puteam. Că nu putem.

Fiindcă nu suntem în stare să suportăm povara libertății perpetue. Nu știm s-o păstrăm imaculată. Avem reflexe înnăscute de robi, dacă e să-i dăm crezare lui Dostoievski. Așa că ne mulțumim să o căutăm în locurile unde ni-i robia mai pe plac, unde ne ademenește mai cu foc patima, speranța deșartă, drogul cel mai drag. Iar acolo o simulăm cu sârg, cu convingere, cu ipocrizie.

Însăși nevoia de a o experimenta iar și iar stă mărturie că n-am dobândit-o cu adevărat și pe deplin. Că o căutăm orbecăind și chiar când avem impresia că am obțint-o, ni se prelinge vicleană printre degete.

Totuși, deși tânjim după ea ca după aer, deși o căutăm în cele mai bizare locuri și combinații, povara ei ne apasă. Nu ne place să ne-o asumăm cu toate consecințele ei. Nu ne place să o ținem – așa cum e firesc – nedespărțită de voința noastră. Așa că preferăm adesea să găsim religii, filosofii, psihologii abisale care să ne izbăvească de răspundere. Care să administreze consecințele neplăcute ale manifestării libertății noastre de opțiune. Să le treacă în seama soartei, a karmei rele, a predestinării, a necesităților fiziologice imposibil de suprimat.

Și să putem astfel să ne păstrăm nealterată iluzia că totuși suntem liberi. Că, în ciuda eșecurilor acumulate de-a lungul timpului, în ciuda presimțirilor sumbre, nu ne-am pierdut libertatea. Sau o înlocuim cu un deziderat ce pare mai accesibil și, totodată, mai ușor de justificat: fericirea. Ca și când fericirea ar putea fi vreodată deplină și autentică în absența libertății.

Uite așa cuget eu când ațintesc ochii la țânțarii morți de pe tavan. Chestia e însă că niciodată nu pot fi sigur că am dreptate. Dar asta nu mă împiedică să ridic din când în când privirile și să mă pierd în noianul gândurilor ca într-o mare în care poți s-o iei în orice parte, că e la fel de fascinant, dar și de riscant totodată.


Responses

  1. Welcome to the warm house of freedom where Time is just a guest.
    Ai re-descoperit timpul ca si inchisoare.
    As vedea mini-inchisorile de care spuneai aka religii, sisteme, comunitati in care ne inchidem ca niste „pungi” de libertate. adunam ca harciogii cate putina libertate si ne grabim s-o inchidem ermetic in susnumitele custi nu cumva s-o pierdem si pe asta asa putina cat e
    In masuri diferite fiecare ingropam ceva din talantii libertatii si fiecare punem ceva deoparte ca Anania si Safira. pedeapsa ne-o luam singuri: auto-privarea de libertate

    • E foarte inteteresantă cartea lui Berdiaev despre filosofia lui Dostoievski, unde libertatea, chiar în formele sale cele mai degenerate, are un rol privilegiat. Devine literă de evanghelie.

  2. Cred ca de asta fugim o groaza si dupa bani: pentru ca acestia iti dau promisiunea unei libertati, ca odata ce ii vei avea, vei putea face in sfarsit orice iti va dori inima.

    • Culmea e că, într-o anumită măsură, chiar așa stau lucrurile. De pildă, Dali băga de seamă câtă libertate are un artist care nu depinde de mofturile financiare ale impresarilor sau mai știu eu ale cui. Însă există și reversul (poate că pe Dali asta nu l-a afectat), că opera e influențată de bunăstarea autorului. Unii sunt de părere că nimic bun nu se mai poate crea odată ce artistul ajunge la sațietate finaciară.
      Cât despre noi, ceilalți, îmi stăruie în minte promisiunea cu urechile acului… destinate cămilei.

  3. libertate sau adevăr? Cu litere mici spre a nu confunda noţiunile cu energiile necreate ale Lui Dumnezeu.

    Un condamnat pe nedrept vrea libertatea sau adevărul?
    Există şi criminal nedescoperit condamnat pentru furt. El vrea adevărul sau libertatea?

    Eu cred că adevărul şi libertatea sunt bune cu linguriţa la început. Şi cu baveta. Şi cu un părinte duhovnicesc care să-ţi dea la penitenţă când liberi fiind te îmbeţi de adevăr.

    Şi după ani de zile ajungi prin Adevăr la Libertate.

    Libertatea sunt bomboane. Adevărul este băţul. Dreptatea este sărutul părintelui.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: