Gânduri despre libertate

via jaredaubel.com

Din când în când, se întâmplă să-mi ațintesc privirile la câte unul dintre țânțarii morți de pe tavan și să încep să cuget adânc. Uite așa, de pildă, mi-a trecut prin minte că, de fapt, oamenii săvârșesc o bună parte din înfăptuirile lor pământești din dorința de libertate.

Că, de pildă, nu tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte ne ademenește în primul rând, ci libertatea pe care Făt-Frumos o avea. Tinerețea perpetuă care conferă vigoare trupului, agerime ochilor, iuțime picioarelor, pasiune inimii, exuberanță fanteziei. Tinerețea care conferă speranță, candoare, inocență, ardoare, curaj nebunesc etc. Toate acestea sunt însă frânturi de libertate care se înțepenesc între măselele timpului.

Așa se face că ne pierdem vigoarea, ne pierdem acuitatea simțurilor, ne pierdem dezinvoltura, ne pierdem idealismul. Și nu pierderile în sine ne dor, ci ceea ce se stinge odată cu ele, lumea care ni se ascunde, orizonturile pe care le abandonăm, visurile la care nu mai avem acces nici măcar în propria memorie.

Da, libertatea e cea care ne doare. Acea libertate care ne-ar îngădui să ne sustragem morții, să revocăm curgerea timpului, să abrogăm nereușitele, să reparăm deciziile proaste. Eu cred că de aceea am vrea să putem fi pururi tineri. Ca să avem posibilitatea să încercăm mereu și mereu în speranța că odată viața ne-ar reuși de-a binelea și n-am mai fi nevoiți să trăim prinși în chingile propriului trecut.Citește mai mult »

Reclame