Postat de: Teofil Stanciu | 15/11/2011

Beneficiarii iliciți

wallpaper4god.com

Se face mare caz printre urmașii Reformei de abrogarea Tradiției. N-am să mă leg de faptul, mai mult decât evident, că fiecare bisericuță no name, care are mai mult de zece ani vechime (dau o limită inferioară de-a dreptul generoasă, fiindcă faptul devine evident și după 4-5 ani), are deja o tradiție locală uneori surprinzător de învârtoșată. Socot că acest aspect este unul inevitabil – fiecare avem nevoie de niște tabieturi și permanențe în iureșul existenței – și, oricum, cel mai puțin grav.

Cu adevărat grav mi se pare că acești iconoclaști perpetui profită de achizițiile Tradiției în mod ilicit. Ei spun, dacă-i ascultați și credeți, că le e de ajuns Scriptura ca temelie a învățăturii. Or nu e deloc așa. Fiindcă nicăieri în Scriptură nu pot găsi vreo afirmare explicită și incontestabilă a dogmei Sfintei Treimi. Iar doctrina trinitară este fundamentală pentru orice biserică ce se dorește creștină.

Oricât ar căuta exegeții zeloși prin Biblia de acasă, n-ar găsi nimic care să-i îndreptățească să spună că Dumnezeu e unul singur în trei persoane. Există un singur verset care, de fapt, e pus în parenteze, semn că e vorba de o adăugire editorială târzie. În rest, sunt multe dovezi indirecte, din care se poate, într-adevăr, deduce ideea de trinitate, însă și asta se face în temeiul unei exegeze anterioare care a deschis drumul orthodoxiei dogmatice. Deci practim noi știm chestia asta, nu o deducem pentru întâia dată, o confirmăm prin exegeza proprie, nu o descoperim în premieră.

Mai iau un exemplu de învățătură pe care tot Tradiția a fixat-o în limitele ei actuale. Faptul că azi vorbim despre o voință umană liberă i se datorează lui Maxim Mărturisitorul care a insistat, în secolul VI, că în Persoana lui Cristos, fiecare dintre cele două firi (sau naturi) avea o voință proprie și că armonia lucrării lor vine din aceea că voința umană s-a supus în mod desăvârșit și liber voinței divine. Am mai vorbit despre asta și cu altă ocazie.

Azi chestia asta e considerată practic de la sine înțeleasă, însă nu a fost tot timpul așa. Astfel că antitradiționaliștii noștri contemporani nu profită de pe urma tradiției numai în mod direct, valorificând fără să recunoască, exegeza orthodoxă anterioră, ci mai beneficiază și indirect, folosindu-se de toate „prejudecățile” culturale acumulate până acum ca și când acestea ar fi fost revelațiile lor personale.

Să avem pardon, stimabililor, libertatea pe care o revendică în prezent orice puber nu era de la sine înțeleasă totdeauna. E, în forma aceasta pe care o cunoaștem, o achiziție modernă moșită de către Maxim cu prețul limbii, al mâinii drepte și, în final, al vieții sale.

Nu merge, stimați confrați (neo)protestanți, să ne prefacem că toate ni s-au revelat nouă din nou exclusiv pe baza Scripturilor și a receptivității pe care am dezvoltat-o la mesajele divine directe. Am face bine să recunoaștem deschis măcar substanța culturală care ne colorează ochelari exegetici.

Nu se poate întemeia în secolul XXI o biserică cu pretenții de virginitate dogmatică. Reîntoarcerea la simplitatea apostolică nu mai este posibilă pentru simplul motiv că, cel puțin deocamdată, călătoria în timp este irealizabilă. Prejudecățile lor (fie rele, fie bune) ne sunt cvasi-inaccesibile. Faptul că au trecut douăzeci de veacuri e suficient în sine ca să amprenteze istoric iremediabil tot ceea ce încercăm să prezentăm ca fiind în spiritul „Bisericii Primare”.

Acel spirit s-a dus și nu mai poate fi recuperat decât cu pierderi semnificative și cu sacrificii inutile. Ce cântau apostolii? Sigur n-aveau ritmuri dance, rock, worship, gospel etc. Cu ce mergeau ei la biserică? Mașinile erau, fără-ndoială, mai rare decât acum. Cum se îmbrăcau? Cum măsurau timpul? Iată numai câteva chestiuni banale care diferă fundamental. Cum s-ar putea atunci recupera un spirit – imponderabil și volatil – al unei comunități din primul veac cu certitudinea că nu s-a alterat nimic?

De cealaltă parte a baricadei, și bisericile tradiționale își au propriii beneficiari iliciți ai aceleiași Tradiții. Sunt cei care apelează la autoritatea ei fără să o cunoască, considerând că asta îi scutește de articularea actualizată a unor adevăruri imuabile, e drept, dar care se cer exprimate pe limba contemporanilor.

Faptul în sine că toți Sfinții Părinți sunt în ograda ortodoxă și catolică nu justifică ignoranța (crasă uneori) a celor care-i invocă fără să aibă vreo idee nici măcar despre litera exactă a dogmei, darămite despre adevăratul ei spirit.

Nu iau în discuție aici o altă formă ilicită de folosire a Tradiției: manipularea voluntară. Prefer să consider că denaturările vin din ignoranță și din prea multa siguranță de sine a celor care se socot îndreptățiți să apeleze la autoritatea ei.

Și în acest caz e vorba tot de un delict de omisiune. Forța Tradiției este utilizată ca un fel de talisman purtător de noroc și generator de merite sau avantaje spirituale. Este invocată ca o mantră suficientă în sine.

N-aș cuteza să contest valorea unui adevăr care, fără-ndoială, nu depinde de priceperea celui care-l invocă. Dar, la cât de sensibilă e chestiunea adevărului și la cât de mare e lupta și miza în această privință, ignoranța celui care-l invocă poate să-i producă grave denaturări. De aceea cred că e primejdios și acest mod ilicit de a beneficia de pe urma tradiției.

Un alt pericol ce pândește de această parte a eșicherului confesional este confuzia voluntară sau accidentală a Tradiției cu tradițiile. Mizând pe autoritatea indiscutabilă a celei dintâi, se legitimează adesea în mod tacit o seamă de tradiții locale. Așa, de pildă, se aciuează în spiritul creștinătății drept credincioase mărăcinele naționalismului agresiv. Cum spuneam și în alt text, nimic nu poate fi mai străin de spiritul Rusaliilor. Apostolii și Părinții Bisericii n-au vorbit niciodată în termenii națiunii, ci mereu au deschis creștinismul către orice neam și orice rasă.

Fascinant e, așadar, că Tradiția creștină trebuie asumată și cunoscută, fie că vrem, fie că nu. Căci, chiar și necunoscând-o, tot profităm de pe urma ei. Însă, cunoașterea ei restabilește ordinea inevitabilă a lucrurilor. Multe dintre orbecăielile și răstălmăcirile care ne sunt atât de familiare ar putea fi ameliorate simțitor cu o doză de smerenie ce vine din recunoașterea ca atare a unor realități.


Responses

  1. […] trinitară este fundamentală pentru orice biserică ce se dorește creștină.” – Teofil Stanciu Share this:FacebookTwitterLinkedInLike this:LikeBe the first to like this […]

  2. Din nefericire pentru mine, ca neoprotestant, Traditia nu a insemnat mai mult decat semnul crucii, inchinarea la fecioara Maria, moaste, tamaie, odajdii, cadelnite, icoane. De ce? Pentru ca in contact cu Ortodoxia acestea erau punctele de tensiune care erau evidentiate si de ce nu mult accentuate. De ce nu ma inchin la fecioara Maria? Pentru ca nu scris in Scriptura. De ce te inchini tu ca ortodox? Nu scris in Biblie dar scris in Traditie. Si de aici pentru multi NP Biblia este ceva mult diferit de Traditie. E adevarat si de partea Ordodoxiei nu a existat o prea buna prezentare a ceea ce insemana Traditie si a bogatiei ei.

    • Da, vă împărtășesc punctul de vedere. Cam aceasta a fost multă vreme și percepția mea. Până când am fost nevoit să citesc la un moment dat niște cărți de teologie ortodoxă și atunci… mi s-au deschis ochii. Ceea ce nu înseamnă că acum văd foarte clar, ci că doar am disponibilitatea să privesc cu mai multă bunăvoință. E un câștig și ăsta.

  3. Ca tot l-ati pomenit cu admiratie pe Sfantul Maxim Marturisitorul! I-ati citit „Viata Maicii Domnului”?
    O intrebare (mai mult retorica): de ce Sfintii Parinti (toti, fara exceptie) sunt asa de cinstititori (iar nu inchinatori la) cu Maica Domnului?

    • La întrebarea dvs nu am ce răspunde. Mai întâi, nu m-a preocupat subiectul, fiindcă nu am probleme cu cinstirea Fecioarei, chiar dacă nu rostesc rugăciunile ortodoxe specifice. Deci n-am citit scrierea respectivă.
      În al doilea rând, consider că e imposibil de citit întreaga literatură patristică. Așa că, în unele situații, mă mulțumesc și cu niște studii serioase și, eventual, fragmente reprezentative. Numai în românește, colecția PSB a împlinit suta de volume. Plus că fiecare dintre Sf. Părinți are specificul său de limbaj, de filosofie.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: