Postat de: Teofil Stanciu | 26/10/2011

Soluția Bisericii Catolice la criza economică

Dacă tot am semnalat mesajul Biserici Ortodoxe din Grecia, iată și poziția recent exprimată de Biserica Catolică față de criza economică. Soluțiile propuse de către Consilui Pontifical pentru Dreptate și Pace vizează instituirea unei autorități globale, care să suplinească slăbiciunea autorităților statale dând coerență decizilor la nivel planetar și guvernând în spiritul unei etici a binelui comun.

De asemenea, se vorbește și despre necesitatea unei autorități bancare internaționale și chiar a unei bănci mondiale care să reglementeze practicile financiare globale, limitând posibilitatea unor specualții lipsite de etică.

Tot acest sistem ar trebui constituit pe principii precum adevărul, interesul comun, echitate, generozitate, cinste, demnitate umană, care trebuie să preceadă și să subordoneze interesele de natură economico-financiară.

Îmi permit să comentez puțin. Viziunea propusă mi se pare cam utopică. De vreme ce pleacă tocmai de la lipsa de fundamente etice și umane ale actualului sistem financiar mondial, cum preconizează BRC să instituie un cod moral acceptat de toți actorii viitoarei guvernări mondiale? În perspectiva unei autorități supranaționale, în ce fel vor fi anihilate grupările extremiste și subversive?

Cine se duce să le dea de știre islamiștilor fundamentaliști că Papa și Biserica Catolică au venit cu un plan de organizare globală care face inutil demersul lor? Adică, după ce s-au bătut ațâția ani să aibă o Palestină a lor, acum află că e degeaba? Lăsând la o parte atitudinile belicoase, chiar există posibilitatea realistă ca un sistem politico-economic mondial să respecte interesele tuturor grupurilor etnice și religioase?

Ca să nu mai pomenim că această idee alimentează scenariile apocaliptice ale celor care văd în catolicism unealta anticristului care se va cocoța tocmai în vârful acestui guvern mondial.

Dacă oamenii n-au reușit nici la Turnul Babel și niciodată de atunci încoace să fie cinstiți unii cu alții, drepți, fideli și morali, de unde vor găsi puterea ca la această nouă încercare să dețină toate virtuțile necesare bunei funcționări a umanității înfrățite? În Scripturi, după cum bine punctează documentul, antiteza Babelului e Cincizecimea. Însă la Pentacost „toți s-au umplut de Duhul Sfânt”. Din asta a decurs armonia și suprimarea barierelor de orice natură. Or am mari îndoieli că lumea descrisă în paragrafele referitoare la cauzele crizei seamănă cu grupul celor de la Cincizecime…

În ciuda faptului că nu se poate evita cu totul o eventuală asemănare a acestui model cu apucăturile din trecut ale Bisericii Catolice, când unii papi au manifestat ambiții politice lumești cam necontrolate, cred că merită totuși citit materialul produs de Consiliul Pontifical menționat mai sus pentru că propune o soluție îndrăzneață. Am preluat mai multe citate semnificative dintr-o traducere neoficială a documentului, postată însă pe site-ul de știri al Vaticanului (toate sublinierile din text îmi aparțin):

After the Second Vatican Council in his Encyclical Letter Populorum Progressio of 1967, Paul VI already clearly and prophetically denounced the dangers of an economic development conceived in liberalist terms because of its harmful consequences for world equilibrium and peace. The Pontiff asserted that the defence of life and the promotion of people’s cultural and moral development are the essential conditions for the promotion of authentic development. On these grounds, Paul VI said that full and global development is “the new name of peace”.

Forty years later, in its annual Report of in 2007, the International Monetary Fund recognized the close connection between an inadequately managed process of globalization on the one hand, and the world’s great inequalities on the other.

The inequalities and distortions of capitalist development are often an expression not only of economic liberalism but also of utilitarian thinking: that is, theoretical and practical approaches according to which what is useful for the individual leads to the good of the community. This saying has a core of truth, but it cannot be ignored that individual utility – even where it is legitimate – does not always favour the common good. In many cases a spirit of solidarity is called for that transcends personal utility for the good of the community.

In the 1920s, some economists had already warned about giving too much weight, in the absence of regulations and controls, to theories which have since become prevailing ideologies and practices on the international level.

In fact, as the Pontiff notes, to function correctly the economy needs ethics; and not just of any kind but one that is people-centred. He goes on to denounce the role played by utilitarianism and individualism and the responsibilities of those who have adopted and promoted them as the parameters for the optimal behaviour of all economic and political agents who operate and interact in the social context. But Benedict XVI also identifies and denounces a new ideology, that of “technocracy”.

If no solutions are found to the various forms of injustice, the negative effects that will follow on the social, political and economic level will be destined to create a climate of growing hostility and even violence, and ultimately undermine the very foundations of democratic institutions, even the ones considered most solid.

Even prior to the logic of a fair exchange of goods and the forms of justice appropriate to it, there exists something which is due to man because he is man, by reason of his lofty dignity.”

Benedict XVI himself expressed the need to create a world political authority.

A supranational Authority of this kind should have a realistic structure and be set up gradually. It should be favourable to the existence of efficient and effective monetary and financial systems; that is, free and stable markets overseen by a suitable legal framework, well-functioning in support of sustainable development and social progress of all, and inspired by the values of charity and truth. It is a matter of an Authority with a global reach that cannot be imposed by force, coercion or violence, but should be the outcome of a free and shared agreement and a reflection of the permanent and historic needs of the world common good. It ought to arise from a process of progressive maturation of consciences and freedoms as well as the awareness of growing responsibilities. Consequently, reciprocal trust, autonomy and participation cannot be overlooked as if they were superfluous elements. The consent should involve an ever greater number of countries that adhere with conviction, through a sincere dialogue that values the minority opinions rather than marginalizing them.

Governments should not serve the world Authority unconditionally. Instead, it is the world Authority that should put itself at the service of the various member countries, according to the principle of subsidiarity.

According to the logic of subsidiarity, the higher Authority offers its subsidium, that is, its aid, only when individual, social or financial actors are intrinsically deficient in capacity, or cannot manage by themselves to do what is required of them.

Specific attention should be paid to the reform of the international monetary system and, in particular, the commitment to create some form of global monetary management, something that is already implicit in the Statutes of the International Monetary Fund.

In this process, the primacy of the spiritual and of ethics needs to be restored and, with them, the primacy of politics – which is responsible for the common good – over the economy and finance. These latter need to be brought back within the boundaries of their real vocation and function, including their social function, in consideration of their obvious responsibilities to society, in order to nourish markets and financial institutions which are really at the service of the person, which are capable of responding to the needs of the common good and universal brotherhood, and which transcend all forms of economist stagnation and performative mercantilism

The gap between ethical training and technical preparation needs to be filled by highlighting in a particular way the inescapable synergy between the two levels of practical doing (praxis) and of boundless human striving (poièsis). The same effort is required from all those who are in a position to enlighten world public opinion in order to help it to brave this new world, no longer with anxiety but in hope and solidarity.

In a world on its way to rapid globalization, the reference to a world Authority becomes the only horizon compatible with the new realities of our time and the needs of humankind. However, it should not be forgotten that this development, given wounded human nature, will not come about without anguish and suffering.Through the account of the Tower of Babel (Genesis 11:1-9), the Bible warns us how the “diversity” of peoples can turn into a vehicle for selfishness and an instrument of division. In humanity there is a real risk that peoples will end up not understanding each other and that cultural diversities will lead to irremediable oppositions.


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: