Soluția Bisericii Catolice la criza economică

Dacă tot am semnalat mesajul Biserici Ortodoxe din Grecia, iată și poziția recent exprimată de Biserica Catolică față de criza economică. Soluțiile propuse de către Consilui Pontifical pentru Dreptate și Pace vizează instituirea unei autorități globale, care să suplinească slăbiciunea autorităților statale dând coerență decizilor la nivel planetar și guvernând în spiritul unei etici a binelui comun.

De asemenea, se vorbește și despre necesitatea unei autorități bancare internaționale și chiar a unei bănci mondiale care să reglementeze practicile financiare globale, limitând posibilitatea unor specualții lipsite de etică.

Tot acest sistem ar trebui constituit pe principii precum adevărul, interesul comun, echitate, generozitate, cinste, demnitate umană, care trebuie să preceadă și să subordoneze interesele de natură economico-financiară.

Îmi permit să comentez puțin. Viziunea propusă mi se pare cam utopică. De vreme ce pleacă tocmai de la lipsa de fundamente etice și umane ale actualului sistem financiar mondial, cum preconizează BRC să instituie un cod moral acceptat de toți actorii viitoarei guvernări mondiale? În perspectiva unei autorități supranaționale, în ce fel vor fi anihilate grupările extremiste și subversive?

Cine se duce să le dea de știre islamiștilor fundamentaliști că Papa și Biserica Catolică au venit cu un plan de organizare globală care face inutil demersul lor? Adică, după ce s-au bătut ațâția ani să aibă o Palestină a lor, acum află că e degeaba? Lăsând la o parte atitudinile belicoase, chiar există posibilitatea realistă ca un sistem politico-economic mondial să respecte interesele tuturor grupurilor etnice și religioase?

Ca să nu mai pomenim că această idee alimentează scenariile apocaliptice ale celor care văd în catolicism unealta anticristului care se va cocoța tocmai în vârful acestui guvern mondial.

Dacă oamenii n-au reușit nici la Turnul Babel și niciodată de atunci încoace să fie cinstiți unii cu alții, drepți, fideli și morali, de unde vor găsi puterea ca la această nouă încercare să dețină toate virtuțile necesare bunei funcționări a umanității înfrățite? În Scripturi, după cum bine punctează documentul, antiteza Babelului e Cincizecimea. Însă la Pentacost „toți s-au umplut de Duhul Sfânt”. Din asta a decurs armonia și suprimarea barierelor de orice natură. Or am mari îndoieli că lumea descrisă în paragrafele referitoare la cauzele crizei seamănă cu grupul celor de la Cincizecime…

În ciuda faptului că nu se poate evita cu totul o eventuală asemănare a acestui model cu apucăturile din trecut ale Bisericii Catolice, când unii papi au manifestat ambiții politice lumești cam necontrolate, cred că merită totuși citit materialul produs de Consiliul Pontifical menționat mai sus pentru că propune o soluție îndrăzneață. Am preluat mai multe citate semnificative dintr-o traducere neoficială a documentului, postată însă pe site-ul de știri al Vaticanului (toate sublinierile din text îmi aparțin):

Publicitate

Biserica Ortodoxă a Greciei despre criza economică

Am primit pe email acest text a cărui veridicitate n-o pot atesta, însă există o variantă grecească pe care, cu ajutorul google translate, am încercat să mi-o traduc și pare să fie vorba de un document autentic. Merită citit până la capăt, chiar dacă e ceva mai lung.

Sublinierile bănuiesc că aparțin traducătorului/traducătorilor despre care n-am idee cine este/sunt. Menționez că nu dețin niciun fel de drepturi asupra acestui text, nu emit niciun fel de pretenții, iar de preluat, l-am preluat pentru felul în care pune problema și pentru soluțiile cu care vin înalții prelați ai Greciei.

Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei “CĂTRE POPOR”

“CĂTRE POPOR”

enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.

În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.