Postat de: Teofil Stanciu | 21/10/2011

Divided – impresii despre un documentar controversat (continuare)

9. E deconcertantă obstinația cu care cei care au renunțat la Școala Duminicală (și sunt intervievați de Leclerc) invocă drept argument în favoare deciziei lor prescripțiile biblice. Nu contest validitatea acestei idei ca atare. Problematic aici e faptul că recursul la modelul biblic se face selectiv, în funcție de nu se știe ce criterii. Adică, s-a observat că tinerii părăsesc biserica, atunci hai să vedem ce spune Biblia. Pe care, și înainte ca problema să capete asemenea amploare sau să luăm vreo măsură, și acum când am luat măsuri pretindem că o citim și înțelegem.
Dar, pe lângă problema tinerilor, mai există și problema banilor, și a săracilor, și a modelelor de conducere antreprenoriale etc. Astea mai pot aștepta revenirea la modelul biblic. Pesemne că nu ne putem permite să le facem pe toate… biblic. Dacă-i așa, de unde știm că acum au liderii respectivi viziunea corectă? De ce văd atât de selectiv și de sporadic ceea ce e de făcut? Eu cred că ar fi (fost) mult mai prudent ca acești lideri îngrijorați să explice de ce în anumite perioade acest model – nebiblic – a fost funcțional, iar acum nu mai e. Nu de alta, dar cred că s-ar putea aduna suficiente mărturii ale unor oameni pentru care Școala Duminicală a avut o influență benefică hotărâtoare, menținându-i în bisericile lor – și mă gândesc la generații întregi care ne-au precedat.

10. E destul de greu de acceptat o soluție ce vine din interiorul unei comunități care a avut vreme de două veacuri orbul găinii. Oare de ce nu va fi reacționat mai devreme? Iar dacă îi ia două secole să observe că a adoptat o practică nebiblică, putem risca să credităm rezolvarea propusă acum cu virtuțile unei soluții viabile și biblice?
Dacă doar procentele au reușit să-i covingă pe lideri să ia atitudine – ba există o intervenție a unui pastor de tineret care zicea cam așa: am băgat foarte mulți bani în aceste întruniri, dar fără rezultat (deci asta să fie măsura lucrurilor??) –, deci dacă abordarea este una de tip managerial, ce șanse sunt ca aceste concluzii să fie valide? De unde am putea obține certitudinea că soluțiile sunt corecte, dacă însuși diagnosticul este relativ superficial și, în orice caz, unilateral? Lipsește cu desăvârșire ceea ce, în medicină, se cheamă diagnostic diferențiat.

11. Studiile biblice desfășurate de ani de zile la Cluj, sub oblăduirea lui Beniamin Fărăgău, și care se adresează cu predilecție tinerilor, se pare că, dimpotrivă, au fost de mare folos multora dintre cei care le-au frecventat. Nu există statistici, însă, după opiniile adunate de-a lungul timpului (vedeți și comentariile la această postare), am rămas cu impresia că a făcut cu mult mai mult bine decât rău. E drept că aceste studii se adresează cu precădere studenților, dar tot sunt activități separate de întâlnirile bisericii.
De unde deduc că, înainte de a contesta în absolut aceste practici, ar trebui analizat și ce tip de conținut au acele întâlniri. Așadar, separările ca atare s-ar putea să nu fie o eroare în sine, ci ceea ce se întâmplă acolo să fie problematic. Nu văd ce rău poate face o întâlnire în care tinerii să poată pune cuiva întrebările la care părinții nu le pot răspunde sau – după cum știm bine că e cazul la noi – se rușinează să le discute.

 

12. Din punctul meu de vedere, e destul de dificilă separarea elementelor biblice de cele nebiblice în practica bisericilor secolului XX. De pildă, în secolul I, sigur nu exista câte o Biblie de fiecare persoană – fapt cu implicații deosebit de însemnate pentru un evanghelic –, iar epistolele erau citite în auzul tuturor. Noi avem chiar mai multe biblii… e biblic? În ce măsură se justifică folosirea materialelor auxiliare, de vreme ce Biserica Primară cu siguranță nu se folosea de așa ceva? Ce să mai zic de toate fundațiile cu scop caritabil și asociațiile parabisericești care ar trebui puse sub semnul întrebării pentru că nu există nicăieri vreo dovadă biblică a existenței lor. Ce legitimitate biblică are organizația care promovează acest documentar?

13. Nu contest nici gravitatea problemei ridicate în documentar (ba dimpotrivă), nu contest în întregime nici măcar soluția propusă – chiar dacă am niște obiecții și nedumeriri serioase. Contest însă fără ezitare analiza și împărțirea responsabilităților. Contest triumfalismul soluțiilor și perpetuarea sectarismului. Contest siguranța de sine care dovedește o atitudine antreprenorială: acum știm ce trebuie schimbat pentru ca sistemul să (re)devină eficient, am găsit cheia miraculoasă care va păstra toți tinerii în biserică; sau, dacă nu pe toți, atunci măcar o proporție liniștitoare dintre ei; întreprinderea noastră va deveni iarăși rentabilă.
Toți interlocutorii se comportă de parcă nimic altceva n-ar mai exista pe lume decât ei și Biblia lor (a se citi: hermeneutica lor). Mă tem că acest stil absolutizant – ușor trufaș în certitudinea lui neclintită – e răspunzător de o bună parte din problemele care determină îndepărtarea tinerilor de biserici. Și că îndepărtarea va continua…

14. În cazul în care soluția chiar ar fi cea propusă în documentar (adică educația religioasă să intre în portofoliul părinților și al bisericii ca întreg), atunci nu pot să nu remarc cât de nepregătiți suntem. Am cunoscut câțiva copii de pastori, dar destul de puțini erau în relații bune cu părinții lor, majoritatea preferând să-și discute cu altcineva problemele. Așa că, dacă nici măcar în propria casă nu reușesc să impună un model viabil, cum ar putea pastorii să-i învețe pe alții? Ce să le/ne spună?
Totuși, nu cred că vina aparține în exclusivitate pastorilor, ar fi prea simplist și prea reducționist, însă am spus-o în logica de argumentare a documentarului, ca să duc absurdul cât mai departe. Cred mai degrabă că există și o condiționare culturală – pe care interlocutorii filmului n-au remarcat-o nici măcar în treacăt – inevitabilă. Din cauză că trăim aceste vremuri așa cum sunt ele, sunt momente când copiii, indiferent de calitatea relației cu părinții, se revoltă împotriva familiei. Puțini sunt cei care scapă și, probabil, „blândețea” lor o datorează în bună măsură temperamentului sau firii mai puțin problematice.

15. Cu toată bunăvoința de care mi-s în stare, într-o redescoperire a creștinismului inițial și pur nu (mai) cred. Fie și doar pentru faptul că suntem atât de prinși în propriile structuri culturale și mentale – secularizate! – încât nici nu mai observăm că operăm exact cu aceeași termeni și cu aceleași paradigme, atâta doar că le condimentăm cu creștinism. Un fost pastor de tineret – ce apare în film – lecuit de această „aberație” vrea să nu scape prilejul de a fi „the hero of my son”; alții se comportă ca și când ar dori să vină cu o ofertă mai mișto în întâmpinarea clienților care părăsesc biserica; alții vor să se asigure că se vor închide cu copii cu tot în propria subcultură, negând practic tot ceea ce îi înconjoară. Totul pare să se reducă la o administrare mai eficientă a resurselor și la o mai bună funcționare a departamentelor de PR, human resources, marketing, management etc.

16. Se discută mult în documentar despre paradigme biblice, despre statistici îngrijorătoare, despre modele educaționale, despre responsabilități parentale. Dar toate acestea trimit cu gândul spre o problemă instituțională. Or, dacă înțeleg eu bine, problema este una personală, fiindcă tinerii care pleacă din biserică nu sunt statistici, ci oameni în carne și oase, oameni cu suflet, cu particularități ireductibile, cu destine individuale.
Iar acești inși despre care e vorba în documentar n-au, în mod surprinzător, niciun cuvânt de spus. Nici măcar unul nu este întrebat ce l-a determinat să abandoneze biserica. Tocmai depoziția „părții vătămate” lipsește. Prin urmare, consider că sunt îndreptățit să-mi exprim serioase rezerve față de acest verdict și față de desfășurarea „procesului” ca atare. Probabil că dacă aș fi un răzvrătit care a ieșit din biserică m-aș uita la ce se întâmplă și aș trage concluzia că sistemul nu face decât să-și regândească și să-și îmbunătățească mijloacele de control asupra individului.

17. Adoptând ca validă concluzia filmului, se relevă o inconsecvență destul de gravă a adepților literalismului hermeneutic care au girat și legitimat o practică esențialmente nebiblică în timp ce își apărau vocal și uneori chiar agresiv biblicitatea convingerilor și practicilor religioase îngăduite în biserică. În tot acest interval de două veacuri au fost respinse o serie întreagă de alte practici pentru care s-a considerat că nu există bază scripturală. S-au desfășurat multe înfruntări în care oponenții erau catalogați ca fiind nebiblici. Or cum să ții la sân un șarpe secular atât de parșiv fără să îți ridici nici măcar o întrebare?
Credibilitatea și coerența teologică – căci bănuiesc că nu lasă nimeni un segment atât de important fără o minimă temelie teologică – au de suferit prejudicii serioase. Iar stilul exclusivist nu le permite să-și explice nuanțat propriile erori din trecut. Așa că, în logica lor binară, fie aveau atunci dreptate și greșesc în prezent, fie au acum dreptate și au perpetuat (din pricini necunoscute) vreme de două secole o practică cu consecințe dintre cele mai nefaste.


Responses

  1. Ioi, ioi, ce l-ai mai diescat!🙂 o sa citesc ambele postari cu atentie si revin cu fidbec. tind sa fiu de acord cu tine in mare, desi asa cum ai spus asta nu e absolva pe noi ca tati de responsabilitate sau de vina. dar nu trebe absolutizata treaba.

    • Căline, după cum spuneam în paragraful 13😉 , nu am o problemă cu soluția în integralitatea ei, ci doar cu anumite aspecte ale ei. Răspunderea părinților e indubitabilă, dar eu aș încerca să explorez mai degrabă în zona exemplului personal decât în cea a educației religioase. Îți spun și de ce: nu fiecare tată e în stare să explice copilului relația complicată între datările științifice ale universului și cele 6 zile din Scriptură. Sau cum se împacă providența absolută a lui Dumnezeu cu necesitatea rugăciunii. Și mai sunt destule exemple de acest soi.
      Iar dacă mergem în zona exemplului… atunci musai să privim și la exemplul capilor bisericii. Iar aici… ei bine, aici s-ar putea să avem o problemă. Indiscutabil, cei mai mulți sunt oameni morali, dar distanța până la pastorii mai cu experiență începe să fie tot mai mare… iar economic, parcă sunt tot mai îndepărtați de restul comunității.

  2. Înainte de a vedea filmul îmi spun o părere despre ce am citit.

    Protestantismul se foloseşte de tradiţie pentru a se urca mai sus sau de a se afirma. După câteva sute de ani evident apare şi autocontestarea formelor interne. De orice fel.
    Din exterior mie mi se pare normală autocontestarea de orice fel în cadrul bisericilor protestante. De altfel în tinereţe am rupt relaţiile cu Dumnezeu datorită unui contact cu un adversar al tradiţiilor.

    În esenţă, astăzi doar Biblia nu e contestată. (Biblia fiecărei culte în parte, pentru că alta sigur nu e bună. :)).

    • După definiție, protestanții ar trebui să se reformeze continuu. Unii chiar pretind că asta fac. Fără să observe că instaurează mereu niște „tradiții” pe care musai să le conteste generațiile următoare. Ce sperie aici e pretenția că fiecare înțeleg Scriptura întocmai. Scriptura lor, cum spuneți.

  3. Filmul este interesant. Din multe puncte de vedere. Unele bizare datorită diferenţelor culturalo-tradiţionaliste dintre mine ca român şi alţi creştini din America.

    Dar mi se pare că este o manipulare inconştientă spre identificarea unui ţap ispăşitor. Ţap care să ducă în pustie criza duhovnicească. Are toate argumentele ca la carte, riguroase şi justificate. Dar totuşi expunerea nu este o teoremă utilă şi nici măcar un corolar. Este o ipoteză reiterată continuu. Oare câte lucruri nu sunt trecute în Scriptură?

    Şi totul e în fugă. Atât de în fugă încât în baza unor studii făcute pe tineret se trag nişte concluzii ajustabile după imaginaţia sau dorinţa arzătoare a fiecăruia. Oare câţi din cei 75% căzuţi vor refuza să deschidă uşa Lui Hristos? 25% nu cad. E un procent bun. De laudă. Că până pe la 25 de ani fierbe sângele în vene şi te duce la greşelile tinereţii. Ce spun studiile din anii 2030-2040 despre generaţia intervievată? Vom vedea dacă ne mai îndură Dumnezeu.

    • Sau, în continuarea a ceea ce spuneți dvs, s-ar putea ca unii dintre ei să aibă doar o reacție alergică la biserica de acasă, însă să se îndrepte ulterior spre biserici din alte confesiuni. Aici se consideră „pierdere” sau nu?

      • Exact. Pe scurt filmul pare un megareportaj duminical, semnat de Tatulici. „Acum pe loc disecăm, lipim, coasem şi deci rezolvăm”. Cine nu e de părerea nostră oricum se uită pe alte canale şi deci nu există.
        🙂

        În BOR se introduce de ceva vreme acest concept de cateheză pentru copii. Să vedem la noi ce aduce.

  4. […] aici. Rate this: Share this:ShareFacebookStumbleUponTwitterRedditDiggEmailLike this:Like3 bloggers like […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: