Postat de: Teofil Stanciu | 20/10/2011

Divided – impresii despre un documentar controversat

Am găsit în sfârșit răgazul să văd filmul Divided, care se pare că a făcut oarece vâlvă și pe meleagurile noastre. Pentru reacțiile suscitate pe bloguri evanghelice, vă puteți documenta pe mariuscruceru.ro (eu am reținut de la dumnealui două dintre postări, pe care le găsiți aici și aici, – elocvente sunt mai ales comentariile). Mai multe bloguri au preluat documentarul, dar nicăieri n-am mai văzut să se fi comentat cât de cât semnificativ. Există chiar și bloguri ortodoxe care au fost receptive la problema pe care o ridică realizatorul (dar link-ul nu mai funcționează).

Dacă n-ați văzut documentarul, îl puteți urmări aici (e cu subtitrare în lb. română). Iar dacă nu aveți timp, vă fac un scurt rezumat: Philip Leclerc pornește să investigheze cauzele care îi determină pe jumătate (sau, după unele statistici, chiar mai bine de trei sferturi) dintre adolescenții evanghelici să-și părăsească definitiv bisericile. Vina principală ar purta-o, potrivit concluziilor, Școala Duminicală – adică educația religioasă segregată pe categorii de vârstă.

Îmi expun mai jos impresiile de pe urma vizionării.

1. Problema „youth ministries” nu se regăsește nici pe departe în aceeași formă și în bisericile evanghelice din România. Cu toate acestea, nu pot fi ignorate anumite similitudini. Mai ales bisericile din oraș au o tradiție destul de bogată în privința grupelor de copii și a programelor pentru tineret. Prin urmare, fimul poate constitui un punct de plecare pentru o dezbatere, în contextul în care și bisericile evanghelice românești încep să înregistreze o înstrăinare a tinerilor de comunitățile religioase natale.

2. E prima oară când aud contestații fundamentate și exprimate deschis la adresa acestui model de lucru (pe grupe de vârstă). Se dau procente (cu adevărat îngrijorătoare) privind tinerii care pleacă definitiv din biserică. După unele statistici, în această situație se află 80% dintre adolescenții creștini – mă gândesc că se referă la evanghelici, fiindcă n-am văzut niciun preot intervievat.

3. Filmul ajunge la concluzia că rata mare a abandonului eclesial în rândul tinerilor are la origine separarea activității tinerilor de cea a bisericii. Peste această separare neavenită se suprapune și nepăsarea părinților (tații sunt cei dintâi vizați) care lasă în seama pastorilor de tineret educația religioasă a copiilor. După părerea mea, autorii documentarului operează cu un determinism simplist care, pe de o parte neagă libertatea individuală (sau nu îi lasă un loc de manifestare) în virtutea căreia orice om poate alege să nu mai meargă la biserică; iar pe de altă parte, nu ține cont de elementul transcendent, și anume de puterea lui Dumnezeu de a (re)chema pe oricine la sine.

4. Investigația istorică se oprește la părintele Școlii Duminicale, Robert Saikes, fără să elucideze motivele care au determinat biserica de acum 200 de ani să adopte acest model și să-l extindă dincolo de intențiile inițiale ale „inventatorului”. Cred că era un punct crucial care, dacă n-ar fi fost ignorat, ar fi putut furniza niște răspunsuri mult mai temeinice și mai complexe, facilitând o înțelegere mai profundă a fenomenului studiat. E mult prea reducționist să acceptăm, așa cum sugerează filmul, că indiferența taților a fost factorul determinant în aclimatizarea acestui model la practica bisericii.

5. În covârșitoarea lor majoritate, tinerii care decid să-și părăsească bisericile nu se mai întorc niciodată. Din asta se deduce că sistemul actual – cu activități de tineret separate – este ineficient. Totuși, nu se merge la un nivel mai adânc și să se ridice problema dacă nu cumva și biserica însăși are o problemă din moment ce, nici măcar după ce le mai vine mintea la cap, tinerii nu se întorc în sânul eclesiei. Chestiunea mi se pare absolut esențială, pentru simplul motiv că nu pot accepta ideea că un om ajunge să-și piardă nevoia de Dumnezeu (sau să-și suprime golul de forma lui Dumnezeu din suflet, dacă vreți) pentru că, pur și simplu, pastorul de tineret a fost mai preocupat de „fun” decât de viața spirituală. Prin urmare, cred că acest simptom nu are de-a face doar cu o secțiune din activitatea bisericilor, ci cu o disfuncție mai gravă și mai adâncă, care va trebui identificată și asumată.

6. Cei intervievați în documentar propun ca soluție revenirea la modelul biblic. Adică, atâta vreme cât nu există o mențiune biblică explicită că primele biserici creștine ar fi avut pastor de tineret, instituirea unui astfel de oficiu este nejustificată. Acum ne spuneți, după 200 de ani? Dacă ceea ce zic ei este adevărat, atunci unele dintre cele mai importante biserici baptiste și penticostale din România trebuie să le spună enoriașilor că ceea ce au propovăduit până acum de bun, e, de fapt, cât se poate de rău. Permite oare politica eclesială o asemenea poziție? Când un întreg edificiu de aducere a oamenilor la biserică este fundamentat și pe lucrarea anexă a grupelor de copii? Nu știu.

7. Revenirea la tiparul biblic trebuie făcută fiindcă… așa scrie în Biblie. Niciunul dintre cei intervievați nu a răspuns la întrebarea (de fapt, nici nu s-a ridicat această întrebare): de ce modelul biblic are mai mari șanse să funcționeze decât modelul lui Robert Raikes? Cel mai „profund” răspuns subînțeles din pledoariile protagoniștilor e că virtutea tiparului biblic e aceea că a fost prescris de Dumnezeu. Oare n-am putea să încercăm să vedem care sunt trăsăturile care-l fac mai viabil? Dincolo de originea lui divină, o fi având și calități pe care le putem identifica, înțelege și valorifica. Bănuiala mea e că dacă ne angajăm într-un asemenea demers există riscul să fim nevoiți să revizuim felul în care privim întâlnirile de la biserică. La limită, am putea fi puși în situația de a ne confrunta cu ideea că există o dimensiune – inexplicabilă în totalitate – care se manifestă în întâlnirile bisericii. Altfel spus, s-ar putea ca unele dintre răspunsuri să ne conducă spre o perspectivă sacramentalistă asupra eclesiei. Altimenteri, presupunând că la grupele de copii și la întâlnirile de tineret nu se fac doar jocuri și giumbușlucuri distractive, e destul de greu de explicat de ce ar trebui renunțat la ele în favoarea unor reuniuni comune.

8. Aș mai remarca și faptul că toți cei care susțin suprimarea Școlii Duminicale sunt îngrijorați că tinerii, stând împreună, își construiesc propria subcultură închisă. Dar când vin cu soluția, nu fac decât să lărgească această subcultură la cea confesională. Niciunul nu pare să sesizeze că și subcultura evanghelică are tarele ei care reclamă niște soluții consistente. De pildă, faptul că unii dintre tineri nu mai cred în teoria pământului tânăr este considerat o consecință nefastă a separației pe vârste de studiu. Nu, domnilor, asta e consecința interacțiunii mult mai intense cu ceea ce spune știința. Mai mult decât atât, potrivit observației pertinente a unui tânăr, părerile sunt împărțite chiar și în rândul creștinilor. De ce a trebuit să existe și intelligent design, nu era de ajuns inginerul Henry Morris? E chiar atât de complicat de observat că nici măcar creaționiștii nu sunt toți de aceeași părere? Nici nu-i mai invoc în discuție pe evoluționiștii teiști. Așa că poate ar fi potrivit s-o lăsam mai moale cu pretenția infailibilității propriei interpretări a Scripturii.

Continuarea aici.


Responses

  1. […] https://drezina.wordpress.com/2011/10/20/divided-%e2%80%93-impresii-despre-un-documentar-controversat… Share this:FacebookTwitterLinkedInLike this:LikeBe the first to like this post. […]

  2. Teofil,
    Zici de dimensiunea „inexplicabilă în totalitate”….Oare nu cred destui evanghelici din USA ca cele duhovnicesti pot fi explicate in totalitate, aidoma subiectelor stiintifice? Scoala Duminicala era un loc unde se desfacea in bucati, fara rest, Cuvantul, fiind de ajuns sa fi dobandit skillurile necesare. (asta cand nu erau ocupati cu „fun stuff”).
    Ma ingrijoreaza ca acelasi tip de mentalitate explicativa iluminista e destul de prezent si pe meleagurile noastre evanghelice. Oare vom reusi sa nu repetam esecurile fratilor din Vest?

    • Ca să răspund scurt, Ema, nu, nu vom reuși. Detaliez. Cum să reușim când ne străduim să importăm conflictele lor ca apoi să aplicăm și soluțiile lor? Doar 90% din literatura publicată în subcultura noastră e de proveniență anglo-saxonă. De ce nu ne-am certa și noi pe aceleași subiecte – cu totul străine uneori de viața noastră? Iar după ce importăm forma conflictului, cum zicea bunicul Lovinescu, o să se nască și fondul lui. Și uite-așa vom avea adversari, vom avea sentimentul că luptăm pentru credință, vom putea păși triumfalist printre victimele ce-și vor linge rănile de o parte și de cealaltă a cărării noastre atât de înguste încât 2 lideri mai de soi nu încap niciodată pe ea…

  3. […] cum am mai spus-o, nu văd nimic rău în acest fapt în sine. Problematic mi se pare că „învățătorii” […]

  4. […] de limpede că s-au făcut câteva greșeli semnificative de-a lungul timpului. Acum, de pildă, ni se propune să renunțăm la școala duminicală, după ce 2 secole ne-a fost elogiată până la […]

  5. […] cred că tinerii se rup de biserică pentru că au Școală duminicală și pastori de tineret. E o explicație superficială și care refuză să se confrunte cu realitatea că biserica în […]

  6. „Există chiar și bloguri ortodoxe care au fost receptive la problema pe care o ridică realizatorul (iată și câteva reacții aici).”
    Link-ul nu funcţionează…

    • Mulțumesc de semnalare. Se pare că a fost șters materialul.

      • Ahh…


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: