Postat de: Teofil Stanciu | 17/10/2011

Profeții crizei şi victimele ei

Dacă vă așteptați să-mi dau cu părerea despre inșii ăștia care au reușit să ne anunțe și pe noi, cu câteva luni înainte, că vine criza economică mondială, ei bine, n-am de gând să fac asta. Vreau să abat atenția, în schimb, spre adevărații profeți ai crizei.

Fiindcă această criză economică este doar o consecință a unor crize mai vechi și mult mai profunde. Iar despre acele crize, cele cu adevărat semnificative, au fost oameni care au vorbit deja de multă vreme. Pe lângă un Konrad Lorenz, de pildă, Nouriel Roubini e… impiegat de mișcare. A aflat și el cu cinci minute înaintea altora că vine trenul, iar asta, vezi Doamne, îl transformă într-un profet.

Să fim serioși. Faptul că acești „clarvăzători” sunt atât de puțini spune mai degrabă cât de oarbă e elita economică, cât de imbecilă e floarea cea vestită a întregului Apus. De fapt, cei care au sesizat criza și au deschis gura sunt, probabil, cei cât de cât competenți în acest domeniu. Ceilalți freacă menta degeaba, manipulând sintagme găunoase, al căror sens real nu-l mai știu (dacă l-or fi înțeles vreodată).

Adevărații profeți ai crizei sunt cei care au identificat probleme de fond, cauze, procese degenerative și au strigat, dar nu era nimeni să-i audă. George Orwell a intuit și dezvăluit mecanismele sistemelor totalitare. Dar nici măcar după o jumătate de secol de comunism tot n-a fost luat cu adevărat în serios. Decât de o minoritate amatoare de lectură.

Aceeași soartă a împărtășit-o și confratele lui, Aldous Huxley. El anticipa dificultățile pe care le vor avea de înfruntat sistemele democratice în condițiile exploziei demografice și a lipsei de educație a votanților. Avertiza, de asemenea, împotriva pericolelor ce provin din tendințele publicitare ale elitei conducătoare. Dar cine să-l audă?

Ray Bradbury a remarcat că învățământul s-a înscris pe o traiectorie ce va conduce la diluarea conținuturilor și predilecția spre distracție pseudo-școlărească. Astăzi, ministrul de resort, în ton cu restul Europei, vorbește despre școala ca plăcere.

Konrad Lorenz încerca să aducă în atenția contemporanilor săi 8 păcate ale civilizației occidentale. Nu sunt semne că cineva l-ar fi luat cu adevărat în serios. Ba dimpotrivă.

Ortega y Gasset, prevedea „invazia verticală a barbarilor”. Dar nici el n-a fost băgat în seamă.

Iar acum avem economiști și politicieni care nu știu ce să facă cu acest cartof fierbinte al crizei. Ei nu pot lua decizii pentru că nu știu ce ar fi de decis, pentru că nu prea înțeleg ce li se întâmplă, fiindcă au perspectiva la fel de oarbă ca oricare profan. Dar mai presus de orice, nu sunt în stare să-și asume răspunderea să iasă în fața propriilor națiuni și să le spună lucruri incomode. Nu mă gândesc la anunțuri ce vizează tăieri salariale, reduceri de personal sau sistarea ajutoarelor sociale. Nu, ci la asumarea cauzelor acestor crize. Chiar dacă ar vedea rădăcina problemei, sunt prea înglodați în rețelele de interese ca să aibă curajul să dea cu tifla imperativelor unei civilizații care i-a propulsat acolo tocmai ca să-și garanteze perenitatea.

Dar au existat profeți ai crizei și înainte cu un secol, Soren Kierkegaard (care anticipa toată maşinăria infernală de fabricat distracţii cu care să se acopere angoasa existenţială), Dostoievski (care prevedea că libertatea omului e moneda cea mai de preţ), Nietzsche (care l-a văzut pe Dumnezeu murind sub dărâmăturile civilizaţiei iudeo-creştine), oameni care au prevestit și prevăzut criza în care se afunda omenirea. Însă la acești profeți ai crizei nimeni nu mai ia seama. Fiindcă trebuie citiți. Iar asemenea îndeletniciri desuete mai au numai filosofii prăfuiți și filologii muritori de foame. Ceilalți musai să facă bani. Noi muncim, noi nu gândim.

Acești profeți[1] n-au fost băgați în seamă nici la vremea lor, fiindcă lumea era chitită să progreseze, să se emancipeze, să producă tehnologie mântuitoare și să facă bani. Viitorul arăta atât de luminos încât nici cele două războaie mondiale, nici criza economică de la începutul anilor ’30 nu a putut domoli optimismul general.

Abia când criza a lovit în bani, atunci s-au deșteptat masele amorfe dimpreună cu liderii lor. Abia acum spaimele care ne locuiesc oricum și-au găsit un făgaș pe care să se exprime nestingherite și fără înhibiții. Până la criza economică, neliniștile metafizice, îngrijorarea morală, puseurile angoaselor religioase erau lucruri de rușine. Într-o lume a rațiunii, nu e loc de manifestări nemăsurabile, neîncadrabile și, mai ales, incofortabile.

Dar când ciuma lovește în portofel, orice tip de reacție capătă legitimitate. Toată lumea dovedește înțelegere față de insul care-și dă foc în fața primăriei sau față de derbedeii care sparg magazinele vitrinelor. Se admite chiar și teoria că ar putea fi vorba de o criză a sistemului (economic!) capitalist. Dar atât. Aici vă rugăm să vă opriți. Nu intrați în chestiuni ce țin de viața spirituală a umanității, fiindcă acolo fiecare își e propriul stăpân.

Nu încercaţi să găsiţi acestei crize alte resorturi decât speculaţiile la bursă şi inechitatea socială. Nu întrebaţi, cu niciun chip, dacă relativizarea valorilor morale are vreun amestec în această poveste. Nu vă întrebaţi – în ruptul capului – dacă nu cumva criza economică reflectă nişte crize mai profunde ale umanităţii.

În schimb, ocupaţi Wall Street-ul. Nu căutaţi să înţelegeţi de ce faceţi asta. Mergeţi aşa bovin şi luaţi-i de guler pe cei bogaţi, pe cei din cauza căruia o duceţi voi prost. Cereţi lucruri care n-au nicio noimă, nicio coerență. Acum vi se permite. Ba chiar sunteţi simpatici. În urmă cu patruzeci de ani, cei pe care îi contestaţi voi acum contestau şi ei ceva. Tot cam în acelaşi stil. Dar, după cum vedeţi, şi-au găsit repede un loc în sistem, acum ei reprezintă Marea Finanţă a lumii.

Găsesc că e realmente trist să vezi nişte oameni care nu protestează pentru un crez, pentru o idee. Măcar de ar avea una singură. Ci protestează pentru că le-a fost lezat confortul şi pentru că spaimele interioare şi exterioare care le ameninţă viitorul roz-bombon de până acum nu le mai dau pace să stea acasă. Ei nu ştiu precis ce vor. Aşa că vor cădea repede victimă oricărui personaj mai carismatic care le va dovedi – cine ştie în ce fel – că e în stare să le dea un leac pentru frică.

Ei presimt ceva, intuiesc nişte hibe, dar nu le pot pune în cuvinte, fiindcă mereu li s-a spus că fericirea lor depinde de o sticlă de suc, de o tricicletă, de un gadget cool. Acum toate astea li se scurg printre degete, iar odată cu ele se prelinge şi fericirea. Durerea de portofel a devenit insuportabilă. Însă ei nu mai au la ce să se întoarcă, fiindcă au fost spălaţi deja pe creier. Tot ce pot face e să se adune laolaltă şi să-şi dea dreptate unii altora.

Profeţii crizei şi-au rostit oracolele. Le avem, le putem studia, ne-am putea salva. Dar ei nu mai fac parte din bibliografia dezirabilă. Ei vorbesc despre bazaconii precum religie, transcendent, Dumnezeu, moralitate, suferinţă, repere axiologice… chestii d-astea indigeste şi retrograde. Lor parcă nici nu le pasă de criza noastră din buzunar, care coboară ca o otravă în măruntaie şi în suflet. Pardon, nu sunt sigur că avem voie să deţinem un suflet. Că există riscul să fie considerat etern şi damnabil sau pasibil de mântuire.


[1] Puteţi să-i mai adăugaţi la numărul lor pe Kafka, pe Eugen Ionescu, pe Camus, pe Guenon, pe C.S. Lewis, pe Unamuno, pe Jaques Ellul, pe Dürrenmatt, pe Gogol, pe Berdiaev, pe Chesterton, pe T.S. Eliot, pe expresionişti, pe dadaişti etc. – iată că sunt mai o armată întreagă, că te şi miri că au trecut neobservaţi de mase.


Responses

  1. […] Profeții crizei şi victimele ei « Cu drezina. […]

  2. Salut frate-miu,

    Mi se pare mie, sau detectez urme de manie in formulari de genul: „cât de imbecilă e floarea cea vestită a întregului Apus.”🙂

    Adu-ti aminte: „nada te turbe”.

    Adauga-l si pe Isaac Asimov cu Fundatiile la profeti, dar problema nu e doar de profetit. A profeti e primul pas si e cel mai usor.

    Greu este sa construiesti un argument coerent si cu putere de convingere. Si sa schimbi ceva, daca se poate, prin puterea exemplului.

    • Costine,

      E doar un grăunte de sarcasm. Nu-i mânie, că nu le port pică, ci îmi pare rău de dânșii.

      Nu cred că e obligatoriu ca oamenii care prevăd criza să-i dea și soluții. Deși, dacă ne referim la Dostoievski sau Kierkegaard, la Huxley sau Bradbury au și dat soluții, le-au și trăit pe pielea lor. Atâta doar că sunt niște soluții care nu mai au trecere, fiindcă limitează sau incriminează anumite predispoziții și imperative ale epocii. Care politician ar mai fi dispus să-și educe votanții în spiritul adevărului, cum recomanda Huxley? Cine l-ar mai vota pe el atunci?
      Dar de școală serioasă cine mai are chef, cum pretinde Bradbury? Când ai toată literatura pe referate.ro, la ce-ți folosește lectura istovitoare a unui roman de 300 de pagini?

      • Teofil,

        Sarcasmul lui matale e un pic mai contondent decat s-ar cadea , … apropos de solutii si de puterea exemplului🙂

        Eu n-am pretentia ca „profetii” sa dea si solutii, pentru ca „solutii” nu se exista, deci nu le poate da nimeni.Cand vorbim de solutii trebuie mai intai sa intelegem problema.

        Daca problema e actuala criza financiara, atunci hai sa-ti spun (daca ma crezi) o chestie: nu exista „solutie”. Lumea o sa sufere, unii o sa se invete minte, altii o sa moara, alte generatii o sa mearga inainte cu noi gadgeturi electronice si poate cu mai putina mancare in stomac, Dumnezeu cu mila, samd.

        Daca problema e ca elevii citesc referate.ro sinu citesc romane de 300 de pagini, iarasi, Dumnezeu cu mila … Dar e asta o problema ? Bine macar ca citesc si referate.ro.

        Dar nu e cumva problema noastra, a adultilor, ca ne complacem intr-o cultura care in mare masura nu mai spune nimic generatiilor mai tinere ?

        Desigur ca Biblia va avea intotdeauna ceva de spus, Shakespeare, Dostoyevski, Bach toate chestiile astea nu si-au pierdut valoarea, ele au o valoare in sine. Dar copiii n-au acces direct la ele, au acces daca noi stim sa le transmitem.

        Deci la ce bun te ratoiesti matale ca tineretul da navala pe referate.ro ? Sa acceptam cu umilinta, ca asta e o lectie pentru noi, adultii, si sa-i multumim lui Dumnezeu ca inca nu e si mai rau …🙂

        • Sarcasmul meu e îndreptat către ceea ce azi se cheamă „elită” și care își dovedește neputința în a diagnostica ce ni se întâmplă. În afară de faptul că îi spun criză, recesiune, depresiune sau în alte feluri, nu prea se cunosc bine nici cauzele, nici soluțiile. De fapt, cred că greșesc, probabil că se cunosc, dar nu pot fi dezvăluite în toată frumusețea nudității lor în public. Acestor elite eu n-am datoria să le furnizez vreun exemplu personal. Ele ne furnizează nouă.

          Cât despre tinerii care fac mai știu eu ce… nu i-am ironizat, ci am deplâns soarta lor. Nu cred niciun moment că elevul de a VII-a care copiază de pe net e principalul responsabil de situația lui, însă cel de facultate care face același lucru, are o răspundere. Firește că îndobitocirea intenționată a tineretului nu poate fi combătută tocmai de către „cobaii” pe care se exersează.

          Aluziile mele merg, ironic și sarcastic, nu către oamenii sărmani care ar vrea să zică ceva, dar nu prea știu articula, căci „șansa” lor e să fie înglobați în vreo mișcare inițiată de un isteț care știe specula momentul. Aluziile țintesc formatorii de opinie, stupiditatea presei. Fiindcă presa ne-a înfățașat pleiada de profeți. Nici măcar ei înșiși nu cred că s-ar considera oracole economice. E îngrijorător însă că tot mai multe nulități se impun în „presă”, iar ei influențează mase mari de oameni îngrijorați, speriați și prea neobișnuiți cu identificarea impostorilor.
          Mulțimile din New York, Madrid, Atena, Londra mi se par, în cel mai rău caz, de un involuntar ridicol tragic.

        • Asadar si prin urmare, draga frate-miu Teofil …

          Mi se pare mie ca prea arunci usor cu cuvinte de genul „stupiditate”, „impostori”, „nulitati”, „indobitocirea intentionata”. In special ultima, suna ca … Au nu cumva vrei mandrete de baptist ardelean sa se asemene la vorba cu drept-maritorii neo-legionari de prin regat si de aiurea ?

          Noi nu datoram nimanui altcuiva exemple personale, decat lui Hristos (predica de pe munte si multe alte locuri care cred ca le stii mai bine decat mine) …

          Si in consecinta : 1) le datoram tuturor, si 2) suntem datori vanduti (ba chiar vanduti in robie)🙂

          • Cred că vorbim despre lucruri diferite.

            Oricum, dacă zici că termenii mei sunt prea duri, probabil că, deocamdată, numai corectitudinea politică ar putea să mă oprească. Fiindcă atunci când vorbesc despre aceste lucruri am exemple destul de concrete în minte. Și prin aceste adjective nu insult oameni, ci, în primul rând, metode. Nu putem spune cuiva că e o nulitate jurnalistică? Asta nu înseamnă că nu o fi om de treabă, în felul lui, dar ca profesionist poate fi un mare zero. Nu știu dacă urmărești emisiunile românești. Dar dacă nu e vorba de stupiditate (de fapt, cuvântul e blând!) atunci chiar nu mai înțeleg eu nimic.

  3. […] eamonline https://drezina.wordpress.com/2011/10/17/profetii-crizei-si-victimele-ei/#wpl-likebox Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like this post. Published: October 17, […]

  4. […] Zâmbetul de sâmbătă (lascaupetru) 55. Serban Hiudu – un alt accident (claudiunitisor) 69. Profeții crizei şi victimele ei (drezina) 98. Cele mai periculoase sosele din lume si un gand pentru credinciosi […]

  5. […] de pastorul Nelu Brie la Conferinta Pastorala Penticostala Sovata 2011 (suceavaevanghelica) 53. Profeții crizei şi victimele ei (drezina) 59. Ciobanul oile și lupul – Zâmbetul de sâmbătă (lascaupetru) 93. Spui […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

AUDIATUR ET ALTERA PARS

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

vatraoficial.wordpress.com/

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: