Postat de: Teofil Stanciu | 06/10/2011

Jocul perspectivelor – hermeneutica la purtător

Mai adaug și eu o părere, dacă tot e benefic, în chestiunea interpretării Scripturii. Ideea nu e să merg pe linia inițiată de d-l Bodiu, ci să deschid subiectul și către alte paliere de discuție. Tema e generoasă și de mare însemnătate practică.

Avem o certitudine. Și anume, că fiecare evanghelic e pe cont propriu cu Biblia lui. Într-un fel, e chiar spectaculos și – de ce nu? – providențial felul în care s-a păstrat totuși o direcție cât de cât unitară. Probabil că, cel puțin pentru baptiști, orele de școală duminicală au cântărit destul de mult în această privință.

Chiar dacă nu va fi existat și o metodă unitară, măcar exista un program comun și disponibilitatea de a citi Scriptura. În plus, liniile de forță ale vadului confesional au fost păstrate prin delimitările identitare, adesea aceste trăsături definitorii funcționând și ca principii hermeneutice.

De pildă, orice verset care ar fi conținut o eventuală aluzie la botezul copiilor era interpretat ca referindu-se exclusiv la adulți. Se căutau cuvinte cheie care să susțină interpretarea și se trecea triumfal mai departe. În butul ortodocșilor.

Orice text biblic ce putea da cuiva prilejul să creadă că un al doilea botez – cel cu Duhul Sfânt – este necesar era interpretat de baptiști foarte restrictiv, până acolo încât se ajungea la mult discutatul cesaționism, în timp ce penticostalii, dimpotrivă, îl socoteau normativ și obligatoriu.

Fiecare dintre aceste mărci identitare – vezi și predilecția adventiștilor pentru o parte a Legii mozaice – au constituit solide frontiere hermeneutice. Dacă adăugăm la asta și numărul mic de „intelectuali” din bisericile evanghelice, avem deja ingredientele unei subculturi destul de bine păzite de influențele cu potențial eretic. Vedeți bine că povestea cu pericolele liberalismului a înflorit mai ales în ultimii 20 de ani. Înainte altele erau problemele de căpătâi.

Nu trebuie uitată nici aplecarea pe care cultele evanghelice o au către moralitate și care funcționa ca principiu de validare a interpretului. Penticostalii, de pildă (iau exemplul lor pentru că sunt mai impetuoși, mai liberi și mai dezorganizați oleacă decât baptiștii la acest nivel), își sancționau destul de prompt orice profeți și propovăduitori veniți din cine știe ce colț de țară în momentul în care se afla ce hram etic poartă.

Acestea erau – și aș îndrăzni să zic că încă mai sunt – câteva dintre hotarele hermeneutice definitorii pentru marea majoritate a enoriașilor fără studii de specialitate din zona evanghelică. Metodele mai laborioase, precum cea a lui Beniamin Fărăgău, nu pot fi aplicate fără o disciplină de lucru și fără consecvență. Așa că și acestea sunt preluate și adaptate pentru a se dizolva într-o metodologie populară, care există ca un soi de ambianță confesională, fără contururi certe, însă atotprezentă.

Între granițele pe care le-am schițat, libertatea de mișcare e destul de mare. Fiecare individ își poate încropi o hermeneutică după nevoile sale specifice. Definitor este, adesea, factorul psiho-somatic. Din păcate, nu sunt cazuri izolate cele în care interpretarea se face sub presiunea reacțiilor viscerale sau a simpatiilor personale. Aceste năravuri ies în evidență mai ales atunci când se ivește o situație de criză.

Un caz recent e cel al femeii penticostale care a hotărât, sfătuită de un pastor, să nu facă cezariană, iar după naștere copilul a rămas cu handicap. Mobilitatea hermeneuticii populare se observă lămurit în comentariile pro și contra. Aproape fiecare părere are un caracter ultimativ și face uz de argumente irefutabile.

Interpretarea e, așadar, deosebit de laxă, permițând o manipulare aproape nelimitată a perspectivelor. Mai iau câteva exemple și mă voi folosi de texte biblice notorii.

1 Corinteni 13 e probabil unul dintre textele cele mai celebre ale Scripturii. Ăsta place tuturor. Toată lumea cu oleacă de carte cunoaște acest inm al dragostei. Odată citit însă, el trebuie pus în perspectiva justă. Care perspectivă nu înseamnă neapărat corelarea lui cu alte texte similare și conturarea unei imagini mai cuprinzătoare. Nu. Perspectiva justă constă în aceea că trebuie găsit omul și situția căruia să i se prelucreze materialul. Iar omul e mereu celălalt, iar situația e cea în care el dovedește neiubire. Adică: „Vezi, băi? Degeaba te strofoci tu dacă nu o faci din dragoste? De ce nu suferi totul dacă tot de lauzi cu câte știi? Ești cam deficitar la capitolul iubirii, așa că nici activitatea ta nu face doi bani”.

Sau să luăm cazul Marii Trimiteri. Toată suflarea evanghelică e de acord că mandatul creștinilor e să meargă până la marginile Pământului (rotund) și să facă ucenici (termen folosit de obicei cu sensul de prozelit, în acest context). Când vine însă vorba de rugăciunea lui Isus din Ioan 17, hermeneutica sare numaidecât în ajutor și dintr-o poruncă testamentală a lui Cristos privind unitatea tuturor creștinilor, ea devine aplicabilă exclusiv la biserica locală. Dar și aici cu amendamentul că unitatea e posibilă numai cu cei care împărtășesc aceleași vederi. Ceilalți sunt… răzvrătiți.

Biblia e suficient de bogată încât să ofere frecvent astfel de prilejuri. În momentul în care sunt puși față în față cu situația neînțeleasă, complicată, controversată sau delicată, mulți dintre enoriașii evanghelici îndreaptă tunul hermeneutic spre victima pe care consideră că trebuie s-o corijeze (cu forța, dacă altfel nu se poate).

Mitraliera de versete nu ia seama la contexte biblice, nici la complexitatea vieții. Totul e redus la elemente simple, ușor de reținut și de sancționat: ai greșit aici, asta ți-e sentința. Ai spus asta, atunci ești așa. Nu ești de acord cu mine, atunci n-ai înțeles Scriptura.

După același tipar, o seamă de versete sunt întoarse în așa fel încât să slujească propriilor nevoi. Nu contează că, atunci când se spune: „dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta”, destinatarul promisiunii e un popor, mulți îl folosesc ca un fel de steroid pentru creșterea self-esteem-ului personal. Deși, literlist vorbind, e o utilizare ilicită.

Despărțită de contextul ei biblic, fiecare literă scripturală poate fi raportată la situația dorită și – fără a depăși granițele confesionale – aplicată după bunul plac. Avem nevoie de un plus de autoritate asupra copiilor, le cităm versetul cu „ascultați de părinții voștri”, dar îl trecem sub tăcere pe ăla care zice „nu-i întărâtați la mânie pe copiii voștri”.

Aceste fandări hermeneutice alcătuiesc un adevărat dans de o strălucitoare incoerență. Nimeni nu poate fi tras la socoteală pentru ceea ce face, fiindcă arareori se întâmplă ca cineva să iasă de pe ring. Iar dacă iese, își găsește îndată altul. Sau inventează el unul.

În sine, capacitatea de a înmagazina textul Scripturii e admirabilă. Faptul că cineva are capul doldora de versete e demn de apreciat. Probabil că această deprindere alimentează convingerea – implacabilă – a evanghelicilor că ei nu interpretează Biblia, ci o păstrează nealterată. Și au dreptate, dacă ne mărginim la citarea ca atare a unor versete.

Hiba mai greu sesizabilă constă în aceea că orice individ e liber să aleagă singur versetul biblic cu care să califice un anumit eveniment din realitate. Atâta vreme cât nu-și încalcă hotarele confesionale și dogmatice importante, fiecare se poate simți îndreptățit să-și susțină orice reacție umorală cu pasaje din Scriptură. Aici mai există o serie întreagă de paravane justificative – la care recurg cei mai conștienți de riscurile demersului lor. Dar, în esență, toate sunt menite să legitimeze practica și să-l absolve pe utilizator de eventuale vinovății.

Eroarea e că Biblia devine un obiect ideatic subordonat unei subiectivități arbitrare. Primejdiile sunt foarte mari. Siguranța de sine poate naște mândrie, dispreț, ură, meschinărie, cruzime etc. Faptul de a avea și a cunoaște Scriptura n-ar trebui niciodată transformat în garanția infailibilității în ce privește interpretarea ei. Altminteri, riscă să devină literă moartă.


Responses

  1. Veţi idee dacă mediile evanghelice vestice sunt la fel ca cele descrise de dvs mai sus?

    • Nu, dar am câțiva amici și pretini care ar putea interveni cu niște lămuriri. Deci, dacă se aude până la voi, ziceți.

      Ce știu însă e că sunt comunități românești care s-au… conservat la vârsta la care au emigrat membrii lor. Până și limba română vorbită e aceeași, cu dificultățile datorate uitării. În rest, mentalitatea și paradigma sunt neschimbate.

    • Veţi înseamnă Aveţi. Am tastat greşit.

  2. […] (rascumparareamemoriei) 96. Relatia Client – Banca – mici nebuloase (corcodus) 98. Jocul perspectivelor – hermeneutica la purtător (drezina) Share this:FacebookTwitterLinkedInLike this:LikeBe the first to like this […]

  3. […] zona nedorită a derapajului teologic către erezie (despre riscurile hermeneuticii individuale, aici). Este știut că orice eretic a avut mereu versete cu care să-și susțină […]

  4. […] Așadar, când ai trăit foarte puțin și viața a fost relativ liniară, există un risc semnificativ ca predicile, deși bine documentate și articulate, să fie destul de teoretice, destul de decontextualizate uneori. După cum există și riscul de a crede că, cu Biblia în mână, n-ai cum greși, că vei primi mereu prin providența divină interpretarea optimă și corectă. […]

  5. […] Așadar, când ai trăit foarte puțin și viața a fost relativ liniară, există un risc semnificativ ca predicile, deși bine documentate și articulate, să fie destul de teoretice, destul de decontextualizate uneori. După cum există și riscul de a crede că, cu Biblia în mână, n-ai cum greși, că vei primi mereu prin providența divină interpretarea optimă și corectă. […]


Spune-ți părerea

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

Skepsis

Audiatur et altera pars

JURNAℓ SCOȚIAN

parohie virtuală

Valeriu Nicolae

This WordPress.com site is the cat’s pajamas

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Horvath Liviu Blog

„DACĂ NU CITEȘTI CĂRȚI BUNE, VEI CITI CĂRȚI PROASTE.DACĂ NU CONTINUI SĂ GÂNDEȘTI RAȚIONAL, VEI GÂNDI IRAȚIONAL. DACĂ RESPINGI SATISFACȚIILE ESTETICE, VEI CĂDEA ÎN SATISFACȚII SENZUALE.” C.S.LEWIS

Prolegomene

(pre)feţe la diverse

Revista Creștină

Revistă de formare și informare - scrisă din perspectivă creștină

Daniel Bulzan

Poate nu merita sa fie citit, dar merita sa fie spus.

Gânduri despre știință și credință

Ce semnificatie are pentru mine știința secolului XXI

Pasarea Phoenix Remixed & co

© Alexandru Nădăban

Daniel Lucescu

"Nu sunt PERFECT.."

doarlitere

împrăștiind literele printre litere construim cuvinte

Persona

Personal blog of Danut Manastireanu

Alonewithothers's Blog

Smile, without a reason why. Love, as if you were a child.

Ciprian Terinte

veritas vos liberabit

The Institute of Middle East Studies

To bring about positive transformation in thinking and practice between Christians and Muslims in the Middle East and beyond

Daniel's Think Tank

Daniel Manastireanu's Blog

According to Sam

What underlines how we say things cannot itself be said

Reflecții creștine

Andrei Pătrîncă

%d blogeri au apreciat asta: