Mai sunt două zile până ce va fi anunțat laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, pe 2011. Iată cum stau lucrurile, la bursa pariurilor. Vor mai fi existând și alte liste, dar asta mi s-a părut interesantă pentru că îl include și pe Cărtărescu (cu o cotă de 25/1).
Pe primul loc se situează Adonis, despre care acum am aflat și eu că există și că e un poet sirian că a fost „în cărți” și anul trecut.
Pe doi e Tomas Tranströmer, poet suedez tradus și în românește la Polirom. Pe trei e japonezul Haruki Murakami, iar pe locul patru e iarăși un ungur, Peter Nadas, la nici 10 ani de la Imre Kertész. În paranteză fie spus, cred că războiul româno-maghiar poate fi întețit de ideea că Elie Wiesel ar fi un maghiar care a luat Nobelul pentru Pace. Explicația ar fi aceea că, potrivit site-ului Famous Hungarian.org, Sighetul se afla în Ungaria, înainte ca Ardelul să fi fost „anexat de România”.
În orice caz, dintre primii zece clasați, doar numele lui Bob Dylan, Philip Roth și Thomas Pynchon îmi mai spun câte ceva. De Assia Djebar, Ko Un sau Les Murray mărturisesc că n-am auzit. Totuși, nici Cărtărescu nu stă chiar rău, a ratat top 10 de puțin, situându-se pe 12, înaintea lui Ian McEwan, Milan Kundera, Michel Tournier, Umberto Eco, Salman Rushdie, Amos Oz sau Paul Auster, candidați cu tradiție.
Să vedem cine iese din căciulă. Eu aș paria fie pe tante Assia (că-i o prezență exotică, un fel de Zidane al literaturii), fie pe nea Adonis, că tot e în vogă „primăvara arabă”. Se știe că juriul e destul de simțitor când vine vorba de politică…
UPDATE: And the winner is… Tomas Tranströmer. N-aș fi pariat pe poezie.
Cu drezina 
Neacademician in RO, Mircea Cartarescu ramâne in carti pentru Nobel si merita sprijinit nu numai prin ICR, ci cu intreaga putere interna si externa a Statului. Sau macar de noi, prin respect si lectura. Nu vom mai avea curând o asemenea sansa. Nu e interesul juriului Nobel sa se consolideze imaginea ca premiul pentru literatura il repeta pe cel pentru pace.
Ca să intre în Academie trebuie să facă chelie și/sau păr cărunt. Plus că ar trebui să se dea bine, probabil, cu academicienii existenți. Cât despre Nobel, acolo lucrurile sunt mereu încâlcite în ceea ce privește literatura. Nu știu cum va fi arătat înainte, dar de când am început eu să mă interesez de subiect, nu prea am înțeles foarte clar pentru ce anume s-a acordat. De pildă, l-am citit pe Naipaul (Nobel 2001), dar mi s-a părut destul de banal. Atâta că are culoarea originilor sale mixte. În rest… m-am cam plicitisit.
Deci cu poezia, înainte, marș! 🙂
Cine-ar fi zis că 2011 va fi poetic sau nu va fi deloc…
Ai văzut motivația juriului: „because, through his condensed, translucent images, he gives us fresh access to reality”? Adică, dacă n-au zis chestia aia la bășcălie, înseamnă că mai sunt oameni care se uită la realitate din perspectiva poeziei? Care consideră că există o legătură între una și alta și că arta nu se face numai de amorul artei? Interesant…
După ce am încercat citirea unei căriţi incestuoase care a luat Nobel, mă declar învins.
Va câştiga cea mai proastă şi mai dezcreştinizatoare carte. Sper că nu Cărătărescu.
După știința mea, oficial Nobelul nu se dă pentru o carte, ci pentru întreaga activitate. Atâta doar că o anumită carte poate să-l aducă pe scriitorul respectiv în antenția jurului.
Care se va vinde şi va livra sămânţa neghinoasă cititorilor.
Nu știu să spun cum arată acum profilul unui nobelizat, dar, din punctul meu de vedere, trebuie să fiu cinstit și să admit că unii scriitori care au scris cu tematică creștină explicită au luat Nobelul. E drept că mai demult. Iar un ins absolut nefrecventabil (după mine) ca ideologie – Sartre – l-a refuzat.